Noua lege a UE ar putea lăsa jucătorii cu mai puţine jocuri şi ar pune în pericol studiourile europene, inclusiv cele 234 din România

Federaţia Europeană a Dezvoltatorilor de Jocuri (EGDF) şi Video Games Europe (VGE) cer revizuirea urgentă a propunerii de Lege privind echitatea digitală (Digital Fairness Act), prezentată astăzi de Comisia Europeană. Asociaţia Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România (RGDA) susţine poziţia industriei europene şi avertizează asupra impactului pentru ecosistemul local, care a generat în 2025 o cifră de afaceri de circa 341 de milioane de euro, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei.

Comisia Europeană a prezentat astăzi, 11 noiembrie 2026, propunerea de Lege privind echitatea digitală (Digital Fairness Act - DFA), un pachet amplu de reguli pentru protecţia consumatorilor în mediul online, prezentat de comisarul european pentru justiţie şi protecţia consumatorilor, Michael McGrath. Legea vizează, printre altele, abonamentele greu de anulat, preţurile biletelor la concerte, influencerii şi designul care ţine utilizatorii lipiţi de ecran, potrivit comunicatului de presă.

Jocurile video ocupă un loc important în propunere. Monedele virtuale din jocuri ar urma să fie dezactivate implicit pentru minori, recompensele aleatorii contra cost (aşa-numitele loot boxes) ar fi interzise pentru copii, iar mecanismele de tip ”pay-to-win” sau ”pay-to-progress” nu ar mai putea fi oferite minorilor. Încălcările ar putea fi sancţionate cu amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală a unei companii.

Propunerea nu este încă lege: urmează să fie negociată de Parlamentul European şi de statele membre, în Consiliul UE.

Poziţia industriei: protecţie da, dar nu în acest mod

Într-o declaraţie comună, EGDF, care reprezintă studiourile de dezvoltare, şi Video Games Europe, care reprezintă publisherii şi producătorii de console, afirmă că propunerea, în forma actuală, este ”inaplicabilă, nejustificată şi disproporţionată”. Ele avertizează că legea ar slăbi una dintre industriile creative în care Europa este lider mondial şi ar lăsa milioane de jucători europeni cu mai puţine jocuri şi mai puţine opţiuni.

Industria subliniază că împărtăşeşte obiectivul Comisiei de a-i proteja pe consumatori şi că a fost pionieră în acest domeniu: a creat sistemul de clasificare pe vârste PEGI, controlul parental şi instrumentele de limitare a cheltuielilor. Problema, spun organizaţiile, este că propunerea nu ar face jocurile mai sigure, ci ar submina tocmai măsurile care funcţionează deja.

Principalele motive de îngrijorare:

Reguli neclare, amenzi uriaşe. Interdicţia pentru mecanismele ”pay-to-win” (plăteşti ca să câştigi) şi ”pay-to-progress” (plăteşti ca să avansezi) nu are definiţii clare şi ar putea fi interpretată ca vizând aproape orice achiziţie dintr-un joc. Niciun dezvoltator nu ar putea şti sigur dacă jocul său respectă legea - un risc inacceptabil când amenda poate ajunge la 6% din cifra de afaceri globală.

Părinţii pierd dreptul de a decide. Potrivit industriei, propunerea ar restrânge practic toate achiziţiile din jocuri pentru toţi cei sub 18 ani, chiar şi atunci când un părinte consideră că o achiziţie este potrivită pentru copilul său. Organizaţiile amintesc că Carta drepturilor fundamentale a UE şi Convenţia ONU privind drepturile copilului recunosc dreptul copiilor de a primi treptat mai multă autonomie, pe măsură ce cresc.

Un joc pentru 12 ani nu este un joc ”pentru copii”. Textul tratează orice joc cu clasificare PEGI sub 18 ca fiind destinat copiilor. Însă clasificarea PEGI arată pentru cine este potrivit un joc, nu cui îi este adresat. Consecinţa practică: multe jocuri ar putea alege să blocheze complet accesul celor sub 18 ani - potrivit industriei, un prag mai strict decât cel propus pentru marile reţele de socializare.

