Paradoxul Israelului, la trei ani de război: capitalul caută siguranţă, investiţiile cresc în industria de apărare

Cetăţenii şi autorităţile din Israel comemorează astăzi trei ani de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023, care s-a soldat în ziua respectivă cu aproximativ 1.200 de morţi şi 251 de ostatici. Un atac venit din cauza unor avertismente ignorate şi reacţii întârziate, care au dus la spulberarea promisiunii de securitate a propriilor cetăţeni. Ce a urmat după ştim, iar acum, trei ani mai târziu, Gaza este devastată, regiunea rămâne prinsă în confruntări, iar Israelul încă îşi dispută răspunderea pentru catastrofă. Ce ştiau serviciile, de ce a întârziat intervenţia şi cum a reacţionat Benjamin Netanyahu în orele decisive sunt întrebări fără un răspuns public complet şi temele despre care am relatat din 2023 şi până acum în paginile ziarului BURSA.

Astăzi încercăm să mai vorbim despre o temă: atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a lovit şi în promisiunea pe care Israelul o oferea investitorilor - aceea că o economie construită pe inovaţie putea prospera într-o regiune instabilă, protejată de superioritatea sa militară şi tehnologică. Războiul care s-a declanşat după 7 octombrie 2023 a transformat riscul de securitate într-o variabilă imediată a deciziilor financiare. În primele luni, potrivit datelor publicate pe site-ul Băncii Centrale a Israelului, investitorii străini au vândut titluri israeliene, iar ulterior administratorii economiilor israelienilor şi-au mărit expunerea la active externe. În paralel, statul a accelerat comenzile militare, industria de apărare şi-a extins capacităţile, iar startupurile care dezvoltau drone, senzori, sisteme autonome şi aplicaţii militare ale inteligenţei artificiale au atras tot mai mult capital.

Prima reacţie financiară a fost retragerea. Banca Israelului a raportat iniţial că, în trimestrul IV din 2023, nerezidenţii lichidaseră titluri tranzacţionabile de aproximativ 6,2 miliarde dolari, în principal obligaţiuni şi certificate ale băncii centrale, legând explicit mişcarea de războiul declanşat de Israel după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Seria trimestrială actualizată, publicată pe site-ul Băncii Centrale de la Tel Aviv, permite o măsurare mai precisă a episodului: vânzările şi răscumpărările nete de portofoliu au însumat aproximativ 7,52 miliarde dolari între octombrie 2023 şi iunie 2024. Nouă luni consecutive în care această categorie de investiţii străine a avut sold negativ.

• 40 miliarde dolari - capitalul trimis în străinătate de instituţiile financiare locale israeliene la un an de la războiul din Gaza

Războiul a afectat şi încrederea celor care administrau economiile populaţiei. În septembrie 2024, The Times of Israel, citând Calcalist, relata că instituţiile financiare locale orientaseră spre exterior 151 miliarde şekeli, aproximativ 40 miliarde dolari, în aproape un an de la izbucnirea conflictului. Expunerea externă a fondurilor de economisire crescuse de la 51,7% la 56,3%, iar cea a fondurilor de pensii de la 47,6% la 50%, până în iulie 2024. Potrivit relatării, administratorii îşi sporiseră iniţial prezenţa pe piaţa internă, dar schimbaseră direcţia din aprilie 2024, pe fondul îndoielilor privind capacitatea guvernului condus de Benjamin Netanyahu de a restabili creşterea şi disciplina bugetară. Cifra de 40 de miliarde descrie practic această şi nu poate fi adunată la retragerile de capital străin.

Piaţa israeliană nu a urmat însă o linie continuă de prăbuşire. Ziarul BURSA consemna, la 8 octombrie 2024, citând Calcalist, că indicele Tel Aviv 35 crescuse cu 14,1%, iar Tel Aviv 125 cu 12,2% de la izbucnirea războiului. Cotaţiile recuperaseră teren chiar într-o economie supusă unor presiuni severe. Pentru investitori, aceasta era o lecţie incomodă: deteriorarea securităţii nu produce automat scăderea tuturor activelor, iar creşterea bursei nu dovedeşte că toate capitalurile s-au întors.

