Bătălia pentru coeziune: regiunile cer bani, statele europene bogate cer tăieri ale bugetului UE

Alocări de peste 65 miliarde euro pentru ţara noastră, mai mulţi bani pentru fermieri şi dezvoltarea regiunilor, dar şi o confruntare cu statele care vor să reducă viitorul buget european, reprezintă miza negocierilor pentru perioada 2028-2034, prezentată vineri, la Bucureşti, de europarlamentarul Siegfried Mureşan, în cadrul conferinţei despre viitorul politicii de coeziune, organizată de Grupul de lucru pentru bugete al PPE din Parlamentul European.

Într-o Europă presată să investească simultan în apărare, competitivitate, infrastructură şi agricultură, participanţii la conferinţă au susţinut că politica de coeziune trebuie să îşi apere locul în cadrul bugetar european multianual. Iar soluţia avansată de vicepreşedintele Grupului PPE, Siegfried Mureşan, pentru finanţarea unor ambiţii mai mari merge direct la taxarea sectoarelor cu putere financiară considerabilă: giganţii tehnologici, jocurile de noroc online şi profiturile din tranzacţiile cu criptomonede.

În joc sunt destinaţia banilor, influenţa autorităţilor locale asupra investiţiilor şi capacitatea Uniunii de a finanţa noile priorităţi fără să sacrifice dezvoltarea regiunilor. Pentru România, care are alocate peste 30 miliarde euro prin politica de coeziune în exerciţiul financiar 2021-2027, potrivit datelor prezentate în invitaţia organizatorilor, rezultatul negocierilor va conta pentru următoarea generaţie de proiecte publice.

Siegfried Mureşan a precizat că peste 53 miliarde euro din fondurile nerambursabile primite de România din 2007 şi până acum au provenit din politica de coeziune.

„Fără aceşti bani, România nu ar fi fost unde este acum. Fără fonduri europene, România nu se va putea dezvolta suficient în următorii ani”, a scris Mureşan.

Cifrele pentru viitorul buget arată însă o miză care încă se negociază. „Lucrând împreună cu colegii din Comitetul European al Regiunilor, am reuşit să impunem poziţia Parlamentului European pe viitorul buget al Uniunii Europene cu 10% mai mare decât proiectul de buget propus iniţial de Comisia Europeană. Comisia Europeană a propus 2.000 miliarde euro, iar poziţia Parlamentului European, pe care am reuşit să o impun ca negociator-şef, este de 2.200 miliarde euro”, a afirmat Siegfried Mureşan.

Diferenţa faţă de propunerea Comisiei ar fi şi mai pronunţată în cazul unor politici tradiţionale ale Uniunii, potrivit cifrelor anunţate de acesta. „Faţă de propunerea iniţială a Comisiei Europene, poziţia Parlamentului European înseamnă plus 47% fonduri pentru fermieri şi plus 35% fonduri pentru politica de coeziune, adică o politică de coeziune nouă, modernă, în care să investim conform noilor priorităţi. Sper ca cei care reprezintă România în Consiliu, viitorul guvern şi Consiliul European, să reuşească să apere lucrurile pe care noi împreună, reprezentanţii regiunilor şi noi în Parlamentul European, am reuşit să le obţinem”, a spus Siegfried Mureşan.

• Proiectele duale, o prioritate în politica de coeziune pentru bugetul multianual 2028-2034

Conferinţa organizată vineri la Bucureşti a adus în prim-plan schimbarea priorităţilor finanţate prin coeziune. Siegfried Mureşan a legat dezvoltarea regiunilor de securitatea europeană şi de competitivitatea economiei, folosind exemplul infrastructurii care poate servi atât populaţia şi companiile, cât şi mobilitatea militară. Pentru o ţară aflată în vecinătatea războiului din Ucraina, această argumentaţie oferă o dimensiune suplimentară proiectelor de transport: infrastructura poate deveni şi un element al capacităţii de apărare.

„Avem două priorităţi majore ale Uniunii Europene: securitatea şi apărarea, precum şi competitivitatea. Politica de coeziune ne poate ajuta să fim mai puternici în aceste domenii. Discutăm astăzi la Bucureşti despre cum vom finanţa, din noua politică de coeziune, proiecte cu dublă utilizare, civilă şi militară, proiecte precum mobilitatea militară. Am discutat despre faptul că tronsoanele de autostradă către Ucraina şi Republica Moldova, pe care România a ales să le finanţeze din programul european de apărare SAFE, sunt bune exemple în acest sens”, a declarat vicepreşedintele PPE, Siegfried Mureşan.

Referirea la SAFE a fost folosită pentru a ilustra utilitatea dublă a infrastructurii, în cadrul discuţiei despre viitoarele investiţii de coeziune. Domnul Mureşan a anunţat că doreşte orientarea unei părţi mai mari a acestor fonduri către proiecte care contribuie la siguranţa cetăţenilor, concomitent cu o cerinţă mai fermă privind efectele economice ale investiţiilor. Mesajul său pentru beneficiari a fost explicit: finanţarea europeană trebuie să răspundă unor nevoi reale.

