O zi (la) vie

Omul harnic nu e preocupat toată vara doar să construiască sănii pentru zăpada iernii, ci se îngrijeşte şi de ceea ce pune la rece în cămară pentru bucuria papilelor gustative. Acest lucru este valabil şi pentru viticultori. Un vin bun se pregăteşte din timp, dinainte să apară prima frunzuliţă în vie.

În toridul iunie al anului 2024 am făcut o vizită la Crama Ştirbey, unde există o tradiţie de peste 300 de ani. Gazdele, Ileana şi Jakob Kripp (foto), ne-au însoţit prin vie, prin cramă, prin sala de degustare, dar şi prin istoria familiilor Ştirbey şi Kripp.

Declaraţia de credinţă a proprietarilor este clară: "De peste 300 de ani, vinurile familiei princiare Ştirbey sunt create conform unor principii dezvoltate şi păstrate din generaţie în generaţie. Dorim să le respectăm şi să le predăm următoarelor generaţii. Suntem adepţi ai soiurilor tradiţionale, evoluate şi adaptate prin veacuri la condiţiile pedo-climatice ale unei podgorii. Numai acolo pot să dezvolte caracterele lor din plin. Le vinificăm separat, producând numai vinuri din soiuri pure, pentru a scoate la iveală caracterul fiecărui soi în parte. Solul, climatul, flora şi fauna, dar şi tradiţiile oamenilor care lucrează în vie influenţează în mod esenţial evoluţia strugurilor şi a vinului - dând fiecărei parcele de vie un alt caracter care poate fi sintetizat ca Terroir, sau într-un sens mai universal ca Genius Loci - spiritul locului. Dorim să se regăsească acest Genius Loci în vinurile noastre. Suntem convinşi că forţele naturii dau produse mult mai sănătoase şi durabile decât orice intervenţie tehnică a omului. Îngrijim butucii în vie prin lucrări strict manuale şi reducem tratamentele chimice la minimul necesar. În vinificaţie urmărim ceasul naturii de fermentare şi de maturizare şi nu forţăm procesul prin intervenţii tehnice".

Altfel, ca în orice poveste care are legătură şi cu realitatea, există şi probleme. Forţa de muncă este una dintre ele, deja clasică, pe lângă cei 17 angajaţi permanenţi, crama are nevoie şi de zilieri, care sunt tot mai greu de găsit. Noile reguli legate de sistemul de garanţie - returnare creează şi el bătăi de cap, mai ales când este vorba de vinurile vechi aflate în sticle. Butoaiele (o sursă bună este la Roşiori de Vede), utilajele şi întreţinerea acestora reprezintă alte griji, dincolo de cele pe care le provoacă multiplele capricii ale naturii. Prin multă muncă, dar cu şi mai multă pasiune, toate acestea sunt însă depăşite.

La fel ca la începutul secolului XX, când crama de vinificaţie a fost concepută de prinţul Barbu Ştirbey pentru prelucrarea strugurilor, de pe o suprafaţă de aproximativ 20 de hectare de vie se obţin tot 70.000 - 80.000 de litri pe an, accentul fiind pus pe calitate şi mai puţin pe cantitate. De 20 de ani crama exportă (între 10 şi 20% din producţie) vinurile în diverse ţări europene ( Germania, Austria, Polonia, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Italia, Franţa).

Gazdele nu au ocolit (în prezentare şi degustare) unul dintre soiurile reprezentative ale cramei, Crâmpoşia Selecţionată, recomandat pentru socializare, dar menit şi să fixeze mai bine amintirile.