Sondaj EY România: 7 din 10 companii nu şi-au testat pregătirea pentru noua generaţie de controale fiscale

După efortul iniţial de implementare a raportărilor digitale, multe companii nu au făcut încă pasul următor: să folosească datele raportate pentru a-şi testa propriile vulnerabilităţi fiscale, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei. Potrivit celui mai recent sondaj EY România, „Preţuri de transfer, TVA şi inspecţii fiscale digitale”, derulat în octombrie 2026 în rândul reprezentanţilor mediului de afaceri, 71% dintre respondenţi nu au efectuat încă un exerciţiu de pregătire pentru o inspecţie fiscală bazată pe datele SAF-T, informează sursa citată.

Peste 1,2 miliarde de facturi electronice, 4,7 milioane de declaraţii SAF-T şi aproape 2 milioane de deconturi precompletate RO e-TVA au fost procesate de sistemele ANAF numai în primul semestru din 2026. Este vorba despre un volum fără precedent de date fiscale şi tranzacţionale, care creează premisele unor analize de risc tot mai sofisticate şi ale unor controale mai ţintite şi mai bine fundamentate, conform comunicatului de presă.

„Digitalizarea administraţiei fiscale mută momentul în care începe, în fapt, o potenţială controversă fiscală şi schimbă modul în care companiile trebuie să se pregătească. Controlul nu mai începe neapărat odată cu avizul de inspecţie. Fiecare declaraţie de TVA, fişier SAF-T, cod UIT şi factură transmisă sau primită electronic contribuie la amprenta fiscală digitală a companiei. Percepţia că inspecţiile fiscale sunt încă departe de a fi digitalizate poate crea un fals sentiment de confort. Companiile ar trebui să îşi privească datele prin lentila ANAF şi să nu subestimeze forţa pe care acestea o capătă atunci când sunt corelate: diferenţe greu de observat separat pot deveni rapid semnale de risc”, a declarat Georgiana Iancu, Partener, liderul Departamentului de Impozite Indirecte, EY România, se arată în comunicatul de presă.

Miza următoarei etape nu mai este doar transmiterea corectă şi la timp a raportărilor, ci şi capacitatea companiilor de a explica, documenta şi remedia diferenţele dintre acestea înainte ca ele să genereze un semnal de risc fiscal, potrivit comunicatului de presă.

Preţurile de transfer: pregătirea formală rămâne în urma riscului fiscal

Sondajul indică o vulnerabilitate şi în administrarea tranzacţiilor intragrup. 59% dintre respondenţi nu au un proces formal prin care să testeze rezultatele efectiv obţinute din tranzacţiile cu părţi afiliate şi să corecteze din timp eventualele abateri faţă de politica de preţuri de transfer. Doar 41% declară că au implementat un asemenea proces, conform comunicatului de presă.

Nivelul de încredere în capacitatea de a apăra ajustările în faţa autorităţilor fiscale este, la rândul său, relativ redus. 51% dintre respondenţi se consideră doar parţial pregătiţi să susţină, într-un audit fiscal, ajustările efectuate şi raţiunea economică din spatele acestora. 29% se declară bine pregătiţi şi numai 2% foarte bine pregătiţi, se arată în comunicatul de presă.

Principala vulnerabilitate nu mai este exclusiv existenţa documentaţiei, ci capacitatea companiilor de a demonstra că rezultatul economic efectiv respectă politica de preţuri de transfer şi că eventualele ajustări au o justificare economică defensabilă, potrivit comunicatului de presă.

Această concluzie este susţinută şi de răspunsurile privind zonele care necesită optimizare. Automatizarea şi digitalizarea proceselor ocupă primul loc, cu 22% dintre opţiunile exprimate, urmate de documentaţia de preţuri de transfer, cu 19%, şi ajustările de final de an, cu 15%. Doar 7% dintre opţiuni indică faptul că nu ar fi necesare optimizări în prezent. Fiind vorba despre o întrebare cu răspuns multiplu, aceste procente reprezintă ponderea opţiunilor selectate, nu ponderea respondenţilor, conform comunicatului de presă.

„În domeniul preţurilor de transfer, este evident transferul accentului din zona de documentare în zona prevenţiei. Într-un control fiscal tot mai mult bazat pe date, companiile trebuie să testeze din timp rezultatele tranzacţiilor intra-grup şi să poată explica atât raţiunea economică a ajustărilor, cât şi implicaţiile lor fiscale”, a explicat, la rândul său, Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului Preţuri de Transfer, EY România, potrivit comunicatului de presă.

TVA, o piesă deseori omisă din ecuaţia preţurilor de transfer

Aproape două treimi dintre respondenţi (63%) declară că nu au analizat sau reanalizat implicaţiile de TVA ale ajustărilor de preţuri de transfer în lumina evoluţiei jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Rezultatul indică faptul că dimensiunea de TVA a acestor ajustări nu este încă analizată sistematic, deşi, în funcţie de caracteristicile lor, acestea pot avea consecinţe şi în sfera TVA, se arată în comunicatul de presă.

Hotărârile recente ale CJUE în cauzele Arcomet Towercranes şi Stellantis Portugal arată că ajustările de preţuri de transfer pot conduce la rezultate diferite în materie de TVA. Calificarea trebuie stabilită de la caz la caz, în funcţie de prevederile contractuale, mecanismul de calcul, metodologia de preţuri de transfer şi legătura cu operaţiunile dintre părţi. În funcţie de aceste elemente, ajustarea poate reprezenta remuneraţia unui serviciu, o corecţie de preţ sau poate rămâne în afara sferei TVA, cu efecte diferite asupra bazei de impozitare şi a dreptului de deducere, potrivit comunicatului de presă.

