AI Act, lege europeană fără „dinţi” în România: autorităţile nu pot aplica sancţiuni încă

Uniunea Europeană a început, duminică 2 august 2026, aplicarea şi controlul noilor obligaţii din AI Act, inclusiv a regulilor privind etichetarea conţinutului generat sau modificat cu inteligenţa artificială. Din păcate, deocamdată în ţara noastră legea europeană riscă să rămână, pentru moment, fără „dinţi”: statul nu a adoptat încă actul normativ naţional care să stabilească atribuţiile exacte ale autorităţilor, mecanismele de cooperare, procedurile de control şi regimul sancţiunilor.

Din punct de vedere juridic, AI Act nu trebuia transpus în legislaţia românească, deoarece este un regulament european şi se aplică direct în toate statele membre. România trebuia însă să adopte legislaţia subsecventă necesară funcţionării mecanismului naţional de supraveghere şi sancţionare. Cum acest cadru nu este încă în vigoare, obligaţiile europene există şi trebuie respectate, dar autorităţile române nu le pot controla şi sancţiona efectiv.

Regulamentul european privind inteligenţa artificială a intrat formal în vigoare la 1 august 2024, iar prevederile sale au devenit aplicabile etapizat. Ceea ce s-a produs duminică, 2 august 2026, este intrarea în aplicare a unei părţi substanţiale a regulamentului şi începerea oficială a activităţilor de control, inclusiv în privinţa noilor obligaţii de transparenţă.

Comisia Europeană a anunţat vineri, 31 iulie, că Oficiul european pentru inteligenţă artificială - AI Office - împreună cu autorităţile naţionale competente, începe din 2 august aplicarea AI Act. Instituţia europeană a atras însă atenţia că eficienţa controlului depinde de desemnarea şi dotarea corespunzătoare a autorităţilor din fiecare stat membru.

Exact în acest punct România a rămas în urmă. Printr-un memorandum al Guvernului, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii - ANCOM a fost propusă pentru rolul de autoritate naţională de supraveghere a pieţei şi punct unic de contact. Memorandumul nu ţine însă locul unei legi care să ofere instituţiei competenţe efective de control şi sancţionare.

ANCOM a recunoscut public că actul normativ naţional se află încă în proces de elaborare. Legea trebuie să stabilească autorităţile de supraveghere, atribuţiile acestora, mecanismele de cooperare, procedura de control şi regimul sancţiunilor aplicabile pentru încălcarea AI Act.

„ANCOM sau celelalte autorităţi competente vor putea verifica şi sancţiona nerespectarea obligaţiilor din Regulament doar ulterior intrării în vigoare a actului normativ naţional aflat în proces de elaborare”, a precizat instituţia într-un comunicat de presă, emis în 24 iulie, privind stadiul implementării AI Act în România.

Alături de ANCOM, în arhitectura naţională propusă ar urma să intre Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Banca Naţională a României, pentru sistemele de AI cu grad ridicat de risc din sectorul financiar, precum şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, pentru anumite sisteme utilizate în biometrie, migraţie, controlul frontierelor, justiţie şi procese democratice. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Inspecţia Muncii şi alte instituţii ar urma să primească atribuţii în domeniile lor de competenţă.

Până la adoptarea legii, această structură există însă mai curând pe hârtie. Ţara noastră are autorităţi propuse prin memorandum, dar nu are încă un mecanism juridic complet prin care acestea să poată efectua controale şi aplica sancţiunile prevăzute de regulament.

Blocajul naţional nu înseamnă că AI Act este integral inaplicabil în România. Oficiul european pentru inteligenţă artificială poate controla direct furnizorii modelelor de IA de uz general, precum şi sistemele oferite de acelaşi furnizor care a dezvoltat modelul pe care acestea se bazează. AI Office are competenţe şi asupra sistemelor integrate în platformele online foarte mari şi în motoarele de căutare foarte mari desemnate în temeiul Digital Services Act.

Oficiul european poate verifica obligaţiile furnizorilor modelelor de uz general, inclusiv documentaţia tehnică, politica privind drepturile de autor şi rezumatul conţinutului utilizat pentru antrenarea modelelor. Furnizorii celor mai avansate modele, susceptibile să genereze riscuri sistemice, trebuie să ia măsuri suplimentare împotriva incidentelor cibernetice, manipulării la scară largă, pierderii controlului uman şi ameninţărilor la adresa drepturilor fundamentale.

Pentru celelalte sisteme de inteligenţă artificială, controlul revine în principal autorităţilor naţionale, iar aici lipsa legislaţiei româneşti produce problema majoră de aplicare. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor controlează separat sistemele utilizate de instituţiile, organismele şi agenţiile Uniunii Europene.

Noile obligaţii de transparenţă prevăd că chatboţii şi celelalte sisteme interactive trebuie să informeze utilizatorii că discută cu o inteligenţă artificială, nu cu o persoană. Imaginile, materialele video şi înregistrările audio de tip deepfake trebuie etichetate, iar conţinutul generat sau modificat cu AI trebuie să conţină marcaje tehnice detectabile automat.

Regulile acoperă şi textele generate sau modificate cu ajutorul AI, publicate cu scopul informării populaţiei asupra unor chestiuni de interes public. În această categorie intră subiectele politice, economice, financiare, juridice, ştiinţifice, culturale, de sănătate publică, securitate şi protecţie a consumatorilor.

Pentru presă există o excepţie: un text nu trebuie etichetat dacă a fost supus unei verificări umane reale şi se află sub control şi responsabilitate editorială. Simpla corectare ortografică sau gramaticală nu reprezintă o verificare editorială suficientă. Este necesară examinarea substanţială a informaţiilor şi a surselor de către o persoană care poate aproba, modifica sau respinge publicarea.

Comisia Europeană a anunţat că peste 180 de organizaţii au semnat Codul de bune practici privind transparenţa conţinutului generat de AI. Aderarea la cod este voluntară, dar obligaţiile legale de transparenţă sunt obligatorii. Entităţile care nu aderă trebuie să demonstreze prin alte mijloace că respectă regulamentul.

Pentru sistemele introduse pe piaţă înainte de 2 august 2026, obligaţia furnizorilor de a integra marcaje tehnice detectabile automat a fost amânată până la 2 decembrie 2026. Conţinutul produs înainte de 2 august nu trebuie etichetat retroactiv.

Sancţiunile pentru încălcarea obligaţiilor pot ajunge la 15 milioane de euro sau la 3% din cifra de afaceri mondială anuală a companiei. În România însă, aceste sancţiuni nu pot fi aplicate de autorităţile naţionale înaintea adoptării cadrului legislativ intern, potrivit ANCOM.

Astfel, în timp ce Comisia Europeană a pornit oficial aplicarea AI Act, ţara noastră intră în noua etapă europeană cu o lege direct aplicabilă, dar cu un aparat naţional de control nefuncţional. Companiile au obligaţii, cetăţenii au drepturi, sancţiunile există în regulament, însă instituţiile române nu au încă instrumentele legale necesare pentru a le pune efectiv în aplicare.