Editorial

Dincolo de dezordinea sa aparentă, scena politică românească are regulile sale.

Considerat de mulţi un politican deja terminat, etichetat în fel şi chip, tratat cu condescendenţă, Mircea Geoană a reuşit, după alegerile generale din 30 noiembrie, nu doar să îşi salveze cariera politică, ci să şi-o relanseze.

Charles Ponzi a ajuns şi a rămas celebru pentru că, undeva, pe la începutul secolului trecut, a convins suficient de multă lume de faptul că un perpetuum mobile financiar este posibil şi poate funcţiona fără greş.

Sociologii şi analiştii probabil că au început deja studierea şi interpretarea scrutinului din 30 Noiembrie.

Dificultăţile Preşedintelui au început de-acolo de unde se aştepta mai puţin. O oarecare lipsă de entuziasm în propriul partid, ca şi din partea PSD, faţă de urcarea lui Theodor Stolojan pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, putea fi prevăzută.

Au trecut alegerile, avem negocieri, avem (un fel de) Guvern. Ce ne mai lipseşte? Printre altele, să înţelegem ce s-a petrecut. Iar una dintre cele mai importante componente ale votului din 30 Noiembrie este participarea.

Pe de altă parte, odată cu intrarea UDMR în opoziţie, în parlament se vor putea depune şi moţiuni de cenzură. Chiar dacă opoziţia va fi la fel de slabă ca după alegerile din 20 mai 1990, totuşi mijloacele parlamentare de control, fie şi formal,...

România europeană, prea ocupată cu ruleta mandatelor parlamentare, care nu mai reprezintă pe nimeni, ci doar asigură majorităţi de guvernare pentru cineva, nici nu a băgat de seamă că Uniunea Europeană a bifat cele şase luni ale preşedinţiei...

Oricare ar fi culoarea politică şi reţeta după care se va realiza componenţa ministerială a viitorului guvern, agenda sa a fost făcută cu mult înainte ca noii miniştri să se aşeze în cabinetele cu uşi bine capitonate.

O situaţie pe care doar un sistem de vot supra-realist o putea genera: cu toate că electoratul a ales de peste o săptămână, încă nu avem o majoritate guvernamentală.

Alegerile s-au încheiat, şi, cum era de aşteptat, nimeni nu a câştigat. Şi, pentru a acoperi manevrele de culise care urmăreau tranşarea politico-mediatică a evenimentului au fost declanşate două diversiuni succesive.

Greu de înţeles obsesia timpurilor pe care le trăim pentru ideea că tot ceea ce nu merge bine, de la mediul planetar pînă la instituţiile politicii, poate fi făcut ca nou, dacă dă peste el o "revoluţie".

Adevăraţii câştigători ai alegerilor parlamentare din 30 noiembrie sunt marii seniori locali. De la 1 decembrie, România a intrat sub zodia baronilor.

Chiar dacă parafraza din titlul articolului, după celebra carte de Învăţături ale Domnului Neagoe Basarab, este binişor forţată, rămîne cît se poa-te de adecvată specificului local al alegerilor noastre legislative.

Nici nu s-au afişat bine rezultatele sondajelor de la ieşirea de la urne şi pe ecranele televizoarelor au apărut deja figurile cunoscute, politicieni şi analişti.

Nouăzeci de ani: 1 Decembrie 1918 - 1 Decembrie 2008. O perioa­dă care oglindeşte prezentul istoric al României.

Dacă nu ar fi existat, criza aceas-ta, economico-financiară, ar fi trebuit inventată. Nu de alta, dar politicienii erau în mare suferinţă.

Dacă există o clasă a cărei credibilitate a intrat în picaj odată cu actuala criză, atunci aceasta nu poate fi decât aceea a marilor afacerişti. De aproape douăzeci de ani sunt lăudate, de către analiştii de casă, talentele lor manageriale.

Partidele socialiste europene sunt surprinse de criza economică în plină degringoladă ideologică şi politică. În afara socialiştilor spanioli, conduşi de un José Luis Zapatero în mare formă politică, toate par­ti­dele socia­liste şi...

Cititorii noştri pot să rămînă liniştiţi, suntem pe teritoriul ferm, chiar dacă uneori mai arid, al analizelor economice şi politice.

Multe calităţi au oamenii noştri politici, mai ales cînd se află în înalte jilţuri de stat, dar dintre toate, cea mai minunată este aceea de a şti, la moment, răspunsul la orice problemă, de-a se pricepe, instantaneu, la orice. Dar, nu oricum, ci...

Am să vă spun o poveste adevărată. S-a întâmplat în 1982 unui student de la Universitatea din Texas (Austin), pe numele său Gregory Watson.

Semn al globalizării, perioada răţoiului şchiop afectează întreg sistemul mondial. Degeaba G 20 a dis-cutat despre un plan de acţiune şi o listă de măsuri ce trebuie puse în aplicare până la 31 martie 2009 pentru a restabili încrederea în...

Între preocuparea de-a citi profilul viitoarei administraţii Obama, în cele mai mici gesturi şi detalii ale echipei de preluare a guvernării şi alarmele zilnice ale burselor internaţionale, care nu vor să creadă, încă, în soliditatea unei soluţii...

Mă întreb, retoric, desigur, dacă inconştienţa cu care Palatele şi Instituţiile Puterii s-au aruncat în luptă, pentru măriri de salarii, pe fondul atacurilor susţinute la stabilitatea monetară a României, nu cad cumva sub incidenţa titlului...

În unele state, cutumele constituţionale sunt importante. Dar cutuma e rezultatul unei tradiţii serioase, testate politic, nu produsul unui talk-show cu două săptămâni înainte de alegerile generale. Se invocă adesea exemplul britanic pentru a se...

Ca să citeşti "BURSA" nu trebuie să-ţi mai plezneşti vecinii: i-am schimbat formatul, este mai îngust, îl ţii cu mâinile mai adunate.

Deşi Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale din SUA, deşi republicanii şi-au întărit poziţia în Congres, deşi speranţa de schimbare e cel puţin la fel de mare ca atunci când în 1932 Franklin Delano Roosevelt era ales preşedinte, America...

Graba cu care liderii europeni dau buzna să se bucure, zgomotos şi oficial, de alegerea lui Barack Obama, să-şi asume, în marginea rezultatului urnelor, o imaginară victorie personală, vădeşte, dincolo de resentimentele îndelung refulate, faţă de...

Se vorbeşte în ultimul timp în termeni inflamabili despre crize de tot felul, dar cu moderaţie, aşa că am să folosesc cu zgîrcenie din gazul de care dis-pun, stropind doar puţin tăciunii aprinşi ai sistemului bancar românesc.

Statele Unite ale Americii au un nou Preşedinte.

Curtea Constituţională a României este ceea ce este: un complet de 9 judecători dintre care niciunul n-a prea fost, înainte de a fi numit pe criterii politice, judecător.

De ce merg rău lucrurile în România? Răspunsul nu e simplu, pentru că formele răului sunt complexe. Dar, haideţi să pornim de undeva. De la sistemul de vot proporţional.

La sfârşitul lunii octombrie, cu doar câteva zile înaintea alegerilor congresionale şi prezidenţiale din SUA de pe 4 noiembrie, peste 180 de ziare americane îşi declaraseră des­chis susţinerea pentru democraţi şi Obama contra a doar 75 de ziare...

Irelevanţa politică a alegerilor care urmează este, acum, în condiţiile crizei economice, mai evidentă decît oricînd.

Parcă niciodată interesul faţă de cotele bursiere nu a fost mai mare, iar evoluţia lor nu a trezit mai multă speranţă sau anxietate.

România s-a distrat puţin, după ce a scăpat din chingile unui regim totalitar, organizîndu-şi o mică vacanţă, numită, îndeobşte, tranziţie.

Nu se poate spune că politicienii români nu sunt inventivi. Ştiinţa politică a cunoscut până acum două tipuri mari de republică: prezidenţială şi parlamentară. Actualul Prim-ministru ne propune acum o nouă formulă politică: republica...

Parcă niciodată politica românească nu a fost mai defazată, iar minciuna politică nu a fost mai revoltătoare ca în această perioadă de criză.

De la înălţimea funcţiei sale executive, Premierul României ne dă de ştire, cu o încîntare diplomatică nedisimulată, des­pre "şedinţa de guvern comună româno-ungară", care a avut loc la Szeged, în 21 octombrie 2008.

Ca un român get beget, urmaş al geţilor şi al romanilor, conştientizând faptul că violenta campanie pentru închiderea "Protan" (fabrica ce prelucrează deşeurile şi cadavrele de animale, amplasată la Glina, lângă Bucureşti) nu se face în...