Valentin Ionescu, Preşedinte ISF: Capitalul de autonomie economică, un nou concept

Educaţia financiară intră într-o etapă în care accesul la răspunsuri devine tot mai uşor, iar capacitatea de a le judeca devine esenţială. În contextul conferinţei OSEEC 2026 de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, Valentin Ionescu, Preşedintele Institutului de Studii Financiare, propune o direcţie de cercetare privind capitalul de autonomie economică: competenţele care îi permit unei persoane să rămână autorul propriilor alegeri financiare.

Conceptul de Capital de Autonomie Economică (Economic Autonomy Capital - EAC), este un cadru teoretic integrator care tratează autonomia economică drept o resursă acumulabilă şi măsurabilă, rezultată din interacţiunea capitalului financiar, productiv, uman şi instituţional.

O aplicaţie poate compara oferte, poate calcula costul unui credit sau poate explica un produs de asigurare. Un asistent bazat pe inteligenţă artificială poate formula, în câteva secunde, o recomandare convingătoare. Pentru utilizator rămâne însă o întrebare: este această recomandare potrivită nevoilor sale şi pe ce informaţii se bazează?

De aici porneşte conceptul de capital de autonomie economică, propus ca instrument de cercetare pentru educaţia financiară în era digitală. El descrie capacitatea acumulată prin învăţare şi experienţă de a înţelege alternativele, de a verifica sfaturile primite şi de a adapta o decizie atunci când circumstanţele se schimbă.

„Educaţia financiară trebuie să ne dea capacitatea de a judeca un răspuns, de a recunoaşte ce informaţii lipsesc şi de a înţelege consecinţele unei alegeri. Tehnologia ne poate ajuta foarte mult, dar decizia trebuie să rămână legată de obiectivele şi de viaţa fiecăruia dintre noi”, explică Valentin Ionescu.

Perspectiva are un punct de sprijin în contribuţiile economistului Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1998. Sen a arătat importanţa posibilităţilor reale ale oamenilor de a-şi construi viaţa pe care au motive să o valorizeze. Aplicată educaţiei financiare, această abordare invită la o întrebare mai exigentă: câtă libertate efectivă de alegere creează cunoştinţele dobândite?

Exemplele sunt apropiate de viaţa cotidiană. La alegerea unei asigurări de locuinţă, autonomia se vede în capacitatea de a compara acoperirea, excluderile şi franşiza şi de a explica de ce o ofertă răspunde mai bine nevoilor proprii. La cumpărarea unui telefon în rate, ea presupune înţelegerea costului total şi a obligaţiilor care vor apăsa asupra bugetului. În faţa unei recomandări de investiţie generate de AI, înseamnă verificarea riscului, a costurilor şi a posibilităţii de a recupera banii atunci când sunt necesari.

Autonomia include şi recunoaşterea propriilor limite. Solicitarea unui sfat competent poate fi semnul unei judecăţi bune. Important este ca persoana să poată formula întrebările relevante şi să înţeleagă suficient recomandarea pentru a decide în cunoştinţă de cauză.

O altă provocare priveşte influenţa comercială. O ofertă poate avea condiţii prezentate corect, dar poate folosi urgenţa, formularea sau personalizarea pentru a grăbi acceptarea. Contribuţiile laureaţilor Nobel George Akerlof, Michael Spence şi Joseph Stiglitz privind informaţia asimetrică, precum şi cercetările lui Richard Thaler despre comportamentul economic, oferă fundamente pentru studierea acestor situaţii.

„Pe măsură ce platformele învaţă mai multe despre comportamentul nostru, educaţia financiară trebuie să ne ajute să recunoaştem şi felul în care suntem influenţaţi. A putea amâna o decizie până când o înţelegi este, uneori, una dintre cele mai valoroase competenţe economice”, afirmă preşedintele ISF.

Conceptul propus deschide şi o problemă de evaluare. Un participant poate obţine rezultate bune cât timp foloseşte un asistent digital. Cercetarea trebuie să verifice ce competenţe păstrează ulterior, dacă le poate aplica într-o situaţie nouă şi dacă observă o recomandare greşită. Aceste probe ar putea completa testele obişnuite de cunoştinţe financiare.

Capitalul de autonomie economică rămâne o propunere conceptuală care necesită delimitare faţă de noţiunile existente şi validare empirică. Miza sa este însă clară: dezvoltarea unei educaţii care formează judecată durabilă şi capacitate de adaptare.

Această capacitate trebuie privită împreună cu resursele şi condiţiile în care oamenii trăiesc. O persoană poate înţelege foarte bine o soluţie şi totuşi să nu şi-o permită. Educaţia financiară trebuie susţinută de produse adecvate, conduită responsabilă şi instituţii care protejează posibilitatea unei alegeri informate.

Pentru universităţi şi pentru furnizorii de educaţie financiară, direcţia propusă este să urmărească mai atent ce pot face oamenii cu ceea ce învaţă. Într-o economie în care recomandările se multiplică, capacitatea de a le verifica şi de a decide argumentat poate deveni una dintre cele mai importante forme de capital personal.

Nu în ultimul rând Capitalul de Autonomie Economică pentru un actor economic poate fi definit ca: Stocul dinamic de resurse, competenţe, drepturi efective, capacităţi productive şi mecanisme instituţionale care permite unui actor economic să îşi păstreze libertatea reală de alegere, să îşi susţină deciziile în timp şi să se adapteze şocurilor fără a intra în relaţii de dependenţă economică excesivă.