Editorial

Mă întrebam zilele trecute, stînd de vorbă cu mine însumi, dacă tot se referă unii şi alţii la ţara asta ca la un vehicul pe care îl conduc: ar putea cineva să ia România şi să o ducă într-un service, pentru o revizie generală şi pentru...

Ce ştim în plus după o săptămînă de plimbări ale delegaţiilor partidelor parlamentare pe la Palatul Cotroceni? Nimic!!! Atît noi, cît şi Nicuşor din Foişor am rămas cu ceea ce ştiam, foarte clar şi precis, înainte să se declanşeze vînzoleala...

Am să vă arăt, în cele ce urmează, cum politicienii români doar se află în treabă. Lipsiţi de orice pregătire reală în domeniul politicii, ei îşi închipuie că arta guvernării se învaţă, aşa, "după ureche”. Vanitoşi, nici nu ascultă...

Discursul public despre fiscalitate este redus arbitrar la disputa dintre creşterea taxelor şi reducerea cheltuielilor.

Spre deosebire de ceea ce spune retorica oficială şi vorbăria comentacilor aplaudaci arendaţi pentru ocazie, vizita la Beijing a lui Donald Trump, Preşedintele în exerciţiu al Statelor Unite, seamănă mai mult cu un ”Exerciţiu de...

Dacă ar fi să te iei după tonul şi morga ”discursului politic” al mai marilor din politichia de la Bucureşti, ai zice că însuşi Gaston Bachelard a coborît din tramvai la Cişmigiu şi s-a apucat să cuvînteze despre...

Mesajul de Ziua Europei al preşedintelui Nicuşor Dan nu a fost unul festiv. A fost un document de poziţionare - şi convergenţa pe care lasă să se întrevadă spune mai mult decât conţinutul său explicit. Preşedintele Dan a cerut o dezbatere despre...

Se spune despre Talleyrand că a remarcat, în legătură cu un gest nesăbuit al lui Napoleon Bonaparte: "Este mai rău decât o crimă, este o greşeală”. Dacă actualul Preşedinte ar fi avut un consilier de politică internă la Cotroceni -...

Ei, ştiu...cîrcotaşul perspicace o să sară imediat cu gura pe mine şi o să spună că tramvaie avem. Ceea ce n-avem este guvern! Şi, cine e de vină că guvern nu rimează cu vai...vai...vai? Eu unul, nu! De vină e PSD-ul, PNL-ul, USR-ul,...

Referirea nu este la o persoană, ci la ”politică”. Aceea din expresia de mult încetăţenită şi la noi: ”Politica este curvă bătrînă, doamnă!” În varianta literară o găsiţi la Tudor Muşatescu,...

De aproape patruzeci de ani România a ajuns în braţele Caracatiţei. Este Partidul-Stat, cel pe care l-a anunţat Ion Iliescu în 1990. Oamenii lucizi au denunţat încă de atunci Frontul Salvării Naţionale ca urmaş al Partidului Comunist Român.

Nu, nu, nu, nu... nu pe stradă. Acolo sunt oameni şi feţe, nu mutre, iar majoritatea lor zdrobitoare radiază nu fericire, ci apatie, îngrijorare, tensiune şi preocupare, suferinţă, tristeţe, mai adîncă sau mai puţin adîncă.

Schimbare de 180 de grade a perspectivei asupra logicii de structurare a civilizaţiei occidentale. De la faza de incepţie, pînă la epoca multi crizelor suprapuse, de azi.

Dezbaterile fiscale din România ultimilor ani se poartă obsesiv în jurul aşa numitelor privilegii, precum pensiile câtorva mii de magistraţi, sporurile poliţiştilor, indemnizaţiile parlamentarilor, şi aproape niciodată în jurul arhitecturii care...

Luminiţa? Cum, care luminiţa? Aia, de la capătul tunelului. E gata, abia mai horcăie. Lumînarea la cap, coşciugul pe masă şi grîul pentru coliva de pomană, la fiert. Nimeni nu ştie însă dacă personajul este real sau doar un miraj.

Povestea forfotei care s-a iscat în politichia de la Bucureşti e cu cîntec! Un noian de întrebări ţes o pîclă deasă deasupra scenariului, iar ”adevărul” stă ascuns undeva, aproape imposibil de dibuit printre răspunsurile...

România va atinge în această săptămână un moment în care acumularea tensiunilor politice din ultimele luni ajunge la apogeu.

