Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare: Câtă răbdare şi câtă încredere li se mai pot cere fermierilor români?

Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare, în numele fermierilor şi cooperativelor agricole membre, priveşte cu îngrijorare declaraţiile publice recente ale ministrului interimar al agriculturii, a cărui activitate am apreciat-o şi continuăm să o apreciem, conform scrisorii publice transmise de Alianţă. Tocmai de aceea, considerăm necesară o clarificare publică: fermierii din sectorul vegetal, afectaţi de secetă, de instabilitatea geopolitică şi de presiunile comerciale care le fragilizează activitatea, trebuie să primească informaţii corecte, coerente şi transparente cu privire la sprijinul care li se cuvine, potrivit sursei.

Conform scrisorii, de altfel, ne exprimăm public susţinerea pentru sectoarele bovin şi suin şi înţelegem nevoia unor măsuri dedicate. Nu putem însă accepta ca fermierilor din sectorul vegetal să li se anunţe, prin declaraţii televizate, că vor primi maximum 100 lei/ha, în condiţiile în care proiectul de act normativ aflat în consultare prevede negru pe alb maximum 523 lei/ha, echivalentul a maximum 100 euro/ha. Între textul normativ şi comunicarea publică există o contradicţie pe care cerem să fie lămurită.

Cifrele nu susţin plafonul de 100 lei/ha

Pe baza datelor din chiar nota de fundamentare a proiectului, calculul coaliţiei arată următoarele:

-Alocarea europeană singură, de aproximativ 14,8 milioane euro (77.680.760 lei), împărţită la suprafaţa de 553.961 ha calamitată la porumb şi floarea-soarelui, înseamnă aproximativ 140 lei/ha. Cu alte cuvinte, fără niciun leu contribuţie naţională, cuantumul european singur depăşeşte suma comunicată public.

-Schema totală prevăzută în proiect, de 233.042.280 lei (alocare europeană plus contribuţie naţională), raportată la aceeaşi suprafaţă, înseamnă aproximativ 421 lei/ha în medie, iar cuantumul maxim prevăzut în act este de 523 lei/ha.

-Aşadar, plafonul de 100 lei/ha comunicat public se situează sub nivelul rezultat exclusiv din fondurile europene şi la o cincime din cuantumul înscris în propriul proiect al Guvernului. O asemenea sumă nu poate fi prezentată drept sprijin.

Pentru ferme lovite de secetă, cu costuri crescute, pierderi comerciale şi incertitudine administrativă, 100 lei/ha nu reprezintă realitatea (cheltuieli, costuri exacerbate la combustibil şi îngrăşăminte) cu atât mai mult cu cât aceeaşi notă de fundamentare recunoaşte cheltuieli de 6.319,6 lei/ha la porumb şi 6.802,3 lei/ha la floarea-soarelui.

Unde sunt banii şi care este calculul?

Din informaţiile publice, fermierii nu mai pot reconstitui logica cifrelor. Pune România o contribuţie naţională lângă alocarea europeană sau nu? Dacă da, unde se regăseşte ea în plafonul anunţat? Dacă nu, trebuie spus limpede. În oricare dintre variante, suma de 100 lei/ha nu se explică prin datele publicate.

Solicităm, de aceea, calculul complet şi oficial: suprafaţa eligibilă, numărul beneficiarilor, gradul de afectare pe intervale, contribuţia naţională efectivă şi destinaţia integrală a fondurilor, inclusiv a oricărei sume redirecţionate către alte măsuri.

Mai bine adevărul decât o despăgubire umilitoare

Dacă Ministerul Finanţelor nu identifică resurse naţionale pentru o despăgubire corectă, cerem să spună acest lucru deschis şi să îşi asume public şi politic decizia. Alocarea europeană pentru fermierii afectaţi de secetă provine din rezerva agricolă a PAC, acelaşi cadru din care sunt finanţate şi plăţile directe, care vin însoţite de constrângeri de producţie. Aceste resurse nu trebuie transformate într-o plată nesemnificativă, prezentată drept soluţie.

