Analiză Sierra Quadrant: Doar 2-3 din 100 de firme care ajung în insolvenţă au încercat înainte o procedură de prevenţie

În primele opt luni ale anului 2026, 4.782 de profesionişti, respectiv firme şi PFA, au intrat în insolvenţă, faţă de 4.561 în aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce reprezintă o creştere de 4,85%, potrivit datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, citate de Sierra Quadrant.

Doar în august au fost înregistrate 357 de cazuri noi, iar potrivit experţilor de la Sierra Quadrant, cifra ascunde o realitate mai gravă, respectiv că majoritatea acestor companii nu intră în insolvenţă pentru a se salva, ci pentru a se închide, iar motivul principal este că antreprenorii recunosc prea târziu că au o problemă, conform sursei.

Primul semestru a fost vârful valului, între ianuarie şi iunie 2026 deschizându-se 3.855 de proceduri noi de insolvenţă, cu 12,36% mai multe decât în perioada similară a anului trecut şi cel mai ridicat nivel pentru un prim semestru din ultimii 8 ani, potrivit documentului.

Contextul explică presiunea, deoarece PIB-ul României a scăzut cu 0,8% în S1 2026, pe fondul prăbuşirii consumului şi al unei consolidări fiscale agresive, consumul a coborât cu 5,7%, cea mai mare contracţie din ultimii 16 ani, iar inflaţia era de 10,4% în iunie, conform sursei.

În iulie şi august, ritmul înregistrărilor la Registrul Comerţului s-a temperat, din calculul Sierra Quadrant rezultând 927 de insolvenţe în cele două luni de vară, faţă de 1.130 anul trecut, însă pe rolul instanţelor numărul dosarelor noi a continuat să crească, respectiv 805 dosare de insolvenţă în august 2026, cu 2% peste august 2025, după o lună iulie cu peste 1.000 de dosare noi, potrivit documentului.

La insolvenţe se adaugă ieşirile „tăcute” din piaţă, în primul semestru fiind radiate 46.283 de companii, cu 6% mai multe decât anul trecut, iar lipsa de lichiditate este generalizată, la finalul trimestrului al doilea 48.028 de companii având obligaţii fiscale restante în valoare totală de 77,6 miliarde lei, conform sursei.

Rata creditelor neperformante acordate firmelor a urcat la 5,6%, cu 1,2 puncte procentuale peste nivelul de acum un an, potrivit documentului.

Legislaţia românească oferă antreprenorilor instrumente de salvare înainte de insolvenţă, respectiv mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv, iar în primul semestru din 2026 s-au deschis 98 de proceduri noi de concordat preventiv, faţă de 64 în S1 2025, conform sursei.

Creşterea pare mare, dar raportul este dezechilibrat, deoarece pentru fiecare firmă care a cerut un concordat preventiv, aproape 40 au ajuns direct în insolvenţă, ceea ce înseamnă că doar aproximativ 2,5% dintre companiile cu probleme au încercat o soluţie preventivă, potrivit documentului.

Din cele 691 de cereri de concordat preventiv depuse între 2021 şi iunie 2026, 459 au fost admise, doar 20 s-au încheiat cu un plan omologat şi dus la capăt, iar numai 11 companii au ieşit din procedură cu planul executat integral, fără să ajungă ulterior în insolvenţă, conform sursei.

Reprezentanţii ONRC au subliniat că marea majoritate a procedurilor, fie prin procedura generală, fie prin cea simplificată, sunt proceduri de faliment, potrivit documentului.

Numărul companiilor cu cifră de afaceri peste 500.000 de euro intrate în insolvenţă a crescut cu peste 60%, iar aproximativ 60% dintre concordatele preventive au fost deschise de firme de această dimensiune, ceea ce arată că firmele mari, cu departamente financiare şi consultanţi, apelează la prevenţie, în timp ce IMM-urile, care formează grosul insolvenţelor, aproape deloc, conform sursei.

Ovidiu Neacşu, partener coordonator Sierra Quadrant, a declarat că mulţi antreprenori evită procedura nu pentru că situaţia firmei ar permite-o, ci pentru că nu sunt pregătiţi să accepte ce ar însemna ea, iar aceştia se tem de reacţia furnizorilor, a băncilor şi a angajaţilor, de pierderea reputaţiei şi a controlului, potrivit documentului.

Neacşu a afirmat că, între timp, datoriile cresc, furnizorii scurtează termenele de plată, băncile devin prudente, oamenii-cheie pleacă şi clienţii îşi caută alternative, iar controlul nu se pierde în ziua deschiderii procedurii, ci treptat, în lunile în care procedura este evitată, conform sursei.

Neacşu a subliniat că marea problemă a mediului de afaceri românesc nu este doar criza, ci modul în care antreprenorii reacţionează la ea, iar majoritatea îşi tratează firma ca pe o chestiune de orgoliu personal şi amână luni întregi recunoaşterea problemelor, potrivit documentului.