Din a doua jumătate a anului 2024, Banca Israelului a constatat reluarea investiţiilor străine nete în titluri. Revenirea a continuat alături de investiţiile directe şi de alte forme de finanţare, dar rezidenţii israelieni au păstrat un volum important de plasamente externe. Calculul efectuat pe aceeaşi serie trimestrială oficială arată că, între iulie 2024 şi iunie 2026, investiţiile nete ale străinilor în Israel au însumat 85,13 miliarde dolari, iar investiţiile nete ale rezidenţilor în exterior au ajuns la 117,33 miliarde dolari, inclusiv activele de rezervă şi derivatele financiare.

Diferenţa dintre intrări şi ieşiri are, potrivit specialiştilor în economie şi finanţe citaţi de Calcalist şi Times of Israel, două explicaţii. Prima este una normală: rezidenţii unei economii cu economisire şi active externe importante investesc şi în străinătate, pentru diversificare. A doua ţine de conflict: riscul militar, presiunile bugetare şi perturbarea activităţii pot face plasamentele externe mai atractive şi pot amâna proiectele noi în Israel. În mai 2026, Banca Israelului semnala încă incertitudine geopolitică şi constrângeri asupra forţei de muncă, dar constata şi revenirea primei de risc aproape de nivelul anterior atacului din 7 octombrie.

Apoi, există şi investitori pentru care problema depăşeşte randamentul financiar. Reuters documenta, în noiembrie 2024, reducerea unor expuneri legate de Israel de către instituţii europene, inclusiv vânzări de participaţii de către Storebrand şi AXA şi retragerea fondului suveran irlandez din şase companii israeliene. Aceste decizii implicau criterii etice, riscuri juridice şi presiuni reputaţionale, nu numai perspective economice.

Sursele citate susţin că o revenire mai amplă a investitorilor noi depinde de stabilitatea durabilă a securităţii, de un buget credibil şi de capacitatea companiilor de a funcţiona predictibil. Este o inferenţă, nu rezultatul unui sondaj al tuturor investitorilor. Prognoza Băncii Israelului din iulie 2026 condiţionează redresarea de reducerea intensităţii luptelor din Liban, absenţa unor noi confruntări cu Iranul şi relaxarea constrângerilor de ofertă. Ea proiecta totodată o datorie publică de aproximativ 69% din PIB şi semnala incertitudine asupra cheltuielilor militare viitoare. Pentru investitorii care au exclus active israeliene din motive etice, îmbunătăţirea securităţii şi a bugetului poate să nu fie suficientă; ar conta şi schimbarea împrejurărilor care au determinat excluderea.

• Boom financiar pentru investiţiile în cercetarea-inovarea militară

În timp ce capitalul financiar îşi recalibra expunerea, comenzile militare se multiplicau. Bilanţul Ministerului Apărării de la Tel Aviv pentru 2024 indică achiziţii multianuale de 220 miliarde şekeli, de peste patru ori nivelul anual obişnuit, şi peste 150 miliarde direcţionate către economia israeliană prin achiziţii interne. Sumele includ armament, muniţie, platforme, logistică şi combustibil; nu reprezintă exclusiv cercetare şi nici cheltuieli executate integral într-un singur an. Dar ele arată amploarea cererii publice care susţinea industria militară şi îi oferea perspectiva unor contracte de lungă durată.

Această cerere a ajuns şi la firmele mici. Între octombrie 2023 şi septembrie 2024, Ministerul Apărării din Israel a raportat colaborări cu 86 de startupuri şi întreprinderi mici, în valoare de aproximativ 168 milioane dolari, de cinci ori nivelul perioadei comparabile anterioare. Ulterior, directorul general al ministerului a declarat că, numai în anul calendaristic 2024, instituţia investise 1,2 miliarde şekeli în startupuri.

