Soluţia Tomac sau jocul cu pisica moartă

Ce spunea Nicuşor Cotroceneanul, imediat după căderea guvernului Bolojan pe moţiunea de cenzură iniţiată şi susţinută de PSD şi AUR? Primo: soluţia de înlocuire va veni repede. Secundo: desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-Ministru, însărcinat cu formarea unui nou guvern, va fi făcută doar atunci cînd Preşedintele va fi convins că cel desemnat poate coagula majoritatea parlamentară de care este nevoie pentru învestitură! Ce se întîmplă azi, la o lună de la încetarea mandatului de guvernare pentru formula Bolojan (PSD-PNL-USR)? ”Repedele” despre care vorbea cu aplomb Nicuşor din Foişor s-a lungit, ”ca caşcavalul prăjit în tigaie”, la o lună, iar personajul desemnat pentru a forma viitorul guvern are toate calităţile din lume, mai puţin greutatea politică pentru coagularea majorităţii parlamentare necesare învestiturii. Uns din belşug cu alifiile ”mînăstirilor de băieţi dăştepţi”, după cum se şopteşte prin marginimea tîrgului, plimbat prin funcţii de stat bănoase de mai bine de vreo 15 ani, fără nici un fel de relief politic, eşuat lamentabil atunci cînd cei care l-au ”inventat” ca vehicul de influenţă politică i-au dat pe mînă o încropeală de partid cu care, evident, nu a putut trece pragul electoral al reprezentării parlamentare. Altfel, băiat bun, n-a dat cu piatra, nu scuipă pe stradă, l-a susţinut cu convingere pe Nicuşor, candidatul la Preşedinţie. Pe scurt, e de-al casei! Dar, atît! Dintr-odată, brusc, ca-ntru-un vechi proverb etrusc, devine candidat oficial pentru funcţia de Premier! Şi noi ce să înţelegem din această ”artistică” mutare a lui Nicuşor pe tabla cu pătrăţele a caietului de teme la aritmetica puterii?

Unu, şi fără prea mare importanţă, că nu te poţi încrede cine ştie ce în ceea ce spune Nicuşor Dan, Preşedintele României, oficial şi cu aplomb, de la pupitrul Cotrocenilor. Realitatea politică din România anului de graţie 2026 pare a rămîne pentru echipa de la Cotroceni o vastă şi impenetrabilă necunoscută. Ori că cei care îi şoptesc de prin culise Preşedintelui ce să spună, cînd e nevoit să spună totuşi ceva, nu pot livra ceea ce îi promit între patru ochi.

Doi, mutarea ”Tomac” - dacă nu cumva Preşedintele are ascunsă prin sertarele de la Cotroceni o baghetă magică cu care poate transforma o soluţie politică imposibilă, într-o soluţie de lucru acceptabilă şi acceptată de către o majoritate parlamentară încă neidentificată, atunci numirea candidatului Tomac pentru funcţia de Prim ministru nu este altceva decît o tură din jocul de-a aruncatul pisicii moarte din grădina Cotrocenilor în grădinile partidelor care deţin soluţiile pentru majorităţi parlamentare: PSD, PNL, USR şi AUR. Tragerea de timp, absolut iresponsabilă a Preşedintelui, după căderea guvernului Bolojan, a exasperat nu doar spectrul politic, cît mai ales populaţia, confruntată tot mai violent cu consecinţele costisitoare ale crizelor sociale şi economice din siajul degringoladei guvernării.

Trei, dacă desemnarea ”Tomac” este doar o altă pseudo-soluţie pentru tragerea de timp, atunci România va fi în continuare guvernată de echipa Bolojan cel puţin pînă prin toamnă, cînd dă bruma şi e numai bună de cules poama pentru vinul ghiurghiuliu. Un supra-abuz constituţional după care oricine se poate aştepta la orice, căci nimeni nu mai are a se sinchisi de limite cînd vine vorba de a ”mînca Sfînta Constituţiune”. Adică, cum să o mănînce? Uite-aşa, cu apă ne-ncepută şi după cum ”vrea” muşchii lor!

Patru, spre surpriza tuturor, Nicuşor profetul, chemat de îndatoririle prezidenţiale la chermeza întocmirii unui nou guvern, tocmai cînd toată lumea se plîngea că a rămas petrecerea fără băutură şi politica fără soluţii, transformă apa din ulcioare în vin, spre încîntarea şi desfătarea mesenilor. Potenţialul ”Guvern Tomac” găseşte, dintr-odată şi pe nepusă masă, o majoritate care să îi voteze mandatul şi intrarea în pîine. Rezultatul acesta nu este posibil decît în două feluri: ori Nicuşor s-a decis să accepte o majoritate de guvernare PSD-AUR, reprezentată la Palatul Victoria de guvernul Tomac, ori acelaşi Nicuşor a găsit argumentele, mai mult sau mai puţin contondente, cu care să convingă cel puţin PNL-ul, PSD-ul şi UDMR-ul să sprijine la vot învestirea guvernului Tomac, în schimbul unor garanţii şi avantaje nu neapărat mărturisibile public. Ceea ce ar putea avea ca preţ şi consecinţă scoaterea din joc a lui Bolojan. Nu doar ca prim-ministru, ci şi ca lider PNL.

Rezultatul cumulat al tutoror acestor încropeli, pseudo-soluţii şi bălmăjeli artizanale nu poate fi decît unul singur: guvernarea de care va beneficia România şi cetăţeanul ei, prin definiţie turmentat, va fi în următorii ani încă şi mai haotică, mai dezlînată, fără ţintă sau direcţie. Terenul ideal, pe de o parte, pentru jaf şi pentru dezmăţul celor de la vîrful puterii, iar pe de altă parte, pentru încă şi mai crunta împovărare a ”sclavilor” pe spinarea cărora se susţine acest dezmăţ şi jaf. Cît despre duşmanii din afară ai României, ei îşi freacă deja mîinile cu bucurie. Nu mai sunt de mult pe afară. Au rezervate locuri speciale în fotoliile de orchestră ale puterii de la Bucureşti.