„TVA nu ar trebui analizată abia după ce ajustarea de preţuri de transfer a fost facturată. Întrebarea dacă avem un serviciu, o corecţie de preţ sau o ajustare în afara sferei TVA trebuie pusă atunci când mecanismul este proiectat sau revizuit. Altfel, există riscul ca prevederile contractuale, modul de calcul şi documentele emise să nu reflecte coerent natura economică a ajustării şi să nu susţină tratamentul TVA aplicat”, a adăugat Georgiana Iancu, conform comunicatului de presă.

Controalele sunt percepute ca fiind mai solicitante

Transformarea controlului fiscal este deja resimţită de contribuabili. Aproape jumătate dintre respondenţi, respectiv 49%, consideră că solicitările inspectorilor au un volum şi un grad de complexitate mai ridicate decât în experienţele anterioare. Alţi 38% le consideră similare şi doar 13% apreciază că volumul şi complexitatea s-au redus, potrivit comunicatului de presă.

Pe de altă parte, percepţia companiilor este că modelul inspecţiei fiscale clasice, care putea dura perioade foarte lungi şi analiza exhaustiv activitatea contribuabilului, va fi înlocuit treptat de controale cu obiective mai bine delimitate şi de verificări documentare. Raportul de activitate ANAF pe semestrul I 2026, din perspectiva acţiunilor de control fiscal, consemnează 15.335 de verificări documentare, 3.499 de controale inopinate şi 2.729 de notificări de conformare, se arată în comunicatul de presă.

Schimbarea este importantă: un control mai scurt sau mai ţintit nu înseamnă neapărat un control mai simplu. Atunci când selecţia şi întrebările inspectorilor pornesc din analiza unor volume mari de date, capacitatea companiei de a explica rapid diferenţele şi de a reconcilia informaţiile transmise prin sisteme diferite devine esenţială, conform comunicatului de presă.

„Deşi datele publicate recent de ANAF arată un număr mai mic de controale fiscale desfăşurate în primul semestru al anului 2026 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, colectarea se situează la un nivel comparabil. Aceasta ne arată că, deşi mai puţine, în termeni absoluţi, controalele fiscale se concretizează în impuneri mai mari la nivelul contribuabililor. În această realitate, concluziile sondajului nostru confirmă atât dorinţa contribuabililor de a gestiona mai bine riscurile fiscale anterior controlului, cât şi probabilitatea crescută ca o impunere percepută ca disproporţionată să fie contestată de către aceştia la final”, spune Călin Stan, Partener, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii SPRL, potrivit comunicatului de presă.

Companiile cer transparenţă din partea autorităţilor

În acelaşi timp, rezultatele arată că digitalizarea controlului trebuie însoţită de îmbunătăţirea dialogului dintre administraţie şi contribuabil. Dintre opţiunile exprimate cu privire la interacţiunea cu inspectorii, 40% vizează o transparenţă mai mare asupra constatărilor, 31% termene de răspuns mai lungi, raportate la obiectul solicitărilor, iar 29% o comunicare mai bună. Şi în acest caz, întrebarea a permis răspunsuri multiple, conform comunicatului de presă.

Această nevoie devine cu atât mai relevantă cu cât complexitatea solicitărilor creşte. Digitalizarea administraţiei fiscale poate accelera identificarea riscurilor, dar eficienţa controlului depinde şi de măsura în care contribuabilului îi este clar ce problemă trebuie să explice şi i se acordă un termen proporţional cu complexitatea informaţiilor solicitate, se arată în comunicatul de presă.

Interesant este că tehnologia începe să fie utilizată şi de cealaltă parte a controlului. 39% dintre respondenţi declară că folosesc deja instrumente de inteligenţă artificială pentru pregătirea informaţiilor şi documentelor solicitate în cadrul inspecţiei fiscale, în timp ce 61% nu le utilizează încă, potrivit comunicatului de presă.

Controlul fiscal începe de la date, înainte de inspecţie

Privite împreună, rezultatele indică o schimbare mai profundă decât simpla digitalizare a ANAF. Peste jumătate dintre participanţii la sondaj sunt mari contribuabili, astfel că răspunsurile reflectă în special realitatea companiilor cu volume ridicate de date, tranzacţii complexe şi o expunere fiscală semnificativă, conform comunicatului de presă.

Concluzia centrală este că ANAF îşi consolidează capacitatea de a corela şi analiza datele raportate mai rapid decât reuşesc multe companii să îşi verifice preventiv propriul profil fiscal. Faptul că 71% nu au realizat un test de readiness SAF-T, iar 59% nu dispun de un proces formal pentru testarea rezultatelor tranzacţiilor intragrup, în timp ce aproape jumătate percep controalele ca fiind mai complexe, sugerează că principala provocare devine capacitatea companiilor de a identifica din timp eventualele neconcordanţe sau vulnerabilităţi, înainte ca acestea să fie evidenţiate de analiza datelor realizată de autoritatea fiscală, se arată în comunicatul de presă.

Pentru companii, pregătirea nu ar trebui să înceapă odată cu primirea unui aviz de inspecţie fiscală sau a unei notificări de conformare, ci să devină un proces permanent. Aceasta presupune revizuirea periodică a principalelor zone de risc fiscal, reconcilierea informaţiilor raportate, existenţa documentaţiei care susţine tratamentele fiscale aplicate, dar, mai ales, identificarea şi clarificarea din timp a eventualelor neconcordanţe şi vulnerabilităţi, potrivit comunicatului de presă.

În acest context, audit readiness înseamnă nu doar conformare, ci şi capacitatea companiei de a susţine rapid şi coerent tratamentul fiscal aplicat şi realitatea economică a tranzacţiilor sale, pe baza unor date, documente şi explicaţii care se susţin reciproc, conform comunicatului de presă.