În primul semestru din 2026, comenzile ministerului către startupurile militare au ajuns la aproximativ 1 miliard şekeli, circa 330 milioane dolari, dublul valorii din semestrul comparabil al anului anterior. Pentru o companie tânără, o comandă militară înseamnă mai mult decât venit: poate valida produsul şi poate reduce incertitudinea investitorilor privind existenţa unei pieţe. Globes descria explicit această relaţie, citând conducerea MAFAT, structura de cercetare a ministerului: firmele puteau prezenta investitorilor comenzile primite, iar confirmarea colaborării de către autorităţi le oferea credibilitate.

Capitalul atras de startupuri a crescut spectaculos. Globes relata că firmele militare care colaborau cu MAFAT atrăseseră aproximativ 150 de milioane de dolari în 2024, faţă de peste 1 miliard în 2025, prin finanţări, fuziuni şi achiziţii. Ministerul Apărării confirma în decembrie 2025 că investiţiile private în startupurile militare depăşiseră pentru prima dată finanţarea guvernamentală a acestora. În primul semestru din 2026, Jerusalem Post raporta, pe baza cifrelor prezentate la un forum de investiţii din Haifa, aproape 3 miliarde de dolari atrase de startupurile care colaborau cu ministerul.

• Marile companii de armament şi-au extins capacităţile

În spatele cifrelor se află investitori identificabili. Sequoia Capital şi Lux Capital au finanţat Kela, care dezvoltă o platformă pentru integrarea tehnologiilor comerciale şi militare; între finanţatori se numără şi In-Q-Tel, legat de comunitatea americană de informaţii. XTEND, specializată în robotică şi sisteme autonome, şi-a completat în iulie 2025 runda Series B până la 70 de milioane de dolari, cu participarea Aliya Capital Partners, Protego Ventures, Claltech, Union-Tech Ventures şi Chartered Group. Ondas a cumpărat compania israeliană Sentrycs, specializată în tehnologii împotriva dronelor, pentru 224,6 milioane dolari, în numerar şi acţiuni. Finanţarea unor produse noi şi cumpărarea unor firme existente sunt mecanisme distincte, dar ambele arată interesul pentru capacităţile militare ale ecosistemului israelian.

Marile companii au răspuns prin cercetare şi extinderea capacităţilor. Potrivit datelor existente pe site-ul companiei, Elbit Systems şi-a majorat cheltuielile nete consolidate de cercetare şi dezvoltare de la 424,4 milioane dolari în 2023 la 466,4 milioane în 2024 şi 517,1 milioane în 2025. În primul semestru din 2026, acestea au ajuns la 309,5 milioane, cu aproximativ 26,9% peste semestrul comparabil anterior. Compania a legat majorarea din 2024 inclusiv de muniţia ghidată de precizie şi de laserele de mare putere.

Iron Beam ilustrează legătura dintre cercetare, industrializare şi achiziţie militară. Contractul anunţat în octombrie 2024 pentru extinderea producţiei sistemului laser, către Rafael şi Elbit, era de 2 miliarde şekeli, aproximativ 536 milioane dolari. În august 2025, autorităţile de la Tel Aviv au aprobat şi un program de circa 1,5 miliarde dolari pentru accelerarea producţiei tancurilor Merkava şi transportoarelor Namer şi Eitan, cu extinderea infrastructurii industriale. Aceste programe multianuale arată că impulsul militar nu se limita la software şi startupuri: el includea fabrici, echipamente şi capacitatea de a produce armament în volume mai mari.

Cert este că la trei ani de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023, datele conturează două reacţii simultane la aceeaşi insecuritate: reducerea unor expuneri financiare şi finanţarea accelerată a tehnologiilor de apărare. Războiul a afectat încrederea investitorilor, dar a creat şi o cerere militară care a atras companii şi investitori, iar tehnologia militară a devenit un pol tot mai important al investiţiilor israeliene. Puterea acestei transformări stă tocmai în mecanismul ei: statul comandă şi validează, companiile dezvoltă şi produc, iar investitorii caută pieţe pentru produse a căror relevanţă a fost amplificată de conflict.