„De asemenea, toate fondurile de coeziune pe care le vom absorbi în următorii ani vor trebui să aducă o contribuţie directă la îmbunătăţirea competitivităţii economiei noastre. Nu se vor construi şcoli unde nu sunt copii, nu se vor construi lucruri despre care ştim că nu este nevoie”, a spus Siegfried Mureşan, care a mai explicat că investiţiile publice trebuie să creeze condiţii pentru atragerea capitalului privat: „Întregul buget al Uniunii Europene reprezintă un pic mai mult de 1% din PIB-ul statelor membre. Nu putem rezolva toate problemele doar cu bugetul Uniunii Europene, însă trebuie să cheltuim fondurile europene în aşa fel încât, din fondurile investite, să generăm mai multe investiţii private. Dacă îmbunătăţim infrastructura şi garantăm securitatea pentru oameni şi pentru investitori, atunci vor veni şi investiţiile private”.

• Sari Rautio: „Politica de coeziune nu este caritate”

Pentru Sari Rautio, preşedinta Grupului PPE din Comitetul European al Regiunilor, apărarea coeziunii porneşte de la beneficiile pe care dezvoltarea unei ţări le aduce întregii pieţe europene. Întrebată de ziarul BURSA, la ce s-a referit în cadrul conferinţei când a menţionat de două ori că „politica de coeziune nu trebuie privită ca o politică caritabilă”, Sari Rautio a invocat chiar exemplul României şi perspectiva statelor preocupate de limitarea cheltuielilor comune.

„Eu vin poate dintr-o ţară din grupul celor numite «frugale» (n.red. - Sari Rautio este cetăţean finlandez). Ştiţi că în aceste state se spune despre politica de coeziune că este ca şi cum am da bani de pomană. O asemenea afirmaţie este eronată. Aşa cum ştim din exemplul României, care este un exemplu excelent, atunci când fondurile de coeziune sunt folosite cu înţelepciune, economia ţării creşte şi tuturor le merge mai bine. Legătura dintre piaţa unică şi politica de coeziune este inevitabilă. Pentru o ţară frugală sau pentru o ţară cu mai multe resurse financiare, este în interesul tuturor ca această piaţă unică să se dezvolte. Deci politica de coeziune nu este caritate, nu este doar solidaritate, ci este o politică de investiţii şi trebuie cu toţii să înţelegem acest lucru”, a declarat Sari Rautio.

Argumentul are o miză directă în negocierea bugetului: fondurile destinate regiunilor mai puţin dezvoltate pot fi apărate şi prin avantajele economice ale unei pieţe comune mai puternice. În această logică, dezvoltarea României contribuie la extinderea oportunităţilor de afaceri şi la funcţionarea economiei europene.

Sari Rautio a avertizat care sunt consecinţele slăbirii instrumentului prin care cetăţenii văd rezultate concrete ale apartenenţei la Uniune: „În România putem vedea o poveste de succes a politicii de coeziune. Putem vedea că nu are niciun rost să stricăm ceva ce funcţionează. Bineînţeles că trebuie să modernizăm politica de coeziune, iar acesta este lucrul pe care l-am discutat aici, precum şi în săptămânile precedente la Bruxelles şi în întreaga Europă. Dacă pierdem politica de coeziune, care este cea mai apropiată de cetăţeni, le facem pe plac vocilor populiste din Europa. Când vedem ce poate oferi Europa oamenilor, acest lucru se datorează acestei politici, şi cred că este extrem de important să înţelegem acest lucru acum, când vrem să construim o Europă mai sigură, mai competitivă şi mai bună pentru noi toţi în viitor”.

• Noi taxe la nivel european

Dar apărarea unui buget mai mare pentru perioada 2028-2034 se loveşte de întrebarea esenţială: cine îl finanţează? Întrebat despre solicitările de reducere a bugetului venite din partea unor state puternice - Germania, Franţa, Danemarca, Suedia, Finlanda - Siegfried Mureşan a respins această direcţie şi a susţinut că noile responsabilităţi asumate de Uniune cer resurse suplimentare. În opinia sa, diminuarea banilor europeni ar muta costurile către bugetele naţionale, fără să elimine problemele care trebuie rezolvate.

„Consider că statele care solicită o reducere a bugetului Uniunii Europene greşesc. Provocările noastre sunt tot mai numeroase. Oamenii aşteaptă mai mult din partea Uniunii Europene, inclusiv în domeniul securităţii şi al apărării. Iar pentru ca Uniunea Europeană să poată livra mai mult, este nevoie de un buget mai mare. O reducere a bugetului ar fi o greşeală, fiindcă provocările cu care ne confruntăm nu ar dispărea; ele ar trebui rezolvate la nivel naţional, iar eu sunt convins că rezolvarea lor la nivel naţional va fi mai dificilă”, a spus vicepreşedintele PPE.

