Centrul de instruire F-16 din România devine obiectiv strategic al NATO

Centrul European de Instruire F-16 (European F-16 Training Center - EFTC) de la Baza 86 Aeriană Borcea este nu doar o şcoală de piloţi, ci un nucleu regional de doctrină şi expertiză militară occidentală, un loc unde se formează viitorii operatori ai războiului aerian de pe flancul estic al NATO, au afirmat reprezentanţii Lockheed Martin într-un briefing de presă susţinut săptămâna trecută în cadrul expoziţiei internaţionale de armament, tehnică şi echipamente militare Black Sea Defence & Aerospace 2026, care a avut loc în Bucureşti, pe platforma Romexpo. Ei au amintit că, într-un moment în care războiul din Ucraina schimbă radical arhitectura de securitate a Europei, iar statele NATO accelerează într-un ritm fără precedent reconstrucţia capacităţilor militare pe flancul estic, ţara noastră a devenit gazda acestui centru de pregătire, în care viitorii piloţi români, ucraineni şi ai altor state partenere sunt transformaţi, într-un ritm accelerat, în operatori de luptă capabili să piloteze şi să folosească în condiţii reale de război unul dintre cele mai cunoscute avioane multirol occidentale, F-16.

Dimensiunea reală a proiectului reiese chiar din declaraţiile oamenilor care îl conduc. Bill Thomas, managerul centrului şi responsabilul de locaţie din partea Lockheed Martin, fost pilot de vânătoare american cunoscut sub indicativul „Slogo”, a vorbit despre viteza cu care România şi partenerii occidentali au construit centrul.

„Centrul de instruire funcţionează din octombrie 2023. Unul dintre aspectele semnificative este că, în opinia mea, am depăşit orice record de viteză de la concept la contractul propriu-zis, iar conducerea României în realizarea acestui lucru a fost absolut fenomenală”, a declarat Bill Thomas.

În spatele acestei declaraţii se află însă o realitate strategică mult mai amplă: după invazia rusă în Ucraina, Occidentul a fost forţat să reducă ani întregi de birocraţie militară la câteva luni, iar ţara noastră s-a trezit în centrul unui proiect critic pentru apărarea regională. Thomas a insistat asupra faptului că EFTC nu a fost construit ca o structură militară greoaie şi supradimensionată, ci ca un mecanism extrem de eficient, bazat pe experienţă şi tehnologie.

„Când am început în România, am avut ca instructori mai mulţi piloţi de la două companii: Draken International, de unde au venit instructorii mei cu experienţă din SUA, şi Airbus GFD, de unde au venit instructorii de F-16 europeni. De asemenea, am avut personal de mentenanţă cu experienţă din SUA de la Draken International şi mentenanţă europeană de la Daedalus. Pentru a menţine o amprentă cât mai mică, am utilizat un sistem de înaltă tehnologie pentru susţinerea şi monitorizarea aeronavelor şi a programului de instruire de la Ilias Solutions. Un alt aspect important este nevoia de instructori dedicaţi pentru simulatoare şi instructori academici, care au venit de la partenerul nostru BGI”, a precizat Bill Thomas.

Descrierea făcută de oficialul american arată că baza de la Borcea funcţionează practic ca un ecosistem militar occidental transplantat în ţara noastră. Instructorii de zbor provin din structuri americane şi europene cu experienţă operaţională uriaşă, mentenanţa este realizată de specialişti care au lucrat decenii întregi pe F-16, iar toate operaţiunile sunt conectate printr-o platformă software militară care monitorizează în timp real starea flotei şi procesul de instruire.

Thomas a subliniat explicit că oamenii din centrul de la Borcea nu sunt teoreticieni ai aviaţiei militare, ci veterani ai acestui sistem: „Instructorii noştri au, de regulă, 3.000 de ore de zbor pe F-16, iar personalul de mentenanţă este foarte experimentat - vedeţi mulţi oameni cu părul grizonat aici, care lucrează pe F-16 de 20 de ani şi ştiu să repare lucrurile foarte rapid”.

În esenţă, România găzduieşte acum una dintre cele mai concentrate acumulări de expertiză occidentală în operarea şi întreţinerea F-16 din Europa de Est. Iar acest lucru nu este întâmplător. F-16 devine coloana vertebrală a aviaţiei de luptă pentru statele NATO din regiune şi pentru Ucraina. Tocmai de aceea, centrul de la Borcea a fost construit pentru interoperabilitate regională.

Bill Thomas a explicat direct că proiectul a fost posibil datorită parteneriatului strategic dintre România şi Ţările de Jos: „Am început cu 18 aeronave olandeze desfăşurate în România; ni le-au încredinţat pentru mentenanţă şi instruire. La 31 decembrie, acele aeronave au fost achiziţionate de România de la Ţările de Jos. Este acelaşi tip de avion pe care România îl deţinea şi pe care îl are şi Ucraina. Instruirea este concepută să funcţioneze pentru orice ţară care utilizează F-16. Chiar dacă o ţară are un model diferit, cum ar fi Slovacia şi Bulgaria, cursul de bază este acelaşi. Ulterior, pot face instruirea specifică pentru sistemele lor de arme în ţara lor. În prezent, toată lumea întreabă România dacă poate trimite studenţi la acest centru, iar noi suntem bucuroşi să sprijinim pe oricine este trimis la instruire aici”.

