English
În cazul antreprenorilor care trec prin perioade de criză nu trebuie să pornim de la prezumţia de vinovăţie, este de părere Adrian Vascu, senior partner VERIDIO, care subliniază că reuşita reorganizării unei companii cu probleme are efecte benefice asupra tuturor părţilor implicate, iar această reorganizare este cu atât mai mult necesară în perioada actuală de turbulenţe globale.
Domnia sa precizează: ”Odată ajunşi în cadrul procedurii de insolvenţă, mai ales după ce au trecut sau n-au trecut de concordat, antreprenorii rămân «singuri pe lume». Furnizorii cu care erau prieteni nu-i mai cunosc, finanţatorii care îi finanţaseră până atunci nu-i mai cunosc, practicianul în insolvenţă este nou, relaţia cu justiţa este una nouă, şi oricât de pregătiţi ar fi ei, le este dificil. Antreprenorii încearcă să meargă înainte şi, de aceea, ei cumva sunt şi cei mai motivaţi să iasă din situaţia în care se află. Cred că, în acest moment, în care trecem printr-o criză absolut nouă pe tot ce înseamnă business-ul din România, din Europa, intrarea în dificultate este una aproape la ordinea zilei pentru nişte companii direct afectate. Perspectiva creşterii preţurilor carburanţilor şi ale utilităţilor, în general, va pune presiune pe tot ce înseamnă zona de business şi cred că pe practicienii în insolvenţă apasă o responsabilitate extrem de importantă pentru ca societăţile care încep să navigeze în ape tulburi să aibă o şansă să iasă din astfel de situaţii - fie prin inventarea unor perspective noi, fie prin adaptarea la această realitate”.
Adrian Vascu exemplifică: ”Un mare agent economic, cu 800 de salariaţi, care deservea o zonă geografică importantă a României, a trecut fulgerător prin reorganizare şi a ajuns în faliment. În acest moment, dezastrul este total. Creditorii nu îşi mai recuperează banii, ANAF - la fel, furnizorii mici care deserveau firma sunt toţi într-o situaţie foarte grea şi nu îi mai recunosc antreprenorului nimic din ce au câştigat împreună, cu ani în urmă, îi recunosc doar ultima vină. Antreprenorul nu mai câştigă nimic, salariaţii nu mai câştigă nimic. Mai mult, primăria locală nu mai încasează cei 700.000 de lei din impozitele pe venit. În magazinele din localitatea respectivă nu se mai duc salariile de circa un milion de euro pe lună pe care le încasau angajaţii. Dezastrul este la nivel general acolo şi toată povara rămâne pe stat - să îi plătească primăriei bani de la buget, să-şi continue proiectele de reparaţii ale drumurilor, să plătească ajutor de şomaj. În acest timp, ideea de a-i valorifica activele în faliment şi a începe un alt business sună bine teoretic, dar în realitate nu a venit niciun investitor. Orizontul de timp în care va veni cineva să preia acele active şi să facă din nou industrie acolo este unul foarte greu de măsurat. De aceea, antreprenorii ar fi bine să găsească, mai ales în aceste perioade de criză, soluţii noi ca să nu intre repede în faliment. Pentru că, din faliment, foarte puţină lume câştigă. De aceea, e important ca antreprenorii de bună credinţă să capete orice fel de sprijin este posibil”.
• ”Data de referinţă a evaluării necesită clarificări de reglementare”
Adrian Vascu atrage atenţia că data de referinţă a evaluării în procedura de insolvenţă necesită clarificări de reglementare, în condiţiile în care aceasta nu este aplicată unitar. Domnia sa explică: ”Pentru un evaluator, trebuie să fie foarte clar la ce dată de referinţă se raportează. Unii spun că data de referinţă este, conform cu ceea ce scrie în lege, deschiderea procedurii. Alţii spun că evaluarea se face la data curentă. E o practică neunitară, iar data de referinţă este extrem de importantă pentru evaluatori - cu cât este mai în urmă, cu atât sunt mai mari dificultăţile de informare faţă de valoarea de piaţă, tipurile de active, mai ales dacă acestea s-au deteriorat între timp”.
Adrian Vascu aduce în atenţie şi concordatul preventiv, respectiv reorganizarea, spunând: ”În interiorul acestor proceduri există un plan. Înseamnă că activele, parte din ele, nu neapărat toate, pot să producă venituri. Evaluatorilor li se cere evaluarea la valoarea de piaţă şi la cea de lichidare. Dar, premisa de la care pleacă de multe ori evaluatorii nu este cea de continuare a activităţii unui grup de active, ci pur şi simplu cu cât ar fi valorificate ele independent, ceea ce este greşit. În acest context, conlucrarea între evaluatori şi practicieni este extrem de importantă. Eu, ca evaluator, nu pot să fac o previziune diferită de gândirea ce va fi în plan. Şi atunci, ar trebui o corelare a celor două seturi de informaţii, astfel încât şi evaluarea din perspectiva acelor active care nu vor fi valorificate imediat, ci cele care conţin ansamblul funcţional, să capete aceste informaţii”.
Adrian Vascu mai consideră că trebuie revizuită practica prin care evaluatorii, în cadrul procedurii insolvenţei, sunt plătiţi doar la valorificarea bunurilor. Reprezentatul VERIDIO conchide: ”Ei trebuie plătiţi odată ce şi-au încheiat munca, pentru că rezultatele acesteia produc efecte la finalizarea raportului, nu la vânzarea activelor. Evaluatorii nu au forţa financiară să finanţeze aceste perioade de timp”.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
