Comunismul financiar

"Criza financiară" este, mai precis, o criză a "creditului şi banilor." Deşi a fost numită o "criză a capitalismului," o analiză atentă arată că o etichetă mai potrivită ar fi aceea de "criză a socialismului."

Odată cu înfiinţarea Rezervei Federale în 1913 şi a renunţării la etalonul aur, seminţele "monetarismului socialist" erau deja semănate. Înlocuirea pieţei private a banilor şi creditului cu aşa-numita "rezervă bancară fracţională" şi o monedă fiat (moneda guvernamentală), Guvernul SUA a pus în practică un sistem monetar naţionalizat (deşi ca parte a unei economii capitaliste) ce a condus inevitabil la bula creditării din 2007-2008.

Atunci când bula a plesnit, oricât de ironic ar părea, vina a căzut chiar pe capitalism.

Pe de altă parte, exact acele instituţii ce au fost principalele responsabile pentru creşterea masivă a datoriilor ca procent din PIB - precum Rezerva Federală, Fannie Mae şi Freddie Mac - ar putea fi cu greu privite ca exemple de întreprinderi private.

Acest argument se extinde chiar şi asupra aşa-numitei "liberalizări" a sectorului financiar pe care criticii capitalismului o descriu ca pe o cauză a crizei. În realitate, fiecare lege nouă (şi fiecare abrogare a unei legi existente) ce a facilitat exploatarea de către indivizi a acestei "pieţe monetare socializate" a constituit de fapt un afront la adresa capitalismului şi o formă de slăbire a protecţiei proprietăţii individuale.

Atunci când Guvernul SUA a permis unor oameni din sistemul bancar să creeze şi să distribuie bani fiat "veniţi din cer" în mediul de afaceri şi în rândul con­sumatorilor, această "liberalizare" a unui astfel de comportament nu a servit cauza libertăţii mai mult decât "liberalizarea" în România a me­todelor de interogare poliţieneşti din timpul lui Ceauşescu.