Geometrie (im)pură

Fiecare om care a trecut printr-o şcoală s-a "trezit" la un moment dat cu o riglă şi un creion în mână şi cu ajutorul lor a tras o linie dreaptă pe o coală de hârtie.

Simplu! Cel puţin aşa credea toată lumea.

Greşit, nu e deloc cum pare! S-au convins deja iubitorii sportului.

În lumina noilor descoperiri ale fotbalului televizat, trasul de linii drepte e o treabă foarte complicată. Oricine priveşte două, trei meciuri din Liga 1, pricopsită recent cu VAR (arbitraj viceo), este convins că Euclid (părintele geometriei euclidiene) se zvârcoleşte în chinuri mari. Nu ar strica să aflăm ce şcoli au absolvit arbitrii noştri, pentru că este evident că de acolo pleacă marea problemă. Se ştia, deja, că există mari lipsuri în procesul de învăţământ, dar acum încep să vină confirmările dure. Până la introducerea arbitrajului video se vorbea de hoţie, rea credinţă, greşeală omenească. Acum se caută explicaţii pentru a putea fi justificate anumite decizii, susţinute (de fapt nesusţinute) de imagini şi e foarte greu de înţeles ce se întâmplă cu aceşti oameni. Poziţiile de ofsaid au devenit adevărate capete de acuzare, trasarea liniilor drepte, care să demonstreze dacă un jucător era în poziţie corectă de joc sau nu, reprezintă un chin pentru toată lumea. Când vezi că ideea de paralelism (În geometrie, paralelismul se referă la o proprietate relaţională, în cadrul unui spaţiu euclidian, a două sau mai multe subspaţii. Două drepte într-un plan care nu se pot intersecta se numesc drepte paralele) este pur şi simplu călcată în picioare, simţi cum îţi tremură rigla în mână şi ţi se ruinează un întreg sistem de valori. Introducerea VAR-ului nu face decât să ne demonstreze cât de mult seamănă arbitrii cu politicienii şi cum ambele categorii îţi demonstrează că albul este negru şi invers folosindu-se de vorbe şi imagini.

Din fericire, arbitrii nu sunt aleşi de noi şi nu ne bântuie niciun sentiment de vinovăţie în legătură cu faptele lor.