Antrenament simplu pentru creier, reduce riscul de demenţă cu 25%

Un program scurt şi accesibil de antrenament cerebral ar putea reduce semnificativ riscul de apariţie a demenţei, potrivit unui studiu publicat recent, ale cărui concluzii sunt însă privite cu prudenţă de o parte a comunităţii ştiinţifice. Cercetarea, desfăşurată pe parcursul a două decenii, sugerează că exerciţiile care vizează viteza de reacţie ar putea avea un impact real asupra sănătăţii cognitive la vârste înaintate.

În ultimii ani, piaţa aplicaţiilor şi jocurilor de „antrenament cerebral” a cunoscut o explozie, multe dintre acestea promiţând încetinirea declinului cognitiv sau chiar prevenirea demenţei. Cu toate acestea, puţine studii ştiinţifice riguroase, desfăşurate pe termen lung, au reuşit să demonstreze eficienţa reală a unor astfel de intervenţii. Noul studiu, publicat în revista Alzheimer's and Dementia: Translational Research & Clinical Research, se remarcă tocmai prin durata şi amploarea sa. Iniţiat la sfârşitul anilor 1990, proiectul a inclus peste 2.800 de participanţi cu vârste de peste 65 de ani, repartizaţi aleatoriu în mai multe grupuri de antrenament cognitiv sau într-un grup de control.

Participanţii au urmat iniţial şedinţe de antrenament de câte o oră, de două ori pe săptămână, timp de cinci săptămâni. Ulterior, după un an şi după trei ani, aceştia au participat la sesiuni de rapel. În total, timpul efectiv de antrenament nu a depăşit 24 de ore. Exerciţiile au vizat trei domenii: memoria, raţionamentul şi viteza de procesare a informaţiei. Dintre acestea, doar antrenamentul de viteză a produs rezultate notabile pe termen lung.

• Antrenamentul de viteză, cel mai eficient

După evaluări realizate la cinci, zece şi douăzeci de ani, cercetătorii au constatat că participanţii care au urmat antrenamentul de viteză - constând, de exemplu, în identificarea rapidă a unor imagini cu maşini şi indicatoare rutiere afişate pe un ecran - au înregistrat cele mai bune rezultate. „Antrenamentul de viteză a părut să fie cel mai benefic”, a declarat Marilyn Albert, coautoare a studiului şi cercetătoare la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. După două decenii, persoanele care au urmat acest tip de exerciţiu şi şedinţele de rapel au prezentat un risc cu 25% mai scăzut de a dezvolta demenţă. Potrivit cercetătoarei, efectele pozitive ar putea fi explicate printr-o îmbunătăţire a conectivităţii cerebrale. „Presupunem că antrenamentul a avut un impact asupra modului în care diferite regiuni ale creierului comunică între ele”, a explicat Marilyn Albert.

• Prudenţă în interpretarea rezultatelor

În ciuda entuziasmului autorilor, alţi specialişti atrag atenţia asupra limitelor studiului. Rachel Richardson, cercetătoare la Cochrane Collaboration, a subliniat că, deşi rezultatul este semnificativ din punct de vedere statistic, efectul real ar putea fi mai modest decât sugerează procentul de 25%, având în vedere marjele de eroare. La rândul său, Baptiste Laurent, expert în statistici medicale la University College London, a atras atenţia că un rezultat pozitiv obţinut într-un subgrup nu constituie, în sine, o dovadă definitivă a eficienţei generale a metodei.

• Impact potenţial major asupra sistemelor de sănătate

Chiar şi aşa, autorii studiului consideră concluziile „extrem de importante”. Potrivit estimărilor lor, o reducere cu 25% a riscului de demenţă la nivelul populaţiei americane ar putea genera economii de aproximativ 100 de miliarde de dolari pentru sistemul de sănătate din Statele Unite. Descoperirea mecanismelor exacte care stau la baza eficienţei antrenamentului de viteză ar putea deschide calea către dezvoltarea unor exerciţii cognitive şi mai eficiente în viitor. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demenţa afectează în prezent aproximativ 57 de milioane de persoane la nivel global şi reprezintă a şaptea cauză de deces în lume.