Fermierii şi-au planificat activitatea pe baza angajamentelor publice: au negociat scadenţe, au reeşalonat plăţi, au contractat inputuri şi au continuat să înfiinţeze culturi. Schimbarea repetată a cuantumului anunţat, de la 100 euro/ha, la 333 lei/ha, la maximum 100 lei/ha, subminează predictibilitatea unui sector deja vulnerabil şi, mai grav, vulnerabilizat prin decizii politice.

Agricultorii nu pot afla de la televizor ce s-a decis în privinţa lor

Am luat act, ca cetăţeni, de starea de interimat şi de limitele unui guvern demis. Tocmai de aceea, deciziile cu impact economic major nu ar trebui luate în cerc restrâns şi anunţate ca fapt împlinit, ci discutate în prealabil cu mediul economic. Agricultura este parte a economiei reale, iar economia reală plăteşte nota deciziilor politice.

Reiterăm că organizaţiile noastre sunt apolitice şi că poziţia noastră comună a fost întotdeauna instituţională şi constructivă, indiferent de apartenenţa politică a interlocutorilor guvernamentali. Am lucrat cu fiecare responsabil, la rând. Tocmai din această poziţie reclamăm o practică devenită recurentă în ultimele luni: fermierii află de la televizor decizii care le afectează direct activitatea, fără consultare, fără explicaţii, fără dialog real.

Acest tipar depăşeşte dosarul secetei. Avem o problemă serioasă şi cu modul în care Ministerul Afacerilor Externe tratează dosarele agricole în relaţia cu Bruxelles-ul, o abordare care a erodat încrederea în instituţiile europene şi a alimentat un curent eurosceptic. Când România susţine public tranzitul cerealelor ucrainene fără a se asigura că există mecanisme reale de control, sau acceptă perspectiva ca agricultura să fie „moneda de schimb” în acorduri comerciale precum Mercosur, este legitim să întrebăm cine apără interesele fermierilor români. Iar când Preşedintele Consiliului European, domnul Antonio Costa, vine la Bucureşti pentru a susţine un compromis privind viitorul Cadrului Financiar Multianual şi al PAC, compromis care poate însemna reducerea bugetului agricol şi impunerea de noi cheltuieli, reforme şi jaloane, organizaţiile reprezentative ale fermierilor nu sunt nici măcar anunţate, darămite consultate.

SOLICITĂRILE NOASTRE

Solicităm domnului Preşedinte al României, Nicuşor DAN, domnului Prim-Ministru al României, Ilie BOLOJAN,

şi, în mod expres,

domnului Ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale TANCZOS Barna, domnului Ministru al Finanţelor Alexandru NAZARE şi doamnei Ministru al Afacerilor Externe, Oana ŢOIU:

1.Prezentarea calculului prin care s-a ajuns la plafonul de maximum 100 lei/ha: suprafaţa eligibilă, alocarea europeană de aproximativ 14,8 milioane euro, contribuţia naţională efectivă (dacă există) şi criteriile de împărţire pe hectare.

2.Clarificarea bugetului total al schemei şi a destinaţiei integrale a fondurilor, inclusiv a oricărei diferenţe direcţionate către alte măsuri de sprijin.

3.Renunţarea la plafonul de 100 lei/ha şi stabilirea unui sprijin corect, proporţional cu pierderile, cu bugetul schemei, cu cuantumul de maximum 523 lei/ha prevăzut în proiect şi cu practica anilor anteriori.

4.Adoptarea rapidă a actului normativ şi stabilirea unui calendar clar de plată, în termenul-limită de 31 decembrie 2026.

5.Consultarea reală a organizaţiilor reprezentative înaintea deciziilor privind PAC, Cadrul Financiar Multianual, tranzitul cerealelor, acordurile comerciale şi orice alte măsuri care afectează agricultura.

6.Instituirea unui mecanism permanent de dialog între Administraţia Prezidenţială, Guvern, ministerele implicate în negocierile europene şi organizaţiile reprezentative din agricultură.

Fermierii nu cer privilegii şi nu cer ca un sector să fie sprijinit în detrimentul altuia. Cer respect, transparenţă, predictibilitate şi consultare reală înainte de adoptarea deciziilor care le afectează major activitatea, astfel încât punctele lor de vedere să fie luate în considerare, nu ignorate şi înlocuite de simple comunicări ca fapt împlinit.