InBestSoil: Investiţiile în sănătatea solurilor pot deveni o oportunitate economică pentru agricultura europeană

Investiţiile în sănătatea solurilor pot aduce beneficii economice pe termen lung şi pot contribui la o agricultură mai rezilientă în faţa schimbărilor climatice. Un proiect-pilot desfăşurat în Elveţia, la care au participat 55 de ferme, demonstrează că fermierii pot fi recompensaţi financiar pentru protejarea solurilor: aceştia au primit, în total, aproximativ 1,6 milioane de franci elveţieni pentru carbonul stocat în terenurile agricole. Experienţa arată însă că, pentru ca astfel de iniţiative să fie extinse la nivel european, este nevoie de finanţare predictibilă şi de mecanisme de sprijin adaptate nevoilor fermierilor, potrivit unui comunicat de presă.

Aceste concluzii au fost prezentate în cadrul conferinţei internaţionale „Advancing soil health across Europe: Business models, incentives and policy pathways for a sustainable transition", organizată pe 28 octombrie 2026, la Bruxelles, de proiectul european InBestSoil, în parteneriat cu SoilValues. Evenimentul a reunit reprezentanţi ai instituţiilor europene, cercetători, fermieri şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, pentru a analiza rezultatele celor două proiecte şi soluţiile necesare pentru îmbunătăţirea sănătăţii solurilor la nivel european. Dezbaterile au evidenţiat trei priorităţi principale: dezvoltarea unor modele de business viabile pentru gestionarea sustenabilă a solurilor, identificarea unor mecanisme de finanţare predictibile şi crearea condiţiilor necesare pentru extinderea soluţiilor testate la nivel local, conform sursei citate.

Andres Rodríguez Seijo, cercetător în cadrul Universităţii din Vigo şi coordonator al proiectului InBestSoil, a declarat că sănătatea solurilor trebuie privită dincolo de dimensiunea sa de mediu. Solurile sănătoase susţin productivitatea agricolă, contribuie la rezilienţa în faţa schimbărilor climatice şi generează servicii ecosistemice cu valoare economică şi socială. Această valoare trebuie recunoscută şi integrată în modelele de business şi în mecanismele de finanţare, astfel încât investiţiile în soluri să devină o decizie sustenabilă şi atractivă pentru fermieri şi pentru ceilalţi actori economici, potrivit comunicatului.

Valentina Cristiana Materia, conferenţiar universitar la Wageningen University & Research, a subliniat importanţa adaptării modelelor de business dedicate sănătăţii solurilor la particularităţile fiecărui context local. „Nu există o soluţie universală, potrivită tuturor. Trebuie să analizăm fiecare context în parte. Uneori, eşecul trebuie privit ca parte a parcursului nostru şi, cu siguranţă, nu ca un punct final, ci ca o oportunitate de a găsi noi direcţii de progres", a explicat aceasta. La rândul său, Andre Jurrius, reprezentant al Ekoboerderij de Lingehof / Lekker Lupine, a evidenţiat importanţa creării unor oportunităţi de piaţă pentru fermieri: „Fermierii au nevoie de pieţe viabile şi de valoare adăugată pentru produsele sustenabile şi regenerative", conform sursei citate.

Cele nouă studii de caz realizate în cadrul proiectului InBestSoil au arătat că valoarea solurilor sănătoase trebuie evaluată nu doar din perspectiva profitabilităţii, ci şi prin prisma beneficiilor de mediu, sociale şi culturale. Practici precum diversificarea culturilor, agricultura regenerativă şi utilizarea compostului pot contribui la îmbunătăţirea sănătăţii solurilor. Adoptarea acestora depinde însă de existenţa unor pieţe viabile, a sprijinului financiar şi a colaborării dintre fermieri, companii şi autorităţile publice. Un obstacol important îl reprezintă decalajul dintre investiţiile iniţiale, adesea ridicate, şi beneficiile economice care apar pe termen lung. Recomandările comune elaborate de InBestSoil şi SoilValues evidenţiază necesitatea de a combina finanţarea publică cu investiţiile private, de a introduce mecanisme de partajare a riscurilor şi de a dezvolta stimulente adaptate condiţiilor regionale, potrivit comunicatului.

Unul dintre cele mai relevante exemple prezentate a fost studiul de caz elveţian din cadrul proiectului InBestSoil, care a analizat date provenite de la aproximativ 2.700 de ferme şi 300.000 de parcele agricole. Cercetarea a arătat că practicile mai intensive de gestionare a solului pot fi avantajoase din punct de vedere economic pe termen scurt, chiar şi atunci când favorizează degradarea acestuia. Rezultatele evidenţiază astfel necesitatea unor stimulente financiare care să recompenseze beneficiile obţinute pe termen lung. În Elveţia, un proiect-pilot de agricultură bazată pe captarea carbonului în sol, la care au participat 55 de ferme şi care a acoperit aproximativ 1.100 de hectare, a oferit fermierilor 100 CHF pentru fiecare tonă de carbon stocată. În primii trei ani de implementare, proiectul a depăşit estimările iniţiale, plăţile ajungând la aproximativ 1,6 milioane CHF, prin intermediul unei bănci regionale. Cu toate acestea, experienţa a scos în evidenţă şi o serie de provocări, precum costurile monitorizării, variaţiile măsurătorilor privind cantitatea de carbon stocată şi incertitudinile legate de menţinerea acestuia în sol pe termen lung, conform sursei citate.

Proiectul SoilValues, bazat pe colaborarea cu reţele de actori relevanţi din şase ţări europene, a demonstrat că extinderea modelelor de business depinde de predictibilitatea cadrului de reglementare, coordonarea politicilor publice, accesul la finanţare şi cunoştinţe, precum şi consolidarea reţelelor locale. Moët Hennessy a oferit un exemplu din sectorul privat, colaborând cu aproximativ 1.600 de familii de viticultori şi sprijinind certificarea pentru sustenabilitate a circa 70% dintre furnizorii săi din regiunea Champagne, inclusiv prin acordarea unor stimulente financiare. În cadrul celei de-a doua sesiuni, intitulată „Financing the Transition: Incentives and Investments for Soil Health", Caterina Guidi, reprezentantă a Fundaţiei CMCC, a prezentat recomandările comune de politici publice elaborate de InBestSoil şi SoilValues, evidenţiind necesitatea combinării finanţării publice şi private, dezvoltării unor stimulente adaptate contextului local, asigurării unui sprijin pe termen lung şi utilizării unor metode de monitorizare practice pentru fermieri şi administratorii terenurilor agricole, potrivit comunicatului.

Caterina Guidi a declarat că succesul înseamnă mai mult decât adoptarea unor practici noi. Tranziţia nu ar trebui evaluată doar prin numărul actorilor care adoptă o nouă practică sau un anumit stimulent. Succesul depinde şi de măsura în care aceste abordări contribuie efectiv la îmbunătăţirea sănătăţii solurilor, rămân fezabile pentru cei care le implementează şi sunt sustenabile din punct de vedere economic şi instituţional pe termen lung. La nivel european, participanţii au evidenţiat rolul Directivei privind monitorizarea solurilor în stabilirea unui cadru comun de evaluare, cu indicatori şi metode de monitorizare comparabile între statele membre. Discuţiile au vizat şi viitorul Politicii Agricole Comune, rolul investiţiilor publice şi private, precum şi necesitatea unor cadre de politici coerente care să susţină adoptarea pe scară mai largă a practicilor de gestionare sustenabilă a solurilor, conform sursei citate.

Participanţii au subliniat că politicile publice nu trebuie doar să stabilească obiective de mediu, ci şi să creeze condiţiile economice şi instituţionale care să facă posibilă gestionarea sustenabilă a solurilor pe termen lung. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară o mai bună coordonare între politicile agricole, de mediu, climatice şi financiare. Christian Grovermann, reprezentant al FiBL, a atras atenţia asupra necesităţii unei mai bune direcţionări a stimulentelor oferite prin politicile publice: „Având în vedere că resursele sunt limitate, stimulentele financiare ar trebui direcţionate mai precis către solurile care se confruntă cu cele mai mari riscuri de degradare, în timp ce utilizarea unor indicatori de referinţă poate ajuta fermierii să-şi înţeleagă progresul", potrivit comunicatului.

Andres Rodríguez Seijo a adăugat că modelele şi instrumentele care pot sprijini tranziţia către soluri mai sănătoase există deja. Provocarea este să creeze condiţiile potrivite pentru adoptarea lor pe termen lung: finanţare accesibilă, politici coerente, date relevante şi colaborare între fermieri, cercetători, companii şi autorităţi publice. Extinderea soluţiilor presupune, de asemenea, investiţii în reţele locale, transfer de cunoştinţe şi consolidarea încrederii între actorii implicaţi, conform sursei citate.

Concluziile conferinţei arată că sănătatea solurilor trebuie integrată în procesul decizional economic şi în elaborarea politicilor publice. Mobilizarea capitalului public şi privat, dezvoltarea unor mecanisme echitabile de stimulare financiară şi consolidarea colaborării dintre actorii relevanţi sunt esenţiale pentru transformarea rezultatelor cercetării în schimbări durabile la nivelul agriculturii europene, potrivit comunicatului.

Proiectul InBestSoil, coordonat de Universitatea din Vigo şi de cercetătorul Andres Rodríguez Seijo, a început în ianuarie 2023. InBestSoil utilizează un model de afaceri inovator pentru a crea un cadru care să faciliteze investiţiile în conservarea şi refacerea solurilor. În acest scop, proiectul dezvoltă un sistem de evaluare a serviciilor ecosistemice furnizate de solurile sănătoase şi de integrare a valorii acestora în modele de afaceri şi mecanisme de stimulare financiară. Proiectul are o durată de 48 de luni, un buget de peste 5 milioane de euro şi este finanţat de Uniunea Europeană prin programul Orizont Europa. Consorţiul reuneşte 20 de parteneri din 10 ţări, cu profiluri diverse: universităţi, întreprinderi mici şi mijlocii, firme de consultanţă, fermieri, organizaţii neguvernamentale şi alte entităţi, conform sursei citate.