O eclipsă solară consemnată cu mii de ani în urmă oferă noi indicii despre rotaţia Pământului

Corectarea poziţiei unui vechi oraş din China a permis cercetătorilor să reconstituie mai precis o eclipsă totală de Soare din anul 709 î.Hr. Înregistrarea istorică ajută la estimarea vitezei de rotaţie a Pământului şi ar putea oferi informaţii despre activitatea solară din Antichitate. O eclipsă totală de Soare observată în China în urmă cu peste 2.700 de ani îi ajută pe cercetători să înţeleagă mai bine cum s-a modificat rotaţia Pământului de-a lungul timpului. O echipă internaţională a reanalizat documentele istorice şi calculele astronomice referitoare la evenimentul din 17 iulie 709 î.Hr., obţinând o reconstrucţie mai precisă a fenomenului. Potrivit unui material publicat de ScienceDaily, cercetătorii au identificat o eroare în localizarea vechii capitale Qufu, unde se afla curtea ducatului Lu. Coordonatele folosite anterior plasau oraşul la aproximativ opt kilometri de poziţia sa istorică reală. Corectarea acestei diferenţe a permis stabilirea mai exactă a traseului eclipsei şi folosirea observaţiei pentru studiul rotaţiei terestre. Cercetarea a fost realizată de o echipă internaţională condusă de specialişti afiliaţi Universităţii Nagoya din Japonia.

• Documentele antice, instrumente pentru astronomia modernă

Eclipsa este consemnată în Analele Primăverii şi Toamnei, o cronică istorică redactată la câteva secole după eveniment. Documentul menţionează că Soarele a fost complet acoperit. Înregistrarea este considerată una dintre cele mai vechi relatări scrise despre o eclipsă totală de Soare care poate fi datată cu certitudine. Cercetătorii au confruntat textul antic cu informaţii arheologice şi geografice, precum şi cu modele astronomice moderne. Rezultatele arată cât de importante pot fi documentele istorice pentru studiul unor fenomene care nu puteau fi măsurate cu instrumentele ştiinţifice actuale.

Potrivit NASA, înregistrările vechi ale eclipselor solare şi lunare reprezintă o sursă importantă pentru reconstruirea variaţiilor rotaţiei Pământului. Localizarea şi data unui fenomen astronomic permit compararea poziţiei în care acesta a fost observat cu poziţia calculată prin modelele moderne.

• Pământul se roteşte cu o viteză variabilă

Rotaţia Pământului nu este perfect constantă. Pe perioade foarte lungi, planeta tinde să încetinească, în principal din cauza interacţiunilor gravitaţionale cu Luna şi a frecării asociate mareelor oceanice. Există însă şi variaţii ale vitezei de rotaţie produse de alte procese din interiorul şi de la suprafaţa planetei. Observaţiile eclipselor din trecut permit cercetătorilor să estimeze diferenţa dintre timpul calculat prin modelele astronomice şi timpul indicat de rotaţia reală a Pământului. Aceste informaţii contribuie la reconstruirea evoluţiei duratei zilei de-a lungul secolelor. Studiul publicat în revista The Astrophysical Journal Letters în 2025, intitulat „Analyses of the Ancient Chinese Report on the Total Solar Eclipse in 709 BCE: Implications for the Contemporaneous Earth's Rotation Speed and Solar Cycles”, foloseşte tocmai această combinaţie de documente istorice şi calcule astronomice.

• Posibile indicii despre activitatea Soarelui

Cercetătorii au analizat şi o descriere ulterioară a eclipsei, păstrată în Cartea Han. Textul, redactat la aproximativ şapte secole după eveniment, descrie Soarele eclipsat ca fiind „complet galben deasupra şi dedesubt”. O interpretare posibilă este că pasajul se referă la coroana solară, atmosfera exterioară a Soarelui, vizibilă în timpul unei eclipse totale.

Dacă această interpretare este corectă, descrierea ar putea reprezenta una dintre cele mai vechi relatări scrise despre coroana solară. Cercetătorii consideră însă că această concluzie trebuie tratată cu prudenţă, deoarece textul a fost consemnat mult după evenimentul original. Forma posibilă a coroanei ar putea oferi indicii despre activitatea Soarelui în acea perioadă, inclusiv despre revenirea la o fază mai activă după un interval de activitate redusă. Această interpretare rămâne însă mai puţin sigură decât reconstrucţia eclipsei şi estimările privind rotaţia Pământului. Cercetarea demonstrează că documentele păstrate de civilizaţiile antice pot avea valoare ştiinţifică şi după milenii. Corelate cu datele arheologice şi cu modelele moderne, observaţiile astronomilor de atunci oferă informaţii despre evoluţia planetei şi despre comportamentul stelei în jurul căreia aceasta se roteşte.