Nicio zi de pace în benzinării

Caruselul scumpirilor carburanţilor face parte dintr-un scenariu cu care ne obişnuim din ce în ce mai mult, asemeni broaştei care înoată liniştită în oala cu apă pusă pe foc. Până la fierbere... Clocotim zilnic în acelaşi trafic aglomerat şi ne consolom cu gândul că legile economiei nu pot fi schimbate: cererea de benzină şi motorină este inelastică, adică o schimbare mare a preţului generează o variaţie mica a cererii. Unde mai pui că suntem consolaţi şi de Consiliul Concurenţei, care ne spune că, „dacă ne comparăm cu ce se întâmplă în alte ţări din Europa, vedem că, deşi preţurile au crescut la peste 9 lei pentru benzină şi aproape de 10 lei pentru un litru de motorină, totuşi, suntem cu 16% sub media europeană, deci e substanţial mai ieftin combustibilul la noi decât este în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană”. Motivul ar fi că principalele companii prezente pe piaţa din România, adică OMV Petrom, Rompetrol şi SOCAR, au propriile lor surse de petrol şi atunci nu sunt atât de dependente de ceea ce se întâmplă pe pieţele internaţionale.

Săptămâna trecută preţul unui litru de benzină în staţiile Petrom era de 9,12 lei, iar motorina se vindea cu 9,83 de lei. Cea mai mare reţea de benzinării (cea a Petrom) era şi cea mai ieftină, însă ultima ieftinire o făcea Rompetrol, la motorină, şi se situa cu un ban sub preţul afişat în staţiile Petrom. Această aparentă concurenţă este spulberată de evoluţiile pe pieţele internaţionale. Diferenţa de 1 ban înseamnă 1 leu mai puţin la 100 de litri de motorină, dar această strategie de marketing ar putea da roade într-o piaţă captivă şi, aparent, fără speranţă pentru şoferii prinşi între cotaţiile internaţionale şi geopolitca strâmtorii Hormuz.

După ieftinirile comerciale din zilele de weekend, benzinarii ne-au obişnuit cu traducerea aproape instantanee a cotaţiilor internaţionale în preţurile finale. Vineri seara, petroliştii au surprins pe toată lumea, după ce au ieftinit benzina şi motorina, contrar aşteptărilor determinate de evoluţia cotaţiilor internaţionale. "Minunea" s-a produs în benzinariile OMV, Petrom şi Lukoil, după ce tonul l-a dat Rompetrol, cu două ieftiniri în 24 de ore. Cea mai ieftină motorină a ajuns la 9, 68 lei/litru.

• Vineri au fost mai multe ceasuri rele

În săptămâna care a trecut am mai pus un dinte la "fierăstrăul” cotaţiilor internaţionale, pe graficul care a devenit atât de impredictibil, încât pare un roller-coaster. Preţul petrolului european scădea joia trecută la 98 de dolari pe baril, odată cu speranţa traderilor că negocierile de pace SUA-Iran avansează.

Vineri dimineaţă agenţiile de ştiri vorbeau de o escaladare gravă în Strâmtoarea Hormuz. Armata SUA a atacat lansatoarele de ţărm iraniene, după ce mai multor şalupe rapide au deschis focul asupra unor distrugătoare americane ce tranzitau strâmtoarea. Atacul Iranian ar fi fost un răspuns la ţintirea unui petrolier ce tranzita strâmtoarea, miercurea trecută. Atunci, un F-18 american a lovit cârma petrolierului şi, implicit, a dat peste cap preţurile carburanţilor din toată lumea. Considerat cel mai grav incident de la armistiţiul convenit în aprilie, evenimentul s-a văzut imediat în „fierăstrăul” cotaţiilor. Preţul petrolului european depăşea vineri 100 de dolari/baril, într-un scenariu menit să se repete iar şi iar!

• Petroliştii nu cred în lacrimi

Fluctuaţiile, scumpirile şi crizele nu sunt rele pentru toate părţile implicate. Financial Times a calculat cât câştigă petroliştii americani din "criza broaştelor clocotite”. Ultimele date arată o creştere record a exporturilor de carburanţi dinspre America, spre Europa. Petroliştii americani au ajuns la un export zilnic de peste 8,2 milioane de barili de carburanţi, inclusiv benzină, motorină şi kerosen. Asta aduce peste 60 de miliarde de dolari în plus (pentru anul acesta) în conturile petroliştilor americani, majoritatea finanţatori ai preşedintelui Trump. Există şi un revers: În oala care dă în clocot nu stă doar Europa, ci şi consumatorii nord-americani. În SUA preţul benzinei a depăşit 4,5 dolari pe galon (aproximativ 1,3 dolari/litru), ceea ce înseamnă o scumpire cu 50% a carburanţilor peste ocean, în doar două luni de la începutul bombardamentelor americane asupra Iranului. Chiar dacă americanii plătesc la pompă mai puţin decât europenii, analiştii cred că această scumpire nu va rămâne fără efecte politice la alegerile parţiale din acest an.

De cealaltă parte a „mesei” geopolitice stă China. Cu depozitele de petrol pline şi cu ultima tehnologie disponibilă în producerea de centrale verzi, China pare să joace cartea furnizorului de stabilitate şi de.... alternative la petrolul american. Influenţa Chinei în Asia-Pacific a crescut proporţional cu cotaţiile de la începutul războiului din Orient. Fiind cel mai mare importator mondial de petrol, China a devenit şi cel mai mare rezervor de petrol. După ce a cumpărat ani la rând petrol la cotaţiile „obişnuite”, chinezii se află în poziţia de a-şi atinge şi obiective politice prin tradingul cu petrol. New York Times scrie că chinezii au trimis o propunere Taiwanului prin care le sugerează că o reunificare paşnică cu "patria” ar aduce insularilor pro-americani o mai mare securitate a resurselor, în condiţiile în care Taiwan importă 96% din necesarul de energie, iar 60% din petrolul consumat vine din Golful Persic.

Volatilitatea petrolului şi gazelor naturale ridică mingea la fileu tehnologiilor verzi şi trage un semnal de alarmă privind dependenţa de combustibilii fosili. Cu toate acestea, mişcările tectonice antrenează cantităţi prea mari de bani pentru ca apele să se separe. La scara planetară, ce se întâmplă azi în celebra strâmtoare a perşilor este o nanosecundă, iar pierderile pe care le suportăm toţi sunt ca o picătură într-un ocean de ţiţei. Câştigurile, în schimb, par a curge de-a dreptul pentru un grup ceva mai restrâns.