Siegfried Mureşan a recunoscut că majorările nu pot acoperi toate domeniile şi trebuie justificate, dar a susţinut că este necesară protejarea politicii de coeziune şi politicii agricole comune, alături de creşteri importante pentru securitate, apărare şi competitivitate. Cum contribuţiile naţionale mult mai mari sunt, în evaluarea sa, greu de obţinut de la state care trebuie să îşi reducă deficitele, europarlamentarul a indicat noile resurse proprii ale Uniunii drept soluţie pentru finanţarea bugetului.

Cea mai apăsată intervenţie a vizat marile companii tehnologice. „O sursă de venit bazată pe impozitarea giganţilor tehnologici şi digitali. Acestea sunt printre cele mai mari companii din lume. Ele au acces gratuit la 450 milioane cetăţeni europeni şi trebuie să contribuie pentru accesul pe care îl au la piaţa unică europeană. Ar fi greşit să nu ne putem finanţa cercetarea, securitatea sau agricultura doar pentru ca oameni precum Elon Musk, Mark Zuckerberg sau Jeff Bezos, cei mai bogaţi oameni ai planetei, să aibă în continuare acces gratuit la piaţa unică europeană”, a afirmat Siegfried Mureşan.

Pe lângă această propunere, domnia sa a indicat taxarea pariurilor şi jocurilor de noroc online şi o sursă de venit bazată pe profiturile realizate din tranzacţiile cu criptomonede.

Preşedinta Grupului PPE din Comitetul European al Regiunilor, Sari Rautio, a exprimat, la rândul său, sprijin pentru noile resurse proprii, legând unele forme de taxare de reducerea unor comportamente cu efecte sociale negative. „Cred că este extrem de relevant să înţelegem că tocmai de aceea noi, în Comitetul Regiunilor, susţinem puternic toate aceste noi resurse proprii. Ne dorim mai puţin consum de tutun, deci este un lucru bun să taxezi ceea ce îţi doreşti să diminuezi. Un alt domeniu ar fi jocurile de noroc, având în vedere că aceasta este o problemă uriaşă, deci cu siguranţă ar fi o posibilitate. De asemenea, aşa cum a menţionat şi domnul Mureşan, tranzacţiile cu criptomonede. Prin urmare, există posibilităţi; avem nevoie de finanţare europeană comună pentru că avem nevoie de o Europă mai puternică”, a declarat Sari Rautio.

• Siegfried Mureşan: „Dezvoltarea rurală înseamnă infrastructură şi condiţii de oraş în mediul rural”

Pentru România, volumul viitoarelor alocări trebuie însoţit de capacitatea comunităţilor de a le transforma în investiţii. Întrebat despre sprijinirea administraţiilor mici, în condiţiile în care marile oraşe oferă exemple vizibile de absorbţie, Siegfried Mureşan a pledat pentru orientarea resurselor către regiunile mai puţin dezvoltate şi pentru o abordare mai largă a dezvoltării rurale. Satele ar trebui să beneficieze de servicii şi oportunităţi care să reducă diferenţele faţă de oraşe.

„Dezvoltarea rurală să nu mai însemne doar muncă la sate în agricultură, ci în primul rând educaţie şi sănătate la sat ca la oraş; în al doilea rând, infrastructură de transport şi infrastructură digitală la sate ca la oraş; iar în al treilea rând, locuri de muncă la sate în industrie şi în noi domenii. Cu cât primarii şi autorităţile locale şi regionale sunt mai puternic implicate, cu atât absorbţia este mai rapidă şi proiectele sunt mai relevante”, a spus Siegfried Mureşan.

Calendarul negocierilor rămâne decisiv pentru pregătirea proiectelor. Potrivit vicepreşedintelui PPE, Parlamentul European are deja din aprilie o poziţie şi un mandat de negociere, iar obiectivul este ca liderii statelor membre să ajungă la o poziţie până la sfârşitul acestui an.

„Aşteptăm acum ca, cel târziu până la finalul acestui an, Consiliul European, şefii de state şi de guverne, să aibă de asemenea un mandat de negociere, pentru a putea desfăşura negocierile finale între Parlamentul European şi Consiliu, încheiate cât mai devreme la începutul anului următor, astfel încât totul să fie pregătit şi banii să poată fi absorbiţi la 1 ianuarie 2028 fără întârziere”, a declarat Siegfried Mureşan.

Închiderea rapidă a negocierilor ar oferi timp autorităţilor, companiilor şi organizaţiilor beneficiare să pregătească accesarea fondurilor. Întârzierile ar comprima această perioadă, într-un moment în care se discută atât sumele disponibile, cât şi orientarea investiţiilor către noi priorităţi. Pentru administraţiile care planifică proiecte de infrastructură, pentru fermieri şi pentru firmele care urmăresc finanţări europene, predictibilitatea bugetului are efecte practice înainte de prima plată.