Zece motive şi tot atîtea porunci

Dealul Cotrocenilor, că munte, ori ce ai face şi ori ce ai zice, nu e, s-a mai scremut o dată şi a născut....încă un şoricel: Luca Niculescu. Pe funcţie de Prim Ministru cu asterix. Adică, cu dacă: dacă are noroc, dacă îl vor hienele, lupii, dihorii plus celelalte jivine prădătoare şi stricătoare din Pădurea Blestemată a politicii noastre, dacă îl votează ”esenţa supra-distilată de popor” rezidentă în Parlamentul României. România ”partidelor consacrate” de revoluţia ratată şi de tranziţia fără sens sau sfîrşit, adică a jafului cu ţintă mare şi adrese precise de beneficiari. Nu multe, dar precise! Dacă îl vor ”Stăpînii cei Mari”, ba chiar şi slugile lor mai înţolite de pe tăpşanul loco, că şi ele trebuie să fie de acord. Nu mai vorbesc de magi şi stele, că vin ăştia-cu-georgescu-n-suflet şi zic că am călcat fără permis pe teritoriul lor sacru şi atît mi-a fost, mi-am zidit crucea. Aşadar, ce şanse are Şoricelul să devină Leu? Să vă spun drept, nu prea ştiu, dar ştiu zece motive pentru care oricît s-ar da el peste cap, oricît şi-ar încreţi frunţile ăi de sunt disperaţi să îl scoată pe Nicuşor din haznaua în care a căzut, el, Luca, tot şoricel se va scula a doua zi de dimineaţă. Şi a treia...şi a patra...şi tot aşa mai departe, pînă la votul care va pune capăt şi acestei scamatorii politice cu aer de bîlci de obor de provincie.

Unu. Politic vorbind, Luca Niculescu nu repezintă pe nimeni. Nu există! Şmecheria, în care cei de la Cotroceni cred ca înecatul în colacul de salvare, nu ţine: la noi în politică, atunci cînd doi se ceartă al treilea nu neapărat cîştigă. Ăia doi de se ceartă, nu sunt nici orbi şi nici chiar atît de proşti încît să dea vrabia din mînă pe promisiunile atîrnate de gardul Cotrocenilor. Vrabia lor se cheamă, blocajul guvernamental. Pe asta trebuie să o stoarcă în pumni, pînă îşi văd sacii în căruţă sau, dacă nu se poate, atunci pînă cînd văd capra vecinului moartă, cu certificat de deces veterinar în bună regulă! Porunca întîia: înainte să vrei să fi om politic mare, trebuie să fi animal politic mic.

Doi. În ciuda insistenţei cu care Cotrocenii îi flutură statutul de ”diplomat” pe toate catargele pe care pot să îl înalţe, Luca Niculescu nu este mai deloc un negociator. De altfel, oricine a buchisit, cît de cît, abecedarul profesiunilor diplomatice, ştie că ”meseria de negociator” este una specială, care nu se confundă deloc cu funcţiile diplomatice atribuite în scopul reprezentării. Luca Niculescu este un tip fin, adevărat, dar mai degrabă dintr-o bucată şi un raţionalist înrăit. Degeaba îi fluturi dumneata un tramvai pe sub ochi şi îi spui că trebuie să se facă a vedea o solie de pace, că el tot tramvai vede. Şi, în plus, ţi-o spune verde în faţă. Iar, dacă insişti prea mult cu prostia, să nu te miri că îţi aruncă o cană de apă rece în faţă, să te trezeşti şi să nu-l mai baţi la cap cu baliverne. Luca Niculescu nu poate să împace pe nimeni cu nimeni în politica actuală a României, nici dacă ar fi cutreierat de cele mai bune şi nobile intenţii. Îi poate ascula cu răbdare şi înţelepciune solomonică pe toţi, dar nu va putea niciodată să ceară femeii cu pruncul în braţe să-l taie în două cu sabia dreptăţii, ca să vadă dacă ea este mama lui adevărată. Porunca a doua: cine nu are negociatori, să îi crescă. Nu de alta, dar nu înfloresc de la sine în pomi, în fiecare an, şi nici nu se coc, ca cireşele, într-o singură lună de vară!

Trei. Luca Niculescu a fost trimis să negocieze cu PSD şi USR-PNL-Bolojan, susţinerea unui guvern, fără aibă absolut nimic în traistă, cu care să îi momească pe cei doi. Ce să promită Luca Niculescu PSD-ului? Nici măcar o panoplie sigură de fotolii ministeriale nu poate garanta. Cu ce să garanteze? Astea se negociază, dacă este cazul să se ajungă la o înţelegere, direct între PSD-Grindeanu şi cine o fi de partea cealaltă. Nu e nevoie de Luca. Nici de Nicuşor, nici de Marcu, nici de Ioan, nici de Matei. Ce să promită Luca Niculescu lui Bolojan-PNL? Că Grindeanu o să fie băiat bun şi nu o să le mai pună beţe în roate cînd or începe din nou să îşi taie partea leului din afacerile ”de partid şi de stat”? Păi, nu o poate face, pentru că de aproape 3 ani PSD-ul fierbe de ură împotriva lui Bolojan care le-a luat din moşii, acareturi şi privilegii. Nu ca să mai uşureze povara de pe umerii cetăţenilor-sclavi, ci pentru a le da alor lui, pe la USR şi PNL-ul fracţionar pe care l-a ”fidelizat”. Porunca a treia: Cînd pleci cîine surd la vînătoare, să nu te miri că te întorci acasă cu tolba goală.

