Confruntare dură pe viitorul cadru bugetar: statele frugale solicită o altă propunere din partea Consiliului European

Şedinţa Consiliului European, care s-a reunit joi şi vineri la Bruxelles, a fost una tensionată, în condiţiile în care statele frugale europene - Germania, Suedia, Finlanda, Olanda, Danemarca, Austria, cu excepţia Franţei - susţin că Uniunea Europeană are nevoie de un buget mai mic, mai echilibrat decât cel propus de Executivul comunitar, adică 2 trilioane euro. La Consiliul European din 15-16 octombrie, această confruntare a rămas fără un deznodământ bugetar. În joc sunt aproape 2 trilioane euro propuse de Comisie pentru 2028-2034 şi ambiţia Parlamentului European de a urca bugetul cu aproximativ 10%, spre 2,2 trilioane euro. Propunerea preşedinţiei irlandeze a Consiliului UE a fost pentru un buget de 1,62 trilioane euro la preţurile din 2025 (adică 8% mai puţin decât propunerea Comisiei), dar care în termeni nominali se ridică la 1,8 trilioane euro.

Pentru ţara noastră, un buget european mai mic poate însemna o autostradă amânată, un spital rămas fără o parte din finanţare, mai puţine investiţii în reţelele energetice şi mai puţini bani pentru oamenii care nu îşi permit o locuinţă decentă. Pornind de la alocarea de aproximativ 60 miliarde euro prevăzută pentru ţara noastră în propunerea Comisiei Europene, o reducere ipotetică de 8%, aplicată proporţional, ar însemna 4,8 miliarde euro mai puţin în şapte ani, adică aproximativ 686 milioane euro mai puţin anual. La 10%, diferenţa ar ajunge la 6 miliardeeuro. Acestea sunt scenarii de expunere, nu pierderi deja stabilite: alocarea României şi distribuţia reducerilor sunt încă negociate. Dar ele arată dimensiunea facturii care se poate ascunde în spatele compromisului de la Bruxelles, la care ar trebui să ajungă până la finalul acestui an Consiliul, Comisia şi Parlamentul European.

Pentru cetăţeni, nota de plată nu va fi obligatoriu sub forma unei taxe noi, ci prin servicii care nu se mai extind, proiecte selectate mai drastic, sprijin acordat unui număr mai mic de beneficiari sau investiţii împinse spre bugetul naţional. Guvernul ar trebui atunci să aleagă între finanţare proprie, împrumuturi, amânări şi renunţări.

În toate cele 27 de state membre, un buget comun mai puţin ambiţios ar restrânge capacitatea Europei de a răspunde simultan scumpirilor, crizei locuinţelor, decalajelor regionale şi presiunilor de securitate. Economiile făcute la contribuţia naţională pot avea, pentru unele comunităţi, un cost vizibil în investiţiile europene de care vor beneficia.

• Cât costă o Europă cu ambiţii reduse

În cazul în care statele puternice îşi vor impune voinţa privind reducerea bugetului multianual european propus de Comisia Europeană, România va resimţi reducerea finanţării pe două căi. Prima este alocarea naţională pentru dezvoltare, agricultură şi celelalte obiective incluse în viitorul plan de parteneriat. A doua este accesul companiilor, universităţilor şi instituţiilor româneşti la programele competitive europene. Alocarea naţională care ar urma să se ridice la 60 miliarde euro nu reprezintă întregul potenţial de finanţare: ministrul investiţiilor europene, Dragoş