Practic, ţara noastră nu mai este doar un beneficiar de securitate NATO, ci devine furnizor regional de instruire şi interoperabilitate militară. Faptul că „toată lumea întreabă România” dacă poate trimite piloţi la Borcea arată că EFTC începe să funcţioneze ca un centru strategic regional pentru standardizarea operării F-16 în Europa de Est.

Una dintre cele mai sensibile teme abordate în timpul prezentării a fost instruirea piloţilor ucraineni. Oficialii centrului au confirmat fără echivoc că pregătirea acestora are loc în România, însă au refuzat să ofere cifre exacte. Întrebat direct câţi piloţi ucraineni au fost instruiţi, Bill Thomas a spus: „Nu vă pot oferi acel număr. Nu este clasificat, dar este un număr protejat pe care nu avem voie să îl comunicăm. Ne instruim activ şi intenţionăm să continuăm instruirea piloţilor ucraineni.”

Refuzul de a comunica cifrele arată nivelul ridicat de sensibilitate strategică al programului. Moscova urmăreşte atent fiecare etapă prin care Ucraina primeşte capabilităţi occidentale, iar pregătirea piloţilor de F-16 este una dintre cele mai importante componente ale transformării forţelor aeriene ucrainene.

Detaliile oferite despre procesul de instruire demonstrează însă că EFTC nu produce doar piloţi capabili să piloteze aeronava, ci operatori pregătiţi pentru războiul aerian modern.

În ceea ce priveşte structura cursului, Lenny Dick „Wizzard” de la Draken International ne-a transmis că programul de pregătire este mai lung sau mai scurt în funcţie de fiecare ţară, dar cursul de bază pentru piloţii români durează aproximativ şase luni.

„Prima lună (sau maximum şase săptămâni) este dedicată exclusiv părţii academice, după care se trece la simulatoarele BGI, unde viitorii piloţi fac aproape 20 de simulări înainte de primul zbor pe F-16. Primele simulări vizează operarea generală şi procedurile de urgenţă. Zborul începe pe o aeronavă cu două locuri (elevul în faţă, instructorul în spate) pentru aproximativ cinci ieşiri, după care încep să zboare singuri. Faza de bază include instrumentele, decolările şi aterizările, apoi urmează aproximativ trei luni şi jumătate de instruire privind lupta aer-aer, iar ultimele două luni sunt pentru instruirea de luptă aer-sol”, a precizat Dick „Wizzard”.

Practic, viitorii piloţi sunt introduşi gradual într-un sistem de luptă extrem de complex, în care accentul cade nu doar pe pilotaj, ci şi pe reacţia în situaţii de urgenţă, utilizarea armamentului, lupta aeriană şi integrarea într-un mediu tactic dominat de ameninţări multiple.

Iar rezultatul final este clar definit: absolvenţii ies pregătiţi de luptă. Întrebaţi dacă piloţii sunt „pregătiţi complet pentru o misiune de luptă” la absolvire, reprezentanţii Lockheed Martin au spus că aceştia sunt capabili de misiune completă şi merg la escadrila lor.

Un alt element extrem de important este flexibilitatea centrului. Spre deosebire de sistemele militare clasice, rigide şi standardizate excesiv, EFTC îşi adaptează permanent programele în funcţie de experienţa de luptă şi de cerinţele fiecărei ţări. Această flexibilitate este crucială într-un context în care războiul din Ucraina schimbă aproape lunar tacticile şi metodele de luptă aeriană. În realitate, baza de la Borcea funcţionează deja ca un centru de adaptare rapidă la lecţiile reale ale războiului.

Bill Thomas a vorbit despre schimbul de experienţă dintre piloţi şi a precizat: „Unul dintre punctele noastre forte este că adaptăm instruirea la nevoile ţării, dar şi faptul că avem mai multe ţări la un loc. Facem cursurile academice împreună, piloţii discută între ei, inclusiv despre angajamentele cu drone care au loc în vecinătate. Unii dintre studenţii noştri absolvenţi sunt din Forţele Aeriene Române şi execută misiuni de interceptare la frontieră. Este crucial să împărtăşim tacticile şi procedurile cu studenţii noştri”.

În paralel, centrul dezvoltă şi programe avansate pentru lideri de formaţie şi instructori.

„Avem şi alte cursuri: program de lider pentru două aeronave, pentru patru aeronave şi ocazional cursuri de upgrade pentru instructori-piloţi, cum am făcut destul de multe pentru România. Putem face şi instruire specializată pentru viziune pe timp de noapte sau containere de ţintire, precum şi zboruri de verificare funcţională pentru mentenanţă”, a precizat Dick „Wizzard”.

După cum se poate observa, la centrul de instruire de la Baza Aeriană Borcea nu se predau doar manuale NATO, ci şi experienţa operaţională directă din proximitatea războiului. Discuţiile despre drone, interceptări şi tactici de reacţie au loc între oameni care operează la câteva zeci sau sute de kilometri de conflictul din Ucraina.