Neacşu a precizat că aceştia plătesc doar creditorul care strigă cel mai tare, rostogolesc datoriile la stat şi speră într-un contract salvator, iar când ajung la avocat sau la practicianul în insolvenţă nu mai au ce salva, deoarece au pierdut clienţii, oamenii şi încrederea băncilor, conform sursei.

Neacşu a afirmat că un concordat preventiv are sens când afacerea este încă funcţională, nu când conturile sunt deja blocate, potrivit documentului.

Specialiştii în restructurare de la Sierra Quadrant enumeră printre simptomele clasice întârzierile la furnizori, rostogolirea datoriilor fiscale şi folosirea temporară a banilor destinaţi TVA sau contribuţiilor pentru a finanţa activitatea curentă, iar în 2025 companiile din România au avut nevoie în medie de 144 de zile pentru a plăti o factură B2B, conform sursei.

Peste o treime dintre firmele româneşti spun că lipsa lichidităţii le face să întârzie, la rândul lor, plăţile către furnizori, iar rezultatul este un efect de domino, în care firma care nu îşi monitorizează clienţii riscă să cadă din cauza insolvenţei altcuiva, potrivit documentului.

Primele cinci sectoare concentrează 75% din totalul insolvenţelor, iar construcţiile au cel mai ridicat risc, fiind pe locul al doilea ca număr absolut, cu 1.044 de cazuri şi o creştere de peste 10%, deşi volumul lucrărilor a fost în S1 cu 13,9% mai mare decât anul trecut, conform sursei.

Agricultura are cea mai rapidă deteriorare, numărul insolvenţelor crescând cu peste 52%, de la 179 la 273, pe fondul volatilităţii preţurilor la cereale, costurilor ridicate de producţie şi finanţare, secetei din ultimii ani, importurilor din Ucraina şi scumpirii energiei şi îngrăşămintelor, potrivit documentului.

Transportul şi depozitarea au un risc ridicat şi persistent, cu 600 de cazuri şi o creştere de 5%, iar comerţul are volumul cel mai mare, cu 1.082 de insolvenţe, rămânând cel mai afectat sector în cifre absolute, conform sursei.

HoReCa a resimţit direct prăbuşirea consumului, cu o creştere de 5,6%, iar activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice au crescut cu aproape 16%, ceea ce arată că problemele s-au transmis de la clienţi către furnizorii de servicii, potrivit documentului.

Industria prelucrătoare are un risc structural major, numărul insolvenţelor scăzând uşor, dar tendinţa de fond fiind negativă, iar producţia industrială a scăzut cu 3,3% în S1, în timp ce industria mai reprezintă doar aproximativ 15% din PIB, faţă de 23,8% în 2015, conform sursei.

Cele mai mari creşteri ale numărului de insolvenţe apar în judeţele cu economii fragile, datele ONRC pe opt luni arătând o dublare a insolvenţelor în Vaslui, cu 108%, de la 26 la 54, urmat de Bistriţa-Năsăud, cu 78%, Vrancea, cu 69%, Bacău, cu 49%, Teleorman, cu 46%, Giurgiu, cu 45%, şi Suceava, cu 42%, potrivit documentului.

Regiunea Nord-Est a înregistrat 446 de insolvenţe, faţă de 349 anul trecut, o creştere de aproape 28%, în timp ce centrele economice puternice arată stabilizare, respectiv Cluj, cu -15%, Bihor, cu -12%, Timiş, cu -4%, iar Bucureştiul creşte moderat, cu 4%, conform sursei.

Perspectivele pentru ultimul trimestru nu sunt încurajatoare, iar experţii se aşteaptă ca disciplina la plată să rămână sub presiune şi numărul insolvenţelor să îşi menţină tendinţa de creştere, potrivit documentului.

Presiunea fiscală din acest an contează şi ea, deoarece scăderea plafonului pentru microîntreprinderi la 100.000 de euro şi majorarea impozitului pe dividende au redus rezervele de lichiditate ale micilor firme tocmai când acestea aveau mai mare nevoie de ele, conform sursei.

Ovidiu Neacşu a declarat că estimările arată că 2026 se va încheia cu un nivel ridicat al insolvenţelor, iar sectoarele cele mai expuse vor fi construcţiile, agricultura şi transporturile, potrivit documentului.

Neacşu a subliniat că diferenţa dintre firmele care vor supravieţui şi cele care vor dispărea nu va fi dată doar de piaţă, ci de viteza de reacţie, iar un antreprenor care îşi urmăreşte lunar cash-flow-ul, încasările şi restanţele are timp să negocieze cu creditorii, să vândă active sau să ceară un concordat preventiv, conform sursei.