Semnal de alarmă pentru biodiversitatea europeană

Europa se confruntă cu o criză ecologică tăcută, dar cu consecinţe majore: speciile de polenizatori sunt în declin accelerat, avertizează Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN). Într-un raport publicat cu ocazia Congresului mondial al UICN de la Abu Dhabi, organizaţia anunţă că aproape 100 de noi specii de albine sălbatice au fost adăugate pe Lista Roşie a speciilor ameninţate. „Riscuri crescânde ameninţă supravieţuirea polenizatorilor sălbatici europeni”, se arată în comunicatul oficial al UICN. Faţă de anul 2014, numărul speciilor de albine aflate în pericol aproape s-a dublat, ajungând la cel puţin 172 din totalul celor 1.928 evaluate.

• Albinele şi fluturii - fundaţia ecosistemelor noastre

Albinele sălbatice, bondarii şi albinele-de-celofan, care polenizează o mare parte din culturile agricole europene, sunt printre cele mai afectate. Conform raportului, peste 20% dintre speciile din aceste grupuri sunt acum considerate ameninţate. Exemplele sunt grăitoare: Albina Simpanurgus phyllopodus este clasificată ca fiind „în pericol critic”; 15 specii de bondari care polenizează plante alimentare precum mazărea, fasolea şi trifoiul sunt pe cale de dispariţie; 14 specii de albine-de-celofan, esenţiale pentru polenizarea arţarilor şi salciilor, se află în aceeaşi situaţie.

„Aproape 90% dintre plantele cu flori din Europa depind de polenizarea asigurată de aceste specii”, a reamintit entomologul belgian Denis Michez, coordonatorul studiului finanţat de Comisia Europeană. „Din păcate, populaţiile sălbatice se confruntă cu o scădere drastică şi nu pot fi uşor înlocuite prin colonii artificiale.”

Nici fluturii nu scapă de ameninţare. UICN a evaluat 442 de specii europene, iar 65 dintre ele - aproape 15% - sunt în pericol de dispariţie, în creştere cu 76% faţă de acum un deceniu. Un caz emblematic este Albiliţa-mare-din-Madeira (Pieris wollastoni), declarată oficial dispărută. Mai mult de 40% dintre fluturii endemici ai Europei sunt acum consideraţi „ameninţaţi” sau „aproape ameninţaţi”, o dovadă a dezechilibrelor profunde din ecosistemele continentului.

• De ce dispar polenizatorii?

Potrivit UICN, principala cauză este distrugerea habitatului natural, în special a mlaştinilor şi zonelor umede bogate în flori - spaţii vitale pentru reproducerea şi hrănirea polenizatorilor. O altă ameninţare majoră o reprezintă utilizarea pesticidelor, erbicidelor şi îngrăşămintelor chimice. Aceste substanţe reduc biodiversitatea şi afectează capacitatea insectelor de a se reproduce. Dezbaterea este intensă mai ales în Franţa, unde Legea Duplomb - ce reautoriza temporar un pesticid periculos pentru albine - a provocat o reacţie puternică a opiniei publice. O petiţie împotriva legii a strâns peste două milioane de semnături, forţând autorităţile să retragă prevederea controversată. „Situaţia albinelor sălbatice, a fluturilor şi a altor polenizatori este gravă”, a avertizat Jessika Roswall, comisar european pentru Mediu. „Ei reprezintă fundaţia sistemelor noastre alimentare şi a ecosistemelor. Este nevoie de o acţiune urgentă şi colectivă.” UICN reaminteşte că Lista Roşie a speciilor ameninţate include şapte trepte de risc - de la „îngrijorare minoră” până la „dispărută” - şi că tendinţele actuale arată un declin accelerat al biodiversităţii europene. Pe măsură ce Europa îşi reevaluează politicile agricole şi de mediu, avertismentul UICN devine un test de responsabilitate pentru guverne şi societate.

Fără polenizatori, lanţurile alimentare şi economiile rurale se pot prăbuşi. Iar recuperarea echilibrului natural, odată pierdut, ar putea fi imposibilă.