Chiar dacă o companie are şanse reale de redresare, de multe ori se observă că modelul de afaceri este afectat într-un mod profund, iar capacitatea de generare a fluxurilor de numerar este insuficientă pentru susţinerea unui plan de restructurare, a spus Florin Dragomir, Asociat Coordonator în cadrul Sierra Quadrant.
”De aici provin şi atât de multe acuzaţii că planul de concordat este mai mult un instrument de amânare a obligaţiilor scadente, decât un mecanism de redresare”, a mai punctat Florin Dragomir.
Domnia sa a adăugat: ”Un alt aspect pe care l-am identificat îl constituie delimitarea, nu uşor de realizat în practică, între dificultate temporară şi stare de dezechilibru financiar avansat. Această distincţie, deşi este definită la nivel conceptual, implică un grad ridicat de apreciere. Aici instanţa a început să intervină, să se bazeze pe practică şi să respingă planul, chiar dacă acesta a fost votat de creditori. După ce planul de concordat a fost omologat, intervine partea cea mai importantă, respectiv punerea în practică. Având în vedere trecerea timpului şi modificările condiţiilor de piaţă, este poate cea mai sensibilă perioadă, când toată lumea a plecat la drum cu entuziasm, inclusiv furnizorii, creditorii afectaţi, care au sprijinit planul şi constată că ceea ce li s-a promis nu s-a îndeplinit”.
Reprezentantul Sierra Quadrant a remarcat tendinţa ultimilor ani, marcată de modificări rapide ale condiţiilor de piaţă. „Aici nu aş găsi neapărat vreo vină specială a debitorului. Cu toţii ştim cât de tare a fost afectat sectorul agricol după pandemie şi odată cu războiul din Ucraina. Companiile au primit foarte mulţi bani şi au fost încurajate în perioada 2022-2023 să facă investiţii. Odată făcute aceste investiţii şi companiile fiind îndatorate atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt, anul 2024 şi, mai ales, ultimul semestru din 2025, după cum arată datele Eurostat, a dus la o prăbuşire a preţului cerealelor şi o creştere a costurilor cu input-urile - seminţe, îngrăşăminte, combustibil. Băncile, în ultimul trimestru, au încercat să-şi minimizeze pierderile, au restrâns creditarea pe termen scurt şi au descoperit cu stupoare că multe dintre creditele pe termen scurt au fost deturnate în investiţii pe termen lung, o greşeală clasică în România, care a fost demonstrată în criza din 2008, din care se pare că nu am învăţat deloc. Astfel încât, sectorul agricol din România, agro-business-ul, cum este denumit, este în colaps, mă refer la marii actori; numai în zona cercetată de noi sunt patru actori cu cifre de afaceri de peste 120 de milioane de euro pe an, la nivel de grup. Să nu uităm de efectele pe orizontală şi pe verticală ale acestor insolvenţe, respectiv micii fermieri, furnizorii de input-uri şi toţi cei care îşi depozitau marfa în depozitele lor”.
Sectorul construcţiilor este, de asemenea, afectat de schimbările rapide din piaţă, în condiţiile în care realizarea proiectelor dezvoltatorilor imobiliari se întinde pe termene mai îndelungate, iar preţul materiilor prime şi al materialelor de construcţii a crescut puternic în ultimii trei ani. „(Dezvoltatorii n.r.) au fost finanţaţi foarte generos imediat după pandemie, iar acum trebuie să vândă ce au promis în baza unor ante-contracte semnate la nişte preţuri care nu le acoperă costurile”, a mai spus Florin Dragomir.

















































