Avocatul Poporului: Lipsa consilierilor şcolari şi accesul dificil la servicii psihologice lasă copiii vulnerabili în faţa violenţei

Accesul limitat al copiilor la servicii de consiliere psihologică şi colaborarea deficitară între instituţii sunt printre cele mai grave probleme identificate de Avocatul Poporului în domeniul protecţiei drepturilor copilului, potrivit raportului privind cazuistica înregistrată în 2025. Documentul atrage atenţia că aceste deficienţe contribuie la subraportarea cazurilor de violenţă asupra minorilor şi la intervenţii insuficiente în situaţii de risc.

• Lipsa specialiştilor din şcoli, una dintre principalele vulnerabilităţi

Raportul semnalează un deficit semnificativ de consilieri şcolari şi psihologi în unităţile de învăţământ, ceea ce limitează accesul copiilor la sprijin de specialitate. În multe situaţii, minorii ajung cu dificultate la servicii de consiliere psihologică, fie din cauza distanţei faţă de centrele de asistenţă socială, fie din cauza problemelor financiare ale familiilor sau a lipsei de suport din partea autorităţilor locale. Avocatul Poporului subliniază şi faptul că, uneori, cazurile sunt închise de direcţiile de protecţie a copilului cu recomandarea ca elevii să primească sprijin în şcoli, chiar dacă personalul nu are atribuţiile sau pregătirea necesară pentru intervenţii specializate.

• Cazuri de violenţă insuficient raportate

Raportul evidenţiază dificultăţi majore în identificarea şi raportarea cazurilor de violenţă asupra copiilor. Printre cauzele identificate se numără: toleranţa comunităţii faţă de violenţă; teama familiilor de represalii; colaborarea slabă între poliţie, şcoli şi direcţiile de protecţie a copilului. Documentul arată că unităţile de învăţământ şi inspectoratele de poliţie nu transmit întotdeauna cazurile către DGASPC, ceea ce duce la intervenţii incomplete sau întârziate.

• Probleme sistemice în mediul rural

Raportul evidenţiază lipsa serviciilor sociale în multe localităţi rurale, dar şi deficitul de personal specializat - asistenţi sociali şi psihologi. În plus, monitorizarea copiilor expuşi violenţei este adesea superficială, iar comunicarea între instituţii şi familii este descrisă drept „greoaie”. În cazul bullying-ului, copiii se tem frecvent să vorbească despre abuzuri, iar adulţii tind să minimalizeze gravitatea situaţiilor. De multe ori, soluţiile aplicate sunt punctuale - consiliere sau transferul elevului într-o altă clasă ori şcoală - fără a aborda cauzele comportamentului agresiv.

• Copiii, ignoraţi uneori în cazurile de violenţă domestică

Raportul mai arată că, în unele situaţii de violenţă domestică, minorii nu sunt incluşi în evaluarea riscului atunci când autorităţile analizează emiterea ordinelor de protecţie. De asemenea, se observă o creştere a cazurilor de violenţă psihologică în familie, inclusiv sub forma alienării parentale în conflictele dintre părinţi. Intervenţiile autorităţilor sunt uneori blocate de refuzul părinţilor sau al copiilor de a accesa servicii de sprijin, pe fondul lipsei de încredere în eficienţa acestora.