Patru. Exact ca în cazul celorlalte trei nominalizări anterioare, Luca Niculescu nu a primit de la Cotroceni decît o hîrtie oficială care poartă ştampila Administraţiei Prezidenţiale şi semnătura lui Nicuşor Dan. Atît! De cinci luni de zile, Preşedintele României nu a putut aduna nici măcar o fărîmă de autoritate politică, de influenţă personală, de capital instituţional, astfel încît să poată contribui cu ceva la efortul nominalizaţilor săi de a găsi o soluţie de compromis între PSD şi USR-PNL-Bolojan. Îi trimite pe cîmpul de luptă pe nominalizaţii săi, ca ţarul Nicolae pe soldaţii Rusiei în primul război mondial, cu o puşcă la patru răcani şi muniţie pe sponci, cînd o da Dumnezeu cel mare. În rest, să lupte cu ce au: crucea şi credinţa în divina putere de biruinţă a Tătucului Ţar! Porunca a patra: Dacă Verde împărat nu avea păstrate prin podurile palatului său hainele lui de ginere iar prin grajduri nu-l adăpostea încă pe răpănosul bidiviu care-i slujise în tinereţe, Harap Alb nu mai apuca niciodată să se însoare cu Ileana Cosînzeana şi nici să împărăţească în ţara moşului său, Roşu Împărat.

Cinci. Luca Niculescu nu numai că nu are ce să ofere celor doi berbeci care se bat cap în cap, de la căderea Guvernului PSD-PNL şi pînă azi, dar nu are nici cu ce să-i ”strîngă olecuţă de momiţe”. Negocierea, vedeţi domneavoastră, nu este doar un soi de invitaţie la vals pentru domnişoare, ori de dat iama în nutreţ, pentru bovine. Este un joc în care nu doar morcovul marchează puncte, ci şi bîta, căzută grea pe spinarea măgarului încăpăţînat. Această parte din panoplia oricărui negociator de succes lipseşte, de asemenea, din trusoul pregătit la Cotroceni pentru Luca Niculescu. Porunca a cincea: Nu lua nici Cuvîntul, nici Tăria Domnului în deşert! Sau: dacă nema putirinţa ce mai chichirez gîlceava!

Şase. Luca Niculescu este pus ”să concureze” pentru funcţia de premier cu cei ce ţin în mîini frîiele majorităţilor parlamentare: Grindeanu şi Bolojan. Indiferent cum şi indiferent în ce condiţii, ”diplomatul” nu are cum să cîştige asemenea bătălii. Pentru că, vorba înţeleptului: el e unul şi ei sunt doi! Porunca a şasea: Decît să încerci cu vorba bună să iei halca din gura lupului, mai bine aştepţi mata primăvara şi paşti liniştit otava de pe miriştea satului.

Şapte. Haiku în stil japonez: ”Străvezie e mîna care l-a paraşutat pe Luca în coşul cu propuneri prim-ministeriale de la Cotroceni”. Atît de străvezie încît se vede bine a cui e, nu doar de la Bucureşti, ci şi de la Washington. Porunca a şaptea: fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc şi singur!

Opt. Cine, ce are de pierdut. În mod vădit, nici PSD-Grindeanu, nici USR-PNL-Bolojan, nu consideră acum, după cinci luni de surdă înfruntare politică, mai mult decît considerau la începutul crizei, că au ceva de pierdut, dacă refuză să coopereze cu Cotrocenii. Luca nu-i poate face pe nici unul cîştigători şi nici mai rău pierzători decît sunt deja. Deci, nu contează! Porunca a opta: cu mînă moartă nu poţi niciodată, în nici un fel, să cîştigi potul cel mare.

Nouă. Luca Niculescu nu are un firman întărit cu pecete pentru guvernnare, nici de la Bruxelles, nici de la Washington. Foarte probabil, nici de la Moscova. E, în cel mai bun caz, o sugestie, o propunere, o tentativă de a împăca şi capra şi varza. Porunca a noua: cine se scoală de dimineaţă....cade singur în ea! Sau, cu fundul în două luntri, să nu te miri că ai să sfîrşeşti la apă.

Zece. Agatha Christie: Doi negri mititei, căutau nebunul; Unul s-a prăjit din ei şi-a rămas doar unul!