STUDIU PWC: Munca la distanţă poate deveni alternativă la programele de relocare în alt oraş sau altă ţară

Munca la distanţă poate deveni alternativa programelor de mobilitate internaţională (cum ar fi relocarea în alt oraş sau altă ţară) în cazul poziţiilor care o permit, poate genera economii de costuri pentru companii şi poate debloca noi surse de talente, potrivit sondajului "Remote work policies - Why leading companies are opting in" realizat de PwC la nivel global, se arată într-un comunicat trimis redacţiei.

Tipurile de mobilitate a angajaţilor care nu necesită o mutare formală în alt oraş sau ţară erau în creştere exponenţială şi înainte de COVID-19, iar pandemia doar a accelerat această tendinţă, forţând angajaţii din întreaga lume să lucreze de la distanţă. În ultimele luni, munca la distanţă la scară globală s-a dovedit realizabilă şi în condiţiile menţinerii unor restricţii, precum cele de călătorie şi poate deveni, în multe cazuri, alternativa programelor de mobilitate globală.

Deşi vor exista mulţi angajaţi care vor dori să profite de un astfel de aranjament, domeniul său de aplicare poate fi limitat la acele roluri care pot fi îndeplinite cu succes fără prezenţa într-un birou al companiei sau care nu necesită reglementări speciale, licenţe sau consideraţii de proprietate intelectuală. În plus, vor exista probabil angajaţi, cum ar fi cei noi, tineri, care nu vor dori să folosească munca la distanţă şi să caute în schimb o experienţă personală.

În acelaşi timp, programele de mobilitate globală au fost multă vreme motorul companiilor multinaţionale de a găsi talentele potrivite pentru locaţiile potrivite. Şi dacă înainte de pandemie, lupta pentru talente era acerbă, acum se va înteţi pe fondul muncii de la distanţă. Organizaţiile atrăgeau angajaţi talentaţi pe măsură ce aceştia căutau experienţe de angajare diferite şi noi. În contextul în care munca la distanţă elimină tot mai multe bariere, companiile vor putea angaja persoane la care anterior nu ar fi avut acces.

Acordurile de lucru la distanţă pot aduce beneficii atât pentru companii, cât şi pentru angajaţi

Ca urmare, costurile imobiliare ale companiilor pot fi reduse semnificativ, iar angajaţii pot beneficia de o flexibilitate mai mare şi un timp de navetă mai mic. Sănătatea şi siguranţa angajaţilor au fost în fruntea listei motivelor pentru care o companie doreşte o astfel de politică, urmată de îmbunătăţirea experienţei angajaţilor şi de atragerea şi păstrarea talentelor cheie.

Companiile care implementează politici de lucru la distanţă pot defini ce înseamnă "la distanţă", adaptându-le la nevoile şi afacerile lor specifice. De exemplu, companiile ar trebui să clarifice criterii specifice, inclusiv durata (munca la distanţă reduse semnificativ este temporară şi / sau permanentă), precum şi locaţia. Criteriile ar trebui să includă, de asemenea, roluri şi responsabilităţi, adică specificarea celor care se vor încadra eficient în parametrii de lucru la distanţă.

De asemenea, angajatorii care permit munca într-o altă ţară pot constata că angajaţii optează să lucreze din locaţii exotice. Vedem cum unele ţări, precum Barbados, Bermuda, Estonia, Georgia şi-au relaxat cerinţele de imigraţie în 2021 pentru a încuraja persoanele să lucreze acolo în încercarea de a reduce impactul financiar al declinului turismului. Şi alte ţări ar putea urma în curând exemplul.

Potrivit studiului PwC, în rândul a peste 300 de companii la nivel global, 28% dintre respondenţi permit lucrul la distanţă în altă ţară (internaţional), 24% permit lucrul la distanţă în aceeaşi ţară (inclusiv în toată ţara), iar 46% permit lucrul la distanţă fără mişcări transfrontaliere.

Impozitarea, un factor foarte important în politicile de mobilitate globală

Cerinţele de conformitate şi implicaţiile fiscale sunt consideraţii cheie pentru elaborarea oricărui program şi politică de lucru la distanţă. În timp ce mai multe companii definesc clar munca la distanţă, altele stabilesc orientări operaţionale în conformitate cu profilurile lor de risc.

Mulţi angajatori restricţionează anumite roluri şi / sau activităţi, astfel 76% dintre angajatori vor cere angajatului să aibă dreptul de a lucra dintr-o anumită locaţie. Respondenţii (60%) au restricţionat, de asemenea, locaţiile dacă organizaţia nu are o entitate în jurisdicţia respectivă.

În timp ce unele companii se aşteptau ca amprenta geografică a companiei să crească, altele au remarcat o reducere potenţială a numărului de entităţi corporative la nivel mondial.