OIM: Stresul profesional, programul excesiv şi hărţuirea de la locul de muncă provoacă anual sute de mii de decese

Un raport recent al Organizaţia Internaţională a Muncii, agenţie specializată a Organizaţia Naţiunilor Unite, atrage atenţia asupra unui fenomen tot mai grav: riscurile psihosociale din mediul profesional provoacă anual peste 840.000 de decese la nivel mondial. Potrivit analizei, citată de Euronews, programul de lucru prelungit, stresul constant, insecuritatea locului de muncă şi hărţuirea au efecte devastatoare nu doar asupra sănătăţii mintale, ci şi asupra celei fizice, contribuind semnificativ la apariţia bolilor cardiovasculare.

• Presiunea profesională afectează profund sănătatea angajaţilor

Raportul evidenţiază că mediul de lucru influenţează direct calitatea vieţii salariaţilor. Atunci când volumul de muncă devine excesiv, sarcinile sunt neclare sau angajaţii se confruntă cu nedreptăţi şi presiuni constante, efectele negative se resimt atât la nivel emoţional, cât şi fizic. Specialiştii subliniază că aceste condiţii cresc riscul de anxietate, depresie şi epuizare profesională, dar favorizează şi dezvoltarea unor afecţiuni grave precum hipertensiunea, bolile cardiace ischemice sau accidentele vasculare cerebrale.

• Costuri uriaşe pentru economie şi societate

Conform datelor OIM, riscurile psihosociale de la locul de muncă determină anual pierderea a aproape 45 de milioane de ani de viaţă ajustaţi în funcţie de dizabilitate (DALY), un indicator care măsoară impactul bolilor asupra speranţei şi calităţii vieţii.

Din punct de vedere economic, costurile sunt estimate la aproximativ 1,37% din PIB-ul global, ceea ce transformă această problemă într-o provocare majoră pentru economiile lumii.

• Europa se confruntă cu un impact alarmant

Situaţia este deosebit de gravă şi în Europa, unde peste 112.000 de persoane îşi pierd anual viaţa din cauza condiţiilor psihosociale nocive de la locul de muncă. În plus, costurile economice depăşesc 1,4% din PIB-ul regiunii, demonstrând amploarea fenomenului. Raportul arată că aproximativ 35% dintre angajaţii din întreaga lume lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână, ceea ce creşte semnificativ riscurile medicale. Datele Organizaţia Mondială a Sănătăţii indică faptul că persoanele care depăşesc 55 de ore de muncă săptămânal au: un risc cu 35% mai mare de accident vascular cerebral; un risc cu 17% mai mare de deces din cauza bolilor cardiace.

Medicii avertizează că stresul cronic afectează tensiunea arterială, ritmul cardiac şi favorizează comportamente nesănătoase, precum fumatul, consumul excesiv de alcool sau alimentaţia dezechilibrată.

• Hărţuirea şi intimidarea agravează criza

Un alt factor major îl reprezintă violenţa psihologică la locul de muncă. Aproximativ 23% dintre lucrătorii din lume au fost expuşi la forme de hărţuire sau intimidare profesională. Aceste experienţe pot conduce la: depresie; anxietate; tulburări de somn;

burnout. Lipsa sprijinului din partea angajatorilor şi teama de stigmatizare fac ca numeroşi angajaţi să nu solicite ajutor, ceea ce agravează efectele pe termen lung.

• Digitalizarea schimbă natura riscurilor profesionale

Transformările aduse de digitalizare, munca la distanţă şi integrarea inteligenţei artificiale modifică profund relaţiile de muncă, generând noi provocări pentru sănătatea ocupaţională. Experţii OIM consideră că politicile actuale trebuie adaptate pentru a răspunde noilor realităţi profesionale şi pentru a preveni deteriorarea sănătăţii angajaţilor. Pentru limitarea impactului, OIM recomandă: gestionarea mai eficientă a volumului de muncă; clarificarea responsabilităţilor profesionale; combaterea hărţuirii; creşterea personalului unde este necesar; servicii de sprijin psihologic; programe echitabile de revenire la muncă după perioade de afectare psihică. Raportul confirmă că riscurile psihosociale au devenit una dintre cele mai importante probleme globale de sănătate publică şi de productivitate economică. Într-o economie modernă aflată în continuă schimbare, protejarea echilibrului psihic şi fizic al angajaţilor devine o condiţie esenţială pentru sustenabilitatea pieţei muncii.