Bibliotecile României în declin - apel la salvarea unei infrastructuri culturale esenţiale

Comisia Naţională a Bibliotecilor trage un semnal de alarmă sever: reţeaua naţională de biblioteci este în colaps. Instituţia solicită autorităţilor tratamentul bibliotecilor ca „infrastructură critică de interes public” şi adoptarea urgentă a unei strategii naţionale de redresare. Mesajul vine într-un moment de regres alarmant al reţelei bibliotecare româneşti, marcat de pierderi instituţionale, degradare documentară şi inegalităţi grave între zonele urbane şi rurale.

• Un sistem în dezintegrare: pierderi masive în doar patru ani

Între 2020 şi 2023, România a pierdut 566 de biblioteci, conform datelor oficiale. Cele mai afectate au fost bibliotecile publice comunale, care s-au redus cu 171 de unităţi. Multe dintre aceste închideri s-au făcut fără respectarea prevederilor legale, în contradicţie cu Legea nr. 334/2002 privind bibliotecile, care interzice desfiinţarea acestora în absenţa unei reconfigurări administrative majore. Aceste practici pun în pericol nu doar patrimoniul cultural local, ci şi dreptul constituţional al cetăţenilor la accesul la cultură şi educaţie.

• Acces inegal şi riscuri de excludere socială

Situaţia este cu atât mai gravă în mediul rural. Deşi majoritatea bibliotecilor (60,6%) sunt amplasate în localităţi rurale, acestea deţin doar 21,8% din fondul total de carte. Această disproporţie reflectă nu doar un dezechilibru geografic, ci şi o problemă sistemică de alocare a resurselor. În multe comune, bibliotecile supravieţuiesc doar formal - fără personal calificat, fără achiziţii noi, fără servicii funcţionale. În lipsa acestora, comunităţile locale sunt private de un instrument vital pentru educaţia continuă, socializare, incluziune şi dezvoltare culturală.

• Fonduri documentare în degradare, digitalizare inexistentă

Datele pentru anul 2023 indică o scădere a volumului colecţiilor, care au ajuns la 153,3 milioane de unităţi. Ritmul de înnoire este considerat extrem de lent, iar digitalizarea - practic absentă în bibliotecile din mediul rural. Dacă în centrele universitare există o concentrare a colecţiilor electronice, bibliotecile publice rurale au achiziţionat în medie „sub un titlu digital” nou în anul 2023. Această realitate amplifică excluderea digitală şi marginalizarea comunităţilor deja defavorizate.

• Resurse umane îmbătrânite, fără reînnoire generaţională

În prezent, peste 52% dintre angajaţii din sistemul bibliotecar au între 50 şi 64 de ani, în timp ce doar 0,7% sunt tineri sub 25 de ani. Această cifră reflectă o criză profundă în atragerea noilor generaţii spre profesia de bibliotecar - o problemă legată atât de salarizare, cât şi de imaginea generală a profesiei în societate.

• Un sistem aflat la limită, dar cu potenţial de revitalizare

În ciuda regresului sistemic, Comisia Naţională a Bibliotecilor menţionează o creştere uşoară a numărului de utilizatori activi şi a volumelor împrumutate în 2023. Totuşi, aceste semnale pozitive riscă să rămână efemere dacă nu sunt însoţite de reforme consistente şi de investiţii strategice pe termen lung.

Comisia solicită o intervenţie urgentă şi coerentă: alocări bugetare consistente, reforme legislative, investiţii în digitalizare şi o politică realistă de resurse umane. Mai presus de toate, cere recunoaşterea bibliotecilor drept infrastructură critică pentru democraţie, educaţie şi coeziune socială. Fără aceste măsuri, avertizează experţii, România riscă să piardă nu doar instituţii culturale, ci şi şansa unei dezvoltări durabile, echitabile şi incluzive. Biblioteca, în forma ei modernă, rămâne un bastion al educaţiei libere. Însă acest bastion se prăbuşeşte, în tăcere.