Putin îşi forţează populaţia să finanţeze războiul; taie de la educaţie şi sănătate, creşte taxele şi preţul utilităţilor

Maşina de război a lui Vladimir Putin începe să dea rateuri din cauza lipsei fondurilor necesare. Din cauză că Operaţiunea Specială de trei zile, din februarie 2022, din Ucraina, s-a transformat în ditamai războiul care a intrat demult în al cincilea an de desfăşurare, fondurile prevăzute iniţial trebuie permanent suplimentate, numai că spaţiul fiscal al Rusiei este din ce în ce mai mic după aplicarea sancţiunilor internaţionale şi europene la adresa Administraţiei de la Kremlin. De aceea, se pare că Vladimir Putin a decis să stângă cureaua şi să aplice reduceri bugetare pentru educaţie, sănătate şi asistenţă socială în anul 2027, pentru a avea bani pentru forţele armate desfăşurate pe frontul din Ucraina. În timp ce gospodăriile şi companiile sunt chemate să suporte o presiune financiară suplimentară, apărarea primeşte peste 17,1 trilioane de ruble în 2027 în proiectul de buget de stat pregătit de administraţia de la Kremlin pentru anul 2027, potrivit documentelor analizate de agenţia rusă de ştiri Interfax, de site-urile ruseşti de ştiri T-J şi Fontanka, informaţii preluate şi de Meduza, Reuters şi Times of India. Prin noua construcţie bugetară, Kremlinul încearcă să păstreze finanţarea războiului din Ucraina şi să limiteze deficitul, transferând o parte din povară asupra economiei interne. Numai că miza unui astfel de buget depăşeşte contabilitatea unui singur an: aceste alegeri pot afecta nivelul de trai, investiţiile şi capacitatea viitoare de dezvoltare a Federaţiei Ruse.

• Sănătatea şi educaţia pierd bani, populaţia plăteşte mai mult

Potrivit documentelor analizate de Reuters, ale căror concluzii au fost preluate de Times of India şi de Meduza, cheltuielile de politică socială pentru 2027 sunt reduse cu 7%, cele pentru educaţie cu 6%, iar cele pentru sănătate cu 6,8% faţă de planul anterior pentru acelaşi an. Rubrica „economia naţională”, care include infrastructură şi sprijin pentru diverse sectoare, ar pierde 7,4%. Este o retragere faţă de angajamentele bugetare precedente, nu dovada că fiecare pensie, şcoală sau spital va primi automat cu aceste procente mai puţin decât în 2026. Distincţia contează, dar nu elimină semnificaţia politică: statul restrânge resurse civile pe care le prevăzuse deja.

În sănătate, datele publicate de Interfax arată şi o scădere faţă de alocarea anului curent. Interfax, citând nota explicativă a proiectului, indică aproximativ 1.818,1 miliarde de ruble pentru 2027, comparativ cu 1.877 miliarde prevăzute pentru 2026. Diferenţa este de aproape 59 de miliarde, adică aproximativ 3,1% în termeni nominali. Dacă bunurile şi serviciile medicale se scumpesc, pierderea capacităţii de cumpărare poate fi mai mare. Pentru educaţie, agenţia indică o alocare federală de aproximativ 1.777,4 miliarde de ruble anul viitor.

Finanţarea medicală nu se opreşte la bugetul federal. Există bugete regionale şi fondul asigurărilor obligatorii, astfel încât procentul unei rubrici nu descrie întregul sistem. Dar şi aici apar tensiuni: Interfax relatează că Fondul Federal de Asigurări Medicale Obligatorii are prevăzut un deficit de 168 de miliarde de ruble în 2027, iar transferurile federale către el ar scădea de la 481,4 miliarde în 2026 la 372,6 miliarde. Aceste transferuri nu trebuie adunate mecanic peste cheltuielile federale, deoarece s-ar putea dubla aceeaşi finanţare. Ele arată însă că presiunea se transmite între instituţiile care susţin serviciile medicale.

Pentru populaţie, ajustarea bugetară se va întâlni cu o cheltuială imposibil de amânat: întreţinerea locuinţei. Potrivit Interfax, prognoza Ministerului Dezvoltării Economice prevede o creştere medie a tarifelor pentru utilităţi de 11% de la 1 iulie 2027. Estimarea publicată anterior pentru acelaşi an era de 8,7%. Creşterea medie nu înseamnă o majorare identică pentru toate regiunile şi toate gospodăriile, însă direcţia este clară: costurile obligatorii vor absorbi o parte mai mare din venituri dacă acestea nu cresc suficient. Pentru o familie cu venituri mici, factura suplimentară se poate transforma în renunţarea la o achiziţie, la o reparaţie sau la economisire. Pentru un pensionar, o majorare nominală a venitului poate fi consumată de costurile obligatorii. Pentru o firmă dependentă de consum, aceeaşi scumpire poate însemna clienţi mai prudenţi. Acesta este mecanismul prin care o măsură tarifară aparent sectorială poate afecta o parte mult mai largă a economiei. Efectul concret va depinde de venituri, de inflaţie şi de eventualele compensaţii acordate consumatorilor.

În paralel, statul caută venituri fiscale suplimentare. Economista Alexandra Prokopenko arată, într-o analiză publicată de site-ul carnegieendowment.org la 2 octombrie, că proiectul urmăreşte încasări mai mari din dividende şi plăţi aferente titlurilor de valoare. Ea interpretează pachetul fiscal, tarifar şi financiar ca pe un transfer al costurilor către gospodării şi companii. Implicaţia pentru capital este importantă: dacă statul preia o parte mai mare din veniturile investiţionale, randamentul net poate scădea chiar atunci când economia are nevoie de finanţare privată.

