Oferta globală de uraniu, produsă majoritar în Kazahstan

Energia nucleară îşi recapătă avântul, pe măsură ce ţările caută o aprovizionare stabilă cu energie electrică şi surse cu emisii reduse de carbon. Acest lucru a readus în prim-plan uraniul, combustibilul utilizat în reactoarele nucleare.

Visualcapitalist.com prezintă, folosind datele Asociaţiei Nucleare Mondiale, clasamentul producţiei anuale de uraniu pe ţări, din 2015 până în 2024. Conform sursei citate,

Kazahstan rămâne furnizorul dominant cu o marjă largă, în timp ce ţări precum Canada şi Namibia şi-au extins rapid producţia de profil în ultimii ani.

• Peste 23.000 de tone de uraniu - produse de Kazahstan

Kazahstanul a extras 23.270 de tone de uraniu în 2024, reprezentând mai mult de o treime din producţia globală.

Ţara combină zăcăminte mari de uraniu în gresii cu tehnici de exploatare in-situ la costuri reduse, care sunt în general mai ieftine şi mai puţin intensive decât mineritul convenţional. Kazatomprom, producător susţinut de stat, a susţinut creşterea eficientă a producţiei în ultimul deceniu. Kazahstan se află, de asemenea, pe locul al doilea la nivel global după rezervele de uraniu.

În timp ce producţia din Kazahstan a scăzut în anii pandemiei, aceasta a revenit puternic până în 2024, în condiţiile în care cererea şi preţurile uraniului s-au redresat.

• Canada şi Namibia îşi extind producţia

Canada s-a clasat pe locul al doilea în rândul producătorilor de uraniu din lume în 2024, cu 14.309 tone. Producţia din această ţară s-a prăbuşit anterior, în 2020, din cauza închiderii minelor şi a condiţiilor slabe de pe piaţă, dar repornirea unor proiecte majore precum Cigar Lake şi McArthur River a contribuit la o redresare majoră.

Namibia, clasată pe locul al treilea mondial, şi-a consolidat, de asemenea, poziţia de furnizor major, producând 7.333 de tone în 2024. Ţara a devenit unul dintre furnizorii de uraniu cu cea mai rapidă creştere din lume, susţinută de marile mine deschise şi de investiţiile străine în creştere legate de cererea tot mai mare de combustibil nuclear.

Poziţiile 4-10 în clasamentul marilor producători de uraniu arată astfel: Australia (4.598 de tone), Uzbekistan (4.000 de tone), Rusia (2.738 de tone), China (1.600 de tone), Niger (962 de tone), India (500 de tone), Ucraina (288 de tone).

• Producţia din SUA începe să se redreseze

Producţia de uraniu din SUA aproape a dispărut în 2020, scăzând la doar şase tone, deoarece preţurile scăzute au făcut ca mineritul intern să nu fie rentabil. Cu toate acestea, sectorul a început să se redreseze pe fondul creşterii preţurilor uraniului şi al preocupărilor geopolitice legate de lanţurile de aprovizionare globale. Restricţiile privind importurile de uraniu din Rusia au sporit, de asemenea, interesul pentru reconstruirea capacităţii de producţie interne.

Chiar şi după ce şi-au revenit de la o producţie aproape zero în 2020, SUA au extras numai 260 de tone de uraniu în 2024, faţă de cele peste 23.000 de tone puse pe piaţă de Kazahstan. Diferenţa evidenţiază cât de dependente rămân pieţele globale de un număr mic de furnizori de uraniu.

• Noi zăcăminte minerale strategice descoperite în China

China a anunţat, în luna martie, descoperirea, în mai multe provincii, de noi zăcăminte de minerale strategice, printre care şi pământuri rare, fluorit, barit şi antimoniu, în contextul în care tensiunile tehnologice şi comerciale cu Statele Unite persistă, informează EFE, conform Agerpres.

Astfel, au fost identificate depozite în provinciile Sichuan (centru) şi Gansu (nord-vest) ca parte a unui nou ciclu de explorare impulsionat de autorităţile chineze.

Mineralele identificate au utilizări diferite. Pământurile rare sunt esenţiale pentru sectoare tehnologice avansate, antimoniul este folosit în domenii precum apărarea şi bateriile, în timp ce fluoritul şi baritul au aplicaţii, în principal, de natură industrială.

Potrivit Ministerului Resurselor Naturale din China, aceste descoperiri se încadrează în acţiunile strategice menite să consolideze prospecţiile miniere în perioada celui de-al XIV-lea Plan Cincinal (2021-2025), perioadă în care China şi-a majorat, de asemenea, rezervele de resurse precum uraniu, cupru, aur, litiu şi potasiu.

Raportul oficial consemnează, de asemenea, descoperirea mai multor zăcăminte mari de petrol şi gaze, precum şi identificarea de noi baze de resurse minerale la scară largă în diverse regiuni ale ţării. Printre acestea se numără un zăcământ de cupru de peste o sută de milioane de tone în Tibet (sud-vest), un depozit de aur în Xiling, provincia Shandong (est) şi un mare zăcământ de litiu în Sichuan, considerat cel mai mare din Asia.

China, care deţine 49% din pământurile rare ale planetei, controlează, de asemenea, peste 70% din producţia mondială şi aproape 90% din procesarea acestora.

Gigantul asiatic şi-a consolidat în ultimii ani controlul asupra acestor resurse, considerate esenţiale pentru industrii precum cea electronică, auto sau de apărare, în contextul restricţiilor tehnologice impuse de SUA.