Am verificat temperatura. Plăcută, 28 de grade. Acum este chiar finalul sezonului uscat, considerat acolo sezon turistic.

Asta ni se întîmpla nouă, elevii din vremurile în care plopul făcea pere şi răchita micşunele, puricele se potcovea cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi se arunca în slava cerului, vremurile pe cînd a merge la şcoală era echivalent cu a învăţa,...

Cînd a atins cariera lui Victor Orban etajele din vîrful piramidei puterii? Încă din 1990, cînd vectorul politic născut în laboratoarele care au pregătit ”era post-comunistă” în fostele state ale lagărului sovietic a trecut...

Măcar zilele astea să lăsăm deoparte trivialitatea lumii. Domeniul acesta uriaş, atotcuprinzător, cotropitor, înjositor, asupritor în toate celelalte 51 de săptămîni ale anului.

Scena la care priveam, la televizor, arăta cam aşa. Preşedintele Statelor Unite stătea în uşa compartimentului său din avionul prezidenţial şi discuta cu presa. Până acum nimic deosebit. Reporterii puneau întrebări despre războiul din Iran.

Pe 12 aprilie 2026, ungurii merg la urne într-un scrutin prezentat oficial drept expresia voinţei populare, dar care în realitate se joacă pe un teren atent pregătit pentru a asigura continuitatea puterii lui Viktor Orban.

Lumea s-a trezit, în 2 aprilie, la zgomotul dopurilor de şampanie care, odată sărite din gîtlejul sticlelor cu etichete galonate, au lăsat cale liberă bucuriei exuberante. Petrecerea de gală are loc, cu fastul cuvenit, la Casa Albă.

Pentru cei mai mulţi dintre spectatorii teatrului politic din România, mişcările PSD-ului, în contextul actualei guvernări de coaliţie, sunt aproape fără înţeles.

Premierul Ilie Bolojan repetă încă de la instalarea guvernului său acelaşi mesaj despre necesitatea reducerii deficitului, stabilirii unui echilibru bugetar şi a predictibilităţii.

Gardienii Revoluţiei din Iran au emis multe comunicate bizare în ultima vreme.

Ocrotit de faldurile puterii sovietice şi de magia unui pseudonim, Alexandru Toma vorbea despre poezie. Cea a lui Arghezi. În ”analiza a-tomică”, estetic, politic şi social, autorul cuvintelor potrivite, dimpreună cu opera sa,...

Nimeni, dar absolut nimeni din actuala coaliţie nu a spus un cuvânt. Nimeni din Guvern - ministrul Apărării în primul rând. Nimeni din "servicii”. Toţi au tăcut mâlc deşi scrisul era pe perete. Iranul avea rachete cu care să...

România a ieşit din alegerile prezidenţiale din 2025 cu o democraţie funcţională, dar nu consolidată. Instituţiile au rezistat, majoritatea a ales în cunoştinţă de cauză, dar falia socială, economică şi culturală a rămas intactă.

Fie că este conştient, fie că nu, deja prea puţin mai contează, Donald Trump, ”cel mai puternic om al planetei”, rătăceşte haotic în labirintul oglinzilor deformante, construit pe jumătate de el însuşi, din resursele...

Povestea, plină de tîlc şi de un anume haz, vorbeşte cui are urechi de auzit despre o categorie largă de fenomene pe care sacra lene de gîndire a ”omului obişnuit”, prostia sau pura ignoranţă le trec cu vederea. Cu costuri...

România nu mai este doar un stat de frontieră vulnerabil de la graniţa Europei Centrale, ci o putere regională emergentă care deranjează calculele Kremlinului, ceea ce explică de ce războiul hibrid rus este mai intens şi mai sofisticat aici decât...

Lumea în care trăim este cel puţin ciudată. Foarte ciudată, pentru că nu doar unul sau altul dintre lucrurile esenţiale în jurul cărora este organizată stă cu susul în jos, ci mai toate. Azi, vă propun să privim, puţin mai de aproape, relaţia...

Încă nu este un război în toată regula dar, pe cale: Statele Unite, Israel vs Iran. Sau Iran vs Israel, Statele Unite, dacă cineva crede că este mai potrivit. Iar eu cred că varianta a doua este mai aproape de realităţi.

Ministerul Finanţelor a anunţat că execuţia bugetului general consolidat din luna ianuarie s-a încheiat cu excedent.