Reducerea alocărilor civile, fiscalitatea suplimentară şi utilităţile mai scumpe pot produce împreună un efect mai puternic decât fiecare măsură separat. Gospodăriile rămân cu mai puţini bani disponibili, firmele îşi pot reevalua planurile, iar serviciile publice trebuie să îşi adapteze cheltuielile. Nu rezultă automat o recesiune, dar creşte riscul ca activitatea civilă să fie frânată tocmai pentru a păstra alte priorităţi ale statului. Ajustarea poate fi dispersată între milioane de contribuabili şi consumatori, fără să apară ca o singură măsură dramatică.

• Kremlinul rezervă peste 50 trilioane ruble pentru apărare în următorii trei ani

În schimb, finanţarea militară este menţinută la un nivel foarte ridicat. Interfax confirmă, pe baza notei explicative, peste 17,1 trilioane de ruble pentru apărare în 2027, peste 16,6 trilioane în 2028 şi aproximativ 16,3 trilioane în 2029. Totalul depăşeşte 50 de trilioane ruble în trei ani. Fontanka indică pentru 2027 o majorare de aproximativ 3,6 trilioane de ruble, respectiv 26,4%, faţă de planul precedent pentru acel an. Bugetul propune astfel o redistribuire clară a priorităţilor în favoarea apărării.

Această alegere sugerează că Moscova îşi pregăteşte resurse pentru continuarea războiului din Ucraina, dacă negocierile nu aduc o soluţie acceptată de conducerea rusă. Alocările pe trei ani pot susţine comenzi industriale, întreţinerea capacităţilor şi refacerea stocurilor. Ele nu garantează rezultate pe front: inflaţia, disponibilitatea componentelor, productivitatea şi eficienţa achiziţiilor influenţează ce poate cumpăra fiecare rublă. Nici nu exclud negocierile, deoarece planurile pot fi revizuite. Semnalul este însă că încheierea rapidă a conflictului nu reprezintă singura variantă pentru care Kremlinul se pregăteşte financiar.

Din punct de vedere politic, factura civilă pune conducerea în faţa unei tensiuni între obiectivele militare şi aşteptările populaţiei. O parte a societăţii poate beneficia de salarii şi comenzi legate de apărare, în timp ce alta resimte scumpirile şi restrângerea resurselor publice. Această distribuţie inegală poate permite finanţarea războiului fără o nemulţumire uniformă, dar poate adânci diferenţele dintre comunităţi şi sectoare. Bugetul Rusiei întăreşte, prin prioritatea acordată resurselor, poziţia beneficiarilor cererii militare.

• Datoria şi războiul consumă resursele viitorului civil

Un alt beneficiar al resurselor bugetare este chiar datoria. Publicaţia rusească T-J indică aproximativ 4,6 trilioane de ruble pentru serviciul datoriei în 2027, faţă de circa 3,7 trilioane estimate cu un an înainte. Potrivit aceleiaşi analize, apărarea ar reprezenta aproximativ 35% din cheltuielile federale, iar împreună cu securitatea şi ordinea publică, aproximativ 44%. Dobânzile şi priorităţile militare ocupă astfel un spaţiu considerabil, limitând libertatea de a finanţa alte obiective.

Pentru investiţii, această structură poate favoriza unele activităţi şi poate descuraja altele. Furnizorii statului pot avea o cerere mai stabilă, dar contractele mari nu garantează marje mari, dividende sau recuperarea rapidă a capitalului. O companie poate produce mai mult şi poate avea nevoie simultan de investiţii costisitoare pentru a onora comenzile. Dependenţa de un cumpărător dominant devine şi o vulnerabilitate dacă priorităţile se schimbă. Pentru firmele civile, riscurile se cumulează: cerere de consum mai prudentă, costuri mai mari şi acces dificil la capital dacă statul atrage o parte importantă din finanţarea disponibilă. Un proiect rentabil la o dobândă redusă poate deveni neatractiv la un cost ridicat al creditului. Fiscalitatea suplimentară poate prelungi perioada de recuperare a investiţiei. Deciziile sunt astfel influenţate de ceea ce rămâne efectiv companiei după costuri şi taxe, nu de simpla creştere a activităţii economice agregate.

Nici o eventuală încetare a focului nu ar produce automat câştiguri pentru toţi investitorii. Unele activităţi civile ar putea beneficia de redistribuirea resurselor, în timp ce anumite capacităţi construite pentru cererea militară ar trebui adaptate. În plus, cheltuielile de refacere şi întreţinere a aparatului militar pot rămâne ridicate. Investiţia într-o economie organizată în jurul războiului include, aşadar, atât riscul prelungirii conflictului, cât şi riscul unei schimbări a structurii cererii.

Costul cel mai greu de măsurat imediat este cel al dezvoltării amânate. Resursele retrase dintr-un proiect civil pot reduce deficitul sau pot elibera bani pentru apărare, dar pot lăsa în urmă infrastructură neîmbunătăţită şi productivitate mai slabă. Dacă asemenea alegeri se repetă, efectele se pot acumula în calitatea serviciilor şi în capacitatea economiei de a genera venituri viitoare. Statul rus poate păstra finanţarea războiului şi, în acelaşi timp, poate eroda baza care îi va susţine finanţele după război.

Proiectul de buget pentru 2027 demonstreaz cum continuarea conflictului poate fi plătită fără o singură tăiere spectaculoasă: prin alocări civile mai mici decât cele promise, taxe suplimentare, facturi mai mari şi împrumuturi al căror cost va reveni în bugetele următoare. Pentru Kremlin, aceste măsuri oferă spaţiu financiar. Pentru populaţie şi firme, ele reduc spaţiul de alegere. Rusia îşi cumpără timp pentru război, dar îl cumpără şi din resursele cu care ar trebui să îşi construiască viitorul civil.