Monedele din jocuri, tratate ca nişte cumpărături separate. Propunerea consideră fiecare folosire a monedei virtuale din joc (de exemplu, ”gem-uri” sau ”monedele” cu care cumperi un obiect) drept o tranzacţie de sine stătătoare. Industria avertizează că acest lucru aduce incertitudine juridică, procese inutile şi reguli aplicate diferit de la o ţară la alta, iar unele jocuri ar putea deveni imposibil de jucat în UE.

Ignorarea a peste două decenii de autoreglementare. Sistemul PEGI, creat de industria europeană, este folosit astăzi în 40 de ţări. În acest an, PEGI şi echivalentul său german, USK, şi-au extins criteriile pentru a evalua şi achiziţiile din jocuri şi loot box-urile. Codul PEGI obligă deja la afişarea clară a costurilor reale, iar consolele, PC-urile şi telefoanele oferă părinţilor instrumente pentru a bloca sau limita cheltuielile, timpul de joc şi contactul online.

Ce înseamnă pentru România

În Europa activează aproximativ 8.700 de companii care dezvoltă jocuri video, cele mai multe fiind studiouri mici. România face parte din această poveste de succes: potrivit celui mai recent raport RGDA, în 2025 ecosistemul local a reunit 234 de studiouri şi aproximativ 6.000 de profesionişti, a generat o cifră de afaceri de circa 341 de milioane de euro şi a lansat un număr record de 63 de jocuri.

”Studiourile din România au construit, în doar câţiva ani, o industrie de peste 340 de milioane de euro, cu jocuri jucate în toată lumea. Cele mai multe sunt companii mici, care nu îşi permit echipe de jurişti ca să ghicească ce înseamnă o definiţie neclară, atunci când riscul este o amendă de până la 6% din cifra de afaceri globală. Susţinem protecţia copiilor - industria a creat PEGI şi controlul parental tocmai pentru asta. Dar o lege care nu poate fi aplicată nu protejează pe nimeni: doar îi lasă pe jucători cu mai puţine jocuri şi împinge investiţiile în afara Europei”, a declarat Andreea Per, Director Executiv în cadrul RGDA (Asociaţia Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România).

Industria avertizează că, prin supra-reglementare, studiourile europene ar ajunge să concureze ”cu o mână legată la spate” împotriva rivalilor din afara UE, care nu se confruntă cu aceleaşi restricţii.

Ce propune industria în schimb

Organizaţiile arată că au venit cu soluţii concrete, care ar face jocurile mai sigure încă din faza de proiectare, dar care nu au fost preluate în propunere:

Achiziţiile şi comunicarea online dezactivate implicit pentru copii - doar un părinte le-ar putea activa.

Preţuri clare, în bani reali, afişate pentru tot ce se cumpără în joc, inclusiv când plata se face cu monedă virtuală.

Rambursare pentru moneda virtuală nefolosită.

Pachete de monedă mai mici, astfel încât jucătorii să nu fie nevoiţi să cumpere mai mult decât au nevoie.

Paşii următori

Propunerea Comisiei intră acum în procedura legislativă: Parlamentul European şi Consiliul UE o vor analiza şi negocia, un proces care poate dura mai mulţi ani. EGDF şi Video Games Europe cer ca textul să fie reevaluat urgent pe baza principiilor proporţionalităţii, ale sprijinirii creşterii economice şi ale responsabilizării consumatorilor, şi îşi reafirmă disponibilitatea de a lucra cu instituţiile europene.

”Siguranţa jucătorilor şi succesul industriei nu sunt obiective opuse. Le cerem europarlamentarilor români şi Guvernului României să folosească negocierile care încep acum pentru reguli clare şi aplicabile, care să-i protejeze cu adevărat pe copii fără să sufoce studiourile care creează jocuri în România”, a adăugat Andreea Per, Director Executiv în cadrul RGDA.