English
Astăzi 5 octombrie 2026 se împlinesc 5 luni de când Ilie Bolojan a preluat interimar Ministerul Energiei, potrivit unei analize semnate de Dumitru Chisăliţă, preşedinte AEI. Preluarea s-a realizat într-unul dintre cele mai dificile momente pentru sistemul energetic românesc: investiţii întârziate, producţie controlabilă insuficientă, secetă severă, probleme la Cernavodă, presiune pe hidroenergie şi importuri masive în orele de seară. În aproximativ cinci luni, a imprimat ministerului un ritm pe care unii titulari nu l-au atins în ani.
Într-o analiză realizată de Asociaţia Energia Inteligentă Analiza activităţii Ministrului Interimar la Energie în ultimele 5 luni (5 aprilie - 5 octombrie) se evidenţiază că menţinerea funcţionării sistemului energetic în această perioadă este şi meritul său şi trebuie recunoscut fără rezerve. Dar tot fără rezerve trebuie spus şi cealaltă jumătate a adevărului: viteza administrativă nu este totuna cu rezultatul energetic, iar o succesiune de şedinţe, ordine şi termene nu reprezintă încă o reformă.
Presa internaţională a relatat intervenţiile Guvernului român din timpul crizei energetice. Nu l-a consacrat însă pe Bolojan drept salvator al energiei româneşti. Reuters, The Guardian şi alte publicaţii au descris atât reacţia autorităţilor, cât şi realitatea care a făcut-o necesară: reactoare indisponibile, hidroenergie redusă, cărbune reactivat, importuri ridicate şi apeluri către populaţie şi industrie pentru diminuarea consumului.
Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei a gestionat bine criza. A convocat producători, operatori şi mari consumatori, a coordonat importurile şi capacităţile interne, a pregătit reducerea voluntară a consumului şi limitarea unor consumatori industriali ca soluţie de ultimă instanţă. România a traversat perioada critică fără întreruperi generalizate. Nu este puţin. Într-un sistem fragil, evitarea unui incident major este o performanţă administrativă reală.
Dar instrumentele folosite spun, în acelaşi timp, adevărul despre sistem, am trecut criza prin importuri, cărbune, restrângerea consumului şi speranţa că apa, vântul ori vecinii ne vor ajuta. Cu alte cuvinte, Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei a stins incendiul. Nu a reparat instalaţia care continuă să îl provoace.
Asociaţia Energia Inteligentă a propus, încă de la preluarea interimatului, altceva decât o reacţie bună la avarie, un tablou operaţional public, actualizat săptămânal; un comandament permanent; un Dispecerat Naţional de Securitate Energetică, o listă cu 10-15 proiecte critice, fiecare cu blocaj, responsabil şi termen; rapoarte fără PR pentru Neptun Deep şi Cernavodă 3 şi 4; auditarea managementului companiilor de stat; un pachet de urgenţă pentru reţele şi racordări; precum şi o soluţie clară, ţintită şi finanţabilă pentru consumatorii vulnerabili.
Aceste instrumente nu au apărut. Publicul a primit declaraţii, avertismente şi conferinţe, dar nu acel mecanism permanent prin care să poată vedea, săptămână de săptămână, ce capacitate este disponibilă, ce proiect este întârziat, cine răspunde şi ce decizie s-a luat. Bolojan a improvizat eficient o celulă de criză, dar nu a instituţionalizat controlul sistemului.
În proiectele mari, diferenţa dintre presiune şi rezultat rămâne esenţială. Iernut a revenit în centrul atenţiei, conducerea Romgaz a fost susţinută, iar un nou termen a fost fixat. Este un progres.
La fel, Mintia este o investiţie privată începută anterior. Guvernul poate accelera avize, racordări şi decizii, însă nu poate înscrie întreaga investiţie în bilanţul politic al unui ministru interimar. Obiceiul politicienilor de a se fotografia lângă proiecte începute de alţii şi de a revendica întreaga realizare nu devine acceptabil doar pentru că ministrul este mai eficient decât predecesorii săi.
Preluarea Azomureş de către Romgaz este, probabil, cel mai concret rezultat al perioadei. Poate salva o industrie strategică, locuri de muncă şi o piaţă internă pentru gazul românesc. Dar succesul nu este cumpărarea platformei. Succesul va exista numai dacă fabrica va reporni competitiv, fără gaz subvenţionat netransparent şi fără transferarea pierderilor asupra Romgaz.
Schemele de 100 de milioane de euro pentru contoare inteligente şi de 150 de milioane de euro pentru stocare sunt direcţii corecte. Totuşi, ele nu au redus încă nicio factură. Un contor inteligent nu produce energie şi nu generează automat economie. Ele devine util consumatorului doar dacă este însoţit de acces real la date, tarife dinamice, facturare corectă, automatizarea consumului şi oferte care recompensează mutarea consumului din orele scumpe.
În lipsa acestor obligaţii, există riscul ca statul să finanţeze aparate care servesc mai ales operatorilor, în timp ce consumatorul primeşte prea puţin. Aceeaşi prudenţă este necesară în cazul bateriilor. România are nevoie de stocare, dar volumele, amplasarea şi durata de descărcare trebuie stabilite prin studii transparente de sistem şi comparate cu hidrocentralele cu pompaj, retehnologizarea capacităţilor existente, întărirea reţelelor, consumul flexibil şi stocarea termică. Dacă tehnologia este aleasă înainte ca problema să fie definită, politica publică riscă să devină broşură comercială pentru furnizorii de echipamente.
Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei a diagnosticat corect şi boala companiilor de stat: salarii şi bonusuri legate de indicatori formali, în timp ce investiţiile rămân în urmă. A cerut auditarea contractelor de mandat şi schimbarea criteriilor de performanţă. Dar auditul nepublicat nu este transparenţă, indicatorul anunţat nu este reformă, iar reproşul televizat nu este sancţiune managerială. Fără rezultate publice şi consecinţe clare, diagnosticul rămâne doar un discurs bun.
Cea mai gravă restanţă este protecţia consumatorului. România continuă să răspundă scumpirilor prin plafonări generale, prelungiri, compensaţii întârziate şi datorii mutate către furnizori. Lipseşte încă arhitectura simplă şi onestă: cine este vulnerabil, cât primeşte, pentru cât timp, din ce sursă şi cu ce responsabilitate bugetară. Un minister poate vorbi despre gigawaţi şi baterii, dar este judecat în cele din urmă şi prin factura pe care omul o poate plăti.
De aceea, două evaluări aparent contradictorii pot fi adevărate simultan. Ca viteză de reacţie, stabilire a priorităţilor şi administrare a crizei, mandatul lui Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei merită o apreciere ridicată.
Ilie Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al a făcut în cinci luni mai multă administraţie energetică decât au făcut alţii în ani. A arătat şi că multe blocaje nu erau imposibil de depăşit, ci pur şi simplu tolerate. Dar România nu are încă, datorită acestui interimat, Iernut în funcţiune, bateriile instalate, cele 800.000 de contoare montate ori facturi demonstrabil mai mici. Are proiecte accelerate, ordine semnate, tranzacţii încheiate şi noi termene asumate.
Este prea devreme pentru glorificare. Bolojan a gestionat presiunea, dar nu a schimbat mecanismul care o produce. A ţinut capacul pe oala sub presiune, însă instalaţia a rămas, în mare parte, nereparată.
Istoria nu îl va judeca după numărul şedinţelor, ordinelor sau ştirilor, ci după câte dintre proiectele împinse de el vor ajunge să producă efectiv energie, siguranţă şi facturi suportabile.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului