English
Prin modificările legislative recente se încearcă mutarea atenţiei către analiza perioadei anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă, pentru a identifica din timp eventualele dificultăţi pe care o societate le întâmpină, a afirmat Cristina Elena Stănescu, Directorul General al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
Domnia sa a afirmat: ”Această procedură (n.r. a insolvenţei) blochează, într-adevăr, unele demersuri ale ANAF, în calitate de creditor, de a recupera nişte obligaţii restante, dar trebuie să mai avem în vedere anumite lucruri. Nu neapărat obligaţiile anterioare deschiderii procedurii reprezintă o problemă, ci obligaţiile născute în cadrul procedurii. De exemplu, contribuabilii care sunt de cel puţin zece ani în procedură reprezintă 18% din totalul procedurilor aflate în desfăşurare. Timp în care, arieratele de la bugetul de stat au crescut cu 155%. Apoi, soldul creanţelor datorate de primii 30 de contribuabili aflaţi în insolvenţă, care înregistrează obligaţii fiscale curente, nu cele anterioare deschiderii procedurii, a crescut cu 5.545 milioane de lei. La fel, pentru primii 50 de contribuabili aflaţi în insolvenţă, în ordinea mărimii lor, conform statisticilor ANAF, creanţele curente depăşesc 2.680 milioane de lei. ANAF este, într-adevăr, un creditor, dar unul atipic, care, în momentul de faţă, are ca principală problemă, generată de procedurile de insolvenţă, tocmai aceste obligaţii curente desfăşurate pe perioada în care societatea se află în insolvenţă şi în care, din punctul nostru de vedere, supravegherea trebuie făcută cu mai multă aplicare şi implicare. Asta deoarece nu poţi demonstra că eşti o societate care poate să reuşească într-o reorganizare, dacă nu poţi să-ţi achiţi, în primul rând, obligaţiile curente, fără a avea pretenţia ca acei creditori să admită că mai au şanse la recuperarea sumelor anterioare deschiderii procedurii”.
În ceea ce priveşte avertizarea timpurie privind companiile care încep să aibă dificultăţi financiare, Cristina Elena Stănescu a spus: ”Prin modificările legislative din ultimul timp, mai ales cele aduse prin Legea 239 (n.r. privind prevenirea insolvenţei şi modificarea cadrului insolvenţei), se încearcă mutarea atenţiei, ceea ce este exact lucrul pe care toată lumea îl aşteaptă de la ANAF, către o analiză mai atentă pentru perioada anterioară deschiderii procedurii, pentru a identifica din timp eventualele dificultăţi pe care o societate le întâmpină. Există şi o condiţie impusă ANAF-ului printr-un jalon PNRR, respectiv de a crea şi a implementa un algoritm de avertizare timpurie, bazat pe managementul riscului, astfel încât, în urma unor analize realizate pe bazele de date ale ANAF-ului, să se identifice momentul în care un contribuabil începe să aibă probleme, iar ulterior să trimită notificări. În jalon este prevăzută inclusiv o măsură ca aceste notificări să fie aduse la cunoştinţa Registrului Comerţului, care să le înscrie într-o evidenţă, astfel încât, în momentul în care societatea ajunge într-o procedură de insolvenţă, uneori inevitabil, administratorul judiciar să ştie că, la un moment dat, când societatea începuse să aibă probleme, ANAF i-a atras atenţia. Această notificare ajută, pe de o parte, administratorul judiciar să-şi completeze acel raport de cauze de insolvenţă, pentru care, din câte ştiu, Legea 239 prevede expres obligaţia de a completa cu informaţiile legate de măsurile pe care le-au întreprins administratorii societăţii, în vederea depăşirii momentelor de dificultate, astfel încât să se vadă dacă, într-adevăr, s-au luat nişte măsuri coerente şi eficiente sau, dimpotrivă, nu au făcut decât să încerce să fugă de tot ceea ce înseamnă partea de gestionare a unei societăţi”.
Conform reprezentantului ANAF, al doilea aspect privind avertizarea timpurie, care face obiectul reglementării Legii 85, introdus din Legea 216 (n.r. privind prevenirea insolvenţei), se referă la alertele legate de un contribuabil care începe să aibă probleme, identificate sub aspectul unui cuantum. ”Au fost discuţii, însă s-a considerat că acest cuantum trebuie să fie suficient de mare, astfel încât să trezească acel contribuabil, dar nu atât încât acea alertă să intervină mult prea târziu. Ce trebuie reţinut din aceste alerte este că, întotdeauna, măsurile pe care administratorii contribuabililor le iau efectiv, astfel încât să evite să ajungă în procedură de insolvenţă, pentru că, dacă vorbim într-adevăr de rea-credinţă, de lipsa unor demersuri sau chiar mai mult decât atât, de unele demersuri făcute cu rea intenţie, atunci să avem eficienţă şi în ceea ce priveşte angajările de răspundere, care astăzi sunt văzute pe de o parte şi de Legea 31 (n.r. a societăţilor comerciale) şi de Legea 85 (n.r. privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă) şi, mai ales, de Codul de procedură fiscală. Din experienţă pot să vă spun că s-a schimbat puţin şi optica instanţelor de judecată şi începe să crească considerabil procentul acelor decizii de angajare a răspunderii solidare pe care le face Fiscul în temeiul Codului de procedură fiscală”.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
