Curtea Constituţională dă undă verde noilor măsuri fiscale

Curtea Constituţională a României a respins, ieri, în unanimitate obiecţia de neconstituţionalitate formulată de mai mulţi deputaţi din opoziţie şi a confirmat validitatea legii privind unele măsuri fiscal-bugetare asumată de guvernul Bolojan în plenul Parlamentului.

Curtea a considerat că Executivul a respectat prevederile articolului 114 din Constituţie, reglementând un domeniu omogen şi justificând în mod convingător urgenţa şi necesitatea intervenţiei legislative. În ceea ce priveşte fondul obiecţiilor, judecătorii constituţionali au subliniat, potrivit comunicatului de presă emis de CCR, că statul are dreptul de a institui contribuţii de asigurări sociale de sănătate asupra oricăror tipuri de venituri, inclusiv cele provenite din pensii sau indemnizaţii. Acest principiu derivă direct din rolul statului de a asigura sustenabilitatea sistemului public de sănătate, în care regula este plata contribuţiei, iar excepţia - scutirea.

Totodată, excluderea de la contribuţie a anumitor cetăţeni străini, cum sunt refugiaţii ucraineni, nu este discriminatorie, fiind motivată de statutul temporar de protecţie şi de raţiuni umanitare, au afirmat membrii CCR.

Curtea a reafirmat marja largă de apreciere de care se bucură legiuitorul în domeniul politicilor sociale şi fiscale, inclusiv în stabilirea nivelului contribuţiilor şi indemnizaţiilor, în modul de acordare a concediilor medicale sau a drepturilor salariale restante. Stabilirea unor procente diferenţiate pentru indemnizaţiile de concediu medical sau a unui sistem de eşalonare pe cinci ani a plăţii drepturilor câştigate în instanţă sunt considerate conforme cu Constituţia, în măsura în care reflectă o preocupare legitimă pentru echilibrul bugetar şi evitarea unor derapaje fiscale.

În plus, alte măsuri controversate, precum limitarea sporurilor şi indemnizaţiilor în domeniile militar, poliţienesc şi penitenciar, plafonarea compensaţiilor de chirie sau majorarea normei didactice fără compensare salarială, au fost considerate măsuri rezonabile, care nu aduc atingere drepturilor fundamentale.

În opinia Curţii, drepturile salariale nu beneficiază de aceeaşi protecţie constituţională ca dreptul la viaţă, sănătate sau educaţie, iar în contextul unei presiuni bugetare crescute, statul este îndreptăţit să opereze ajustări.

De asemenea, limitarea transferurilor voluntare ale funcţionarilor publici, prin impunerea unui acord prealabil al conducătorului instituţiei, este o măsură justificată pentru a evita dezechilibrele administrative şi pentru a proteja funcţionalitatea instituţiilor publice.

Decizia Curţii reprezintă un semnal clar că într-un stat democratic, interesele generale ale societăţii pot justifica ajustări punctuale ale unor drepturi sau beneficii, atâta vreme cât acestea se încadrează în limitele Constituţiei şi nu afectează esenţa drepturilor fundamentale.

Verdictul CCR vine într-un moment critic pentru finanţele publice şi reprezintă un sprijin esenţial pentru Guvern, oferindu-i un cadru de legitimitate juridică solidă în aplicarea reformelor fiscale necesare pentru a evita dezechilibrele macroeconomice. În esenţă, decizia Curţii nu doar că validează constituţionalitatea unei legi contestate, dar trasează şi direcţia de urmat pentru viitoarele politici fiscale: echilibru între drepturi şi obligaţii, între sustenabilitatea sistemului public şi protejarea categoriilor vulnerabile.