Tehnologia schimbă modul în care publicul consumă cultură

Muzeele imersive şi proiectele care combină arta cu tehnologia îşi fac tot mai mult loc în peisajul cultural din România, transformând vizitarea unei expoziţii într-o experienţă bazată pe imagine, sunet şi interacţiune. Extinderea proiectelor de tip MINA (Museum of Immersive New Art, proiect) arată cum tehnologiile multimedia pot deveni un instrument pentru apropierea publicului de artă, dar şi pentru diversificarea ofertei culturale.

• Arta intră într-un spaţiu digital

Unul dintre cele mai vizibile exemple este MINA, care a introdus în România un model de prezentare a artei bazat pe proiecţii de mari dimensiuni, sunet şi tehnologie digitală. Muzeul s-a deschis la Bucureşti în august 2023, iar ulterior conceptul a fost extins prin noi locaţii şi prin proiectul itinerant MINA Pop-Up. Potrivit prezentării oficiale, reţeaua are în prezent spaţii la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara. Modelul modifică relaţia tradiţională dintre vizitator şi operă. În locul unei expoziţii în care publicul priveşte lucrările expuse într-un spaţiu convenţional, imaginea este proiectată pe suprafeţe ample, iar vizitatorul este plasat în interiorul spectacolului vizual. Conceptul a fost folosit pentru prezentarea unor artişti şi teme diverse, de la pictură şi patrimoniu până la natură, istorie şi universul cosmic.

• Experienţa MINA Pop-Up a ajuns şi la Galaţi

Un exemplu al extinderii acestui model în afara marilor centre culturale este MINA Pop-Up Galaţi. Proiectul a adus în oraş trei expoziţii imersive, într-un spaţiu temporar amenajat cu proiecţii 360 de grade. Potrivit presei locale, spaţiul a fost amenajat într-un cort de aproximativ 450 de metri pătraţi, instalat în parcarea Shopping City Galaţi. Proiectul a fost cofinanţat de Primăria municipiului Galaţi şi găzduit de centrul comercial. Experienţa de la Galaţi este relevantă prin faptul că un astfel de proiect nu presupune existenţa unei infrastructuri muzeale permanente. Formatul Pop-Up permite deplasarea conceptului în alte oraşe şi extinderea accesului la arta digitală dincolo de Bucureşti. În cazul Galaţiului, programul a inclus „Van Gogh: The Immersive Show”, urmat de alte producţii prezentate publicului local.

• Publicul devine parte a experienţei

Digitalizarea nu înseamnă doar înlocuirea tabloului cu un ecran. În cazul expoziţiilor imersive, tehnologia schimbă şi modul în care publicul parcurge expoziţia. Proiecţiile la scară mare, muzica şi efectele sonore construiesc o experienţă multisenzorială, iar vizitatorul nu mai este doar observator. Spaţiul expoziţional devine, practic, mediul în care opera este prezentată şi reinterpretată. Această abordare poate avea un rol important în atragerea publicului care nu frecventează în mod obişnuit muzeele şi galeriile tradiţionale. MINA a prezentat inclusiv producţii dedicate artei româneşti, în care lucrările unor pictori clasici au fost reinterpretate prin animaţie şi tehnologii digitale.

Extinderea tematică arată că modelul nu se limitează la reproducerea digitală a unor tablouri celebre. În 2026, MINA a lansat, în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi, două experienţe noi: „Zeii Olimpului” şi „În Inima Oceanului”. Prima propune o incursiune în mitologia greacă, în timp ce a doua explorează lumea subacvatică. În acest fel, tehnologia devine un instrument de prezentare pentru domenii diferite, iar muzeul imersiv începe să funcţioneze ca o intersecţie între artă, educaţie, divertisment şi tehnologie.

• O piaţă culturală în schimbare

Dezvoltarea acestor proiecte indică şi o schimbare în comportamentul publicului. Consumatorii de cultură sunt obişnuiţi cu conţinut digital, cu imagine de înaltă rezoluţie şi cu experienţe interactive. Muzeele şi instituţiile culturale sunt astfel puse în situaţia de a găsi modalităţi prin care să integreze tehnologia fără să piardă componenta educativă şi artistică. Această dezvoltare arată că arta digitală nu mai reprezintă doar o nişă experimentală. Ea începe să fie integrată într-un model cultural cu spaţii permanente, producţii proprii şi proiecte itinerante. Transformarea nu presupune dispariţia muzeului tradiţional. Pictura, sculptura şi patrimoniul continuă să fie prezentate în spaţiile clasice, iar experienţa directă în faţa unei opere originale nu poate fi echivalată complet cu o proiecţie digitală. Muzeele imersive oferă însă o altă posibilitate: aceea de a reinterpreta şi contextualiza opera prin tehnologie, făcând-o accesibilă într-o formă diferită. Pentru România, fenomenul este relevant nu doar din perspectiva culturii, ci şi a dezvoltării industriilor creative şi a tehnologiilor de new media. Producţiile de acest tip presupun colaborarea dintre artişti, programatori, designeri, specialişti în imagine, sunet şi producţie digitală.