Modificările aduse legislaţiei insolvenţei prin Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice (”Pachetul fiscal 2”) au fost făcute într-o manieră intempestivă, conform opiniei domnului Cătălin-Andrei Dascăl, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), care subliniază: ”Trăiesc cu speranţa şi cu optimismul că în viitorul apropiat acestea vor deveni istorie şi nu vom mai discuta despre ele. Modificările au fost făcute doar ca să arătăm că facem ceva, în dorinţa de a accelera celeritatea procedurii. Din nefericire, însă, aceste modificări încurcă procedurile, nu putem discuta în mod real despre celeritate, ci despre o întârziere mai mare în procedură, care nu este cauzată de vreo activitate a practicienilor, ci de încărcarea instanţelor, de contestaţii etc. Este foarte greu să mergi mai departe cu o procedură în noul context. Impactul modificărilor este negativ. Avem şi o intervenţie neautorizată a Executivului asupra onorariilor practicienilor şi mă întreb: cum am vrea să avem rezultate de la cineva căruia îi depreciem activitatea şi plusul de valoare pe care îl aduce în procedură”.
• ”Concordatul preventiv - o şansă”
Întrebarea dacă concordatul preventiv este o soluţie reală sau doar amână falimentul nu ar trebui să existe, spune Cătălin-Andrei Dascăl, menţionând: ”De ce trebuie să ne punem această întrebare? Dacă un pacient merge la medic, ne întrebăm dacă să-l tratăm pentru că s-ar putea să nu dea rezultate tratamentul? Trebuie să încercăm, suntem datori să încercăm. Dacă există acest concordat sau orice altă procedură de prevenire a insolvenţei, chiar şi o procedură de insolvenţă cu reorganizare, de ce să nu încercăm să salvăm ceva? Avem o datorie faţă de compania în cauză, faţă de oamenii care lucrează în companie, să încercăm. Nu facem altceva decât să-i dăm o şansă, a doua şansă. Este clar că nu se va întâmpla ceva rău. Putem să avem succes sau insucces. Dacă avem insucces, ajungem în faliment. Nici falimentul nu trebuie privit ca o dramă majoră, pentru că în spatele acelei companii, dacă există active, ele vor fi vândute, vor avea în continuare o utilitate economică. Un alt investitor fie îi va schimba destinaţia, fie îi va continua destinaţia, dar ea va funcţiona, nu va dispărea”.
• ”Nu există un val de insolvenţe”
În prezent, nu există un val de insolvenţe, spune Cătălin-Andrei Dascăl, precizând: ”După criza economică din 2007-2008, a fost, într-adevăr, un val de insolvenţe, cu un apogeu în 2013, de 29.587 de dosare noi. Statistic, din 2010 până în 2014, erau circa 21.000 - 29.000, conform datelor Registrului Comerţului. Ulterior, cifrele s-au stabilizat la 6.300 - 6.500. Din 2024, numărul dosarelor noi de insolvenţă a crescut cu circa 7.000 - 7.500. Privind astfel, e o creştere de 10%. Şi în business, dacă vrem să creştem sănătos o activitate, ne gândim că o creştem de la an la an cu 10-15%. Astfel, evoluţia este firească şi nu trebuie să îngrijoreze”.
Oficialul UNPIR mai spune că, în prezent, din totalul dosarelor în insolvenţă, care sunt 23.000, aproximativ 60% sunt în faliment, iar circa 40% în reorganizare, ceea ce înseamnă ”un pas major, o creştere imensă”.
Concluzionând, Cătălin-Andrei Dascăl subliniază că ”ar trebui să vedem partea plină a paharului”, efectele pozitive şi faptul că în procedura de insolvenţă se întâmplă lucruri bune în mod real.

















































