Euronews: UE lansează apelul pentru şapte „gigafactorii” destinate antrenării tehnologiilor AI de generaţie următoare

În contextul în care îngrijorările privind dependenţa digitală cresc rapid, Comisia Europeană urmăreşte dezvoltarea unei infrastructuri AI „suverane”, care să devină operaţională până la jumătatea anului 2028, relatează Euronews.

Comisia Europeană a lansat o cerere de oferte pentru finanţarea publică a până la şapte gigafactorii AI în Europa, în timp ce Bruxelles-ul se întrece contracronometru pentru a construi o infrastructură suverană capabilă să antreneze modele avansate de inteligenţă artificială şi să recupereze decalajul faţă de concurenţii tehnologici globali.

Gigafactoriile AI sunt facilităţi de calcul la scară largă, echipate cu cipuri de ultimă generaţie, înalt specializate, concepute pentru a antrena următoarea generaţie de tehnologii AI - în special cele mai avansate modele de limbaj mari (LLM), care necesită procesarea a trilioane de puncte de date. Această mutare face parte dintr-un efort mai amplu de suveranitate tehnologică, menit să reducă dependenţa UE de furnizorii străini de servicii cloud şi cipuri. Cursa globală pentru construirea unor modele din ce în ce mai puternice, care promit progrese atât în plan economic, cât şi militar, a declanşat o competiţie paralelă pentru construirea infrastructurii care le susţine. Proiecte masive de centre de date sunt deja în plină desfăşurare în SUA şi China.

Ca răspuns, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat un plan de construire a unor gigafactorii AI în Europa la Summitul pentru Acţiune în domeniul AI de la Paris, în februarie 2025, având ambiţia de a replica succesul laboratorului CERN din Geneva. De atunci, iniţiativa a atras un interes considerabil din partea industriei, 76 de consorţii potenţiale exprimându-şi interesul preliminar pentru depunerea unei propuneri de proiect. Pentru a satisface acest apetit din sectorul privat, asigurând în acelaşi timp o răspândire geografică rezonabilă a infrastructurii, Comisia şi-a extins obiectivul iniţial de la patru sau cinci gigafactorii, la maximum şapte.

În acelaşi timp, Comisia a atras critici pentru amânarea repetată a iniţiativei, încetinind Europa la un ritm care îi subminează propriul discurs despre urgenţa de a prinde din urmă SUA şi China. Procesul de achiziţie a fost deja împărţit în două faze consecutive, cu o abordare etapizată concepută pentru a construi capacitatea treptat în următorii şase ani şi jumătate. Egalizarea acestei abordări este cauzată în mare parte de o penurie de fonduri disponibile. După ce iniţial părea dedicată unui fond de 20 de miliarde de euro pentru gigafactorii, Comisia şi-a redus treptat angajamentele financiare. Cota de finanţare publică a proiectului a fost redusă la aproximativ o treime din investiţia totală, restul de două treimi urmând să provină din sectorul privat - iar din treimea UE, doar jumătate va fi asigurată de Bruxelles, restul fiind alocat de statele membre UE care susţin proiectul.

Ca urmare, Bruxelles-ul urmează să contribuie cu aproximativ 5 miliarde de euro, sumă egalată de alte 5 miliarde de euro din partea guvernelor europene, alături de circa 20 de miliarde de euro în investiţii private.

Cu toate acestea, în cadrul bugetului curent, Bruxelles-ul poate angaja doar 1 miliard de euro, restul fiind aşteptat să provină din următorul Cadru Financiar Multianual (CFM) - el însuşi o ţintă în mişcare, deoarece rămâne subiectul unor negocieri intense între statele membre.

„Nu putem anticipa deciziile privind următorul CFM. V-am oferit cea mai bună estimare a noastră cu privire la câţi bani am avea din următorul CFM pentru a putea susţine faza a doua”, a declarat un oficial de rang înalt al Comisiei.

În schimbul contribuţiei lor publice, UE şi statele membre participante vor primi o cotă proporţională de acces la puterea de calcul, pe care o vor aloca proiectelor publice, centrelor de cercetare şi laboratoarelor AI la alegerea lor.

Toate costurile de operare vor cădea în sarcina actorilor privaţi implicaţi, oficialii UE insistând că proiectele trebuie să fie sustenabile din punct de vedere financiar prin dezvoltarea propriilor servicii comerciale, având în vedere că accesul la puterea de calcul AI rămâne limitat şi valoros. Proiectele masive de infrastructură de acest tip au atras critici în trecut, deoarece tind să favorizeze statele membre cu cele mai mari resurse financiare.

Zece ţări şi-au exprimat interesul de a găzdui o gigafactorie: Germania, Italia, Franţa, Polonia, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Portugalia şi Spania. Sunt posibile atât consorţii formate dintr-o singură ţară, cât şi consorţii multinaţionale, iar Parisul a semnalat deja că intenţionează să acţioneze singur.

O altă critică recurentă este că, deşi gigafactoriile îşi propun să construiască o infrastructură europeană suverană, UE rămâne puternic dependentă de furnizorii străini pentru cipurile AI specializate. În acest sens, Comisia a semnat memorandumuri de înţelegere cu trei producători de cipuri: Nvidia, AMD şi Qualcomm. Printre criteriile de evaluare a ofertelor se numără şi măsuri pentru evitarea potenţialelor efecte de blocare (lock-in) din partea furnizorilor.

„Suntem foarte conştienţi de faptul că dorim să dezvoltăm capacitatea Europei, dar, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că vrem să facem AI chiar acum. Aşadar, este vorba despre găsirea echilibrului potrivit”, a declarat un oficial de rang înalt al UE.

Se preconizează că proiectele câştigătoare vor începe construcţia fizică a gigafactoriilor la începutul anului 2027, facilităţile urmând să devină operaţionale până la jumătatea anului 2028.