OPINIE Rotativa guvernamentală, bucuria PSD-ului

PNL, UDMR şi USR au acceptat, ieri, potrivit mai multor surse politice citate de mass-media, ideea rotativei guvernamentale pe care a susţinut-o PSD încă de la începutul negocierilor politice de la Palatul Cotroceni privind viitorul program de guvernare şi componenţa noii echipe de la Palatul Victoria. Acceptarea soluţiei rotativei guvernamentale, închegată în aceste zile sub presiunea unui interimat pe cale să expire, nu marchează o victorie a consensului democratic, ci una a şantajului politic abil orchestrat de PSD. Sub masca unei înţelegeri între partidele pro-occidentale, ceea ce s-a petrecut în ultimele trei săptămâni este un joc dur de forţă, în care social-democraţii au obţinut ceea ce şi-au dorit de la bun început: control asupra succesiunii la guvernare, fără să plătească preţul măsurilor nepopulare.

Adevărul e simplu şi cinic: PSD a refuzat să intre imediat la guvernare şi a blocat negocierile până când celelalte partide - PNL, USR şi UDMR - au acceptat ideea unei rotaţii a funcţiei de premier, la fel ca în episodul Ciucă-Ciolacu. Numai că, de data aceasta, contextul este mult mai tensionat: deficitul bugetar scapă de sub control, Comisia Europeană cere reforme şi reducerea cheltuielilor bugetare, iar populaţia se aşteaptă la soluţii, nu la calcule partizane.

În acest peisaj, impunerea unei guvernări rotative devine o strategie de evitare a răspunderii. PNL, aflat sub presiune, dezorganizat şi în lipsa unor lideri autoritari reali, a fost împins să accepte o formulă care îl obligă să guverneze în prima etapă şi să îşi asume reducerile de cheltuieli bugetare şi de personal administrativ şi austeritatea. PSD, la adăpost, se spală pe mâini şi pregăteşte revenirea la vârful Executivului abia peste un an şi jumătate, într-un moment probabil mai calm din punct de vedere electoral şi mai convenabil politic.

Aşteptata desemnare, astăzi sau mâine, de către preşedintele Nicuşor Dan, a lui Ilie Bolojan ca viitor prim-ministru pare, la suprafaţă, o alegere eficientă, raţională. În realitate, este şi aceasta parte din scenariul PSD. Bolojan, un om cu reputaţie administrativă solidă, este preferat de social-democraţi tocmai pentru că are profilul ideal de premier „de sacrificiu”: capabil să ia măsuri dure, dar lipsit de susţinere politică solidă şi fără o majoritate loială în spate. Liberalii, lăsaţi să implementeze reforme nepopulare, vor deveni paratrăsnetul perfect pentru frustrările sociale ale lunilor următoare.

Iar între timp, PSD joacă cartea responsabilităţii selective. Se declară îngrijorat de pensii şi venituri mici, dar evită să preia ministerele-cheie acum. Se plânge de deficit, dar refuză asumarea măsurilor fiscale necesare. În acelaşi timp, cere mai multe ministere, printre care se numără şi cel al Transporturilor, ce este unul cu miză strategică şi resurse semnificative, semn că interesul real nu este stabilitatea, ci păstrarea influenţei.

Este, în fond, o repetare a modelului de putere din umbră cu care PSD a operat şi în alte timpuri. Nu frontal, ci prin presiune. Nu cu asumare, ci cu calcul rece. Şi, mai ales, cu o permanentă grijă pentru a nu pierde nici un milimetru de control politic, chiar dacă asta înseamnă să blocheze negocierile săptămâni întregi în plină criză.

Pentru cetăţeanul obişnuit, rotativa guvernamentală nu înseamnă nimic altceva decât continuitatea unei guvernări împărţite, instabile şi incapabile să îşi asume clar drumul. În locul unei direcţii politice ferme şi coerente, avem din nou o soluţie de avarie negociată în culise.

Nu pledăm împotriva compromisului politic, care este esenţial în orice democraţie funcţională, ci ne exprimăm critic cu privire la o manieră ce pune interesul partidelor deasupra interesului public şi transformă guvernarea într-o tranzacţie pe termen scurt. În loc de reforme curajoase, vom avea, practic, un premier temporar. În loc de asumare, vom avea rotaţie. În loc de responsabilitate, vom avea un nou capitol dintr-o cronică a echilibrului instabil.

România merita altceva.

Citeşte Ciucă, Cioloş, Ciolacu, Cîţu, Câciu - mi-e teamă că vă încurc