Europa are aproximativ 1,4 milioane de persoane fără adăpost

Numărul persoanelor fără adăpost din Uniunea Europeană şi Regatul Unit este în creştere, ajungând la aproximativ 1,4 milioane, potrivit celui mai recent raport privind precaritatea locuinţelor în Europa, prezentat la Paris, de Fundaţia pentru Locuinţe şi Federaţia Europeană a Organizaţiilor Naţionale care Lucrează cu Persoanele fără Adăpost, anunţă EFE. Raportul, aflat la cea de-a 11-a ediţie, evidenţiază şi extinderea fenomenului în rândul persoanelor vârstnice, categorie considerată mult timp mai puţin expusă riscului de a rămâne fără locuinţă.

• Irlanda, printre ţările cu cea mai mare creştere

Potrivit datelor prezentate, numărul persoanelor fără adăpost a crescut în toate ţările pentru care există informaţii comparabile. Unul dintre cele mai grave cazuri este cel al Irlandei, unde, între 2014 şi 2026, numărul persoanelor fără domiciliu fix a crescut cu 367%. Ultima estimare pentru întreaga regiune, aferentă anului 2024, indica aproximativ 1,3 milioane de persoane fără adăpost. Noile date sugerează o diferenţă tot mai mare între amploarea fenomenului şi măsurile adoptate la nivel european. „La cinci ani după Declaraţia de la Lisabona, provocarea nu mai este recunoaşterea problemei, ci transformarea recunoaşterii în acţiune”, au declarat autorii raportului, în cadrul unei prezentări pentru presă. Deşi politicile privind locuinţele ţin în principal de competenţa statelor membre, Uniunea Europeană dispune de „marjă de manevră”, a susţinut Manuel Domergue, director în cadrul Fundaţiei pentru Locuinţe.

• Soluţiile de găzduire, insuficiente

Creşterea numărului persoanelor fără adăpost are loc într-un context în care soluţiile de găzduire devin tot mai insuficiente. Situaţia este agravată de politicile de austeritate, care au afectat în unele state sistemele de asistenţă socială şi organizaţiile neguvernamentale.

Raportul menţionează, în acest sens, Finlanda, unde reducerile bugetare au afectat serviciile de sprijin şi ONG-urile. De asemenea, politicile migratorii mai stricte, precum cele aplicate în Belgia, pot creşte numărul persoanelor expuse riscului şi pot înrăutăţi condiţiile de viaţă ale acestora. Autorii studiului atrag atenţia că precaritatea locuinţelor nu afectează doar tinerii. Persoanele vârstnice sunt, la rândul lor, tot mai expuse, pe fondul scumpirii locuinţelor şi al îmbătrânirii populaţiei europene.

• Cel puţin 170.000 de vârstnici fără adăpost

Raportul estimează că, în Uniunea Europeană şi Regatul Unit, există cel puţin 170.000 de persoane vârstnice fără adăpost. „Se presupune adesea că persoanele în vârstă sunt relativ sigure în ceea ce priveşte locuinţa: proprietari de lungă durată, cu active acumulate de-a lungul timpului şi ipoteci deja plătite. În medie, este adevărat”, au indicat responsabilii raportului. Aceştia avertizează însă că mediile statistice ascund diferenţe importante între categorii. Printre persoanele vârstnice vulnerabile se numără cele fără adăpost, chiriaşii din sectorul privat expuşi unor pieţe inaccesibile şi proprietarii cu venituri reduse, care locuiesc în imobile degradate şi nu dispun de resurse pentru reparaţii sau pentru a se muta. În plus, politicile privind îmbătrânirea populaţiei iau rareori în calcul problema locuirii. Persoanele vulnerabile sau deja fără adăpost se confruntă cu dificultăţi suplimentare ca urmare a pierderii autonomiei şi a problemelor de sănătate, în timp ce sistemele de cazare temporară şi asistenţă nu sunt pregătite pentru aceste situaţii.

• Diferenţe importante între ţările europene

Dintre cele 23 de ţări ale căror date au fost utilizate în raport pentru estimări şi analize comparative, doar 13 prezintă informaţii privind lipsa adăpostului pe grupe de vârstă.

Situaţia diferă semnificativ de la un stat la altul. Potrivit Margaux Charbonnier, responsabilă de proiecte în cadrul FEANTSA, variaţiile dintre ţări sunt „destul de spectaculoase”. În Irlanda, rata persoanelor vârstnice fără adăpost este estimată la 1,6%, în Polonia la 32,5%, iar în Ungaria la 44%. În Europa Centrală şi de Est, lipsa cronică a locuinţelor afectează într-o măsură mai mare persoanele vârstnice, care au puţine opţiuni pentru a depăşi dificultăţile. În Europa de Vest, profilul persoanelor fără domiciliu fix este, în general, mai tânăr, include mai mulţi migranţi, iar perioadele petrecute fără locuinţă sunt mai scurte. Pe baza datelor, autorii raportului solicită instituţiilor europene să adopte măsuri suplimentare, inclusiv elaborarea unui plan european pentru locuinţe accesibile şi alocarea unor resurse pentru combaterea lipsei de adăpost, în cuantum de până la 5% din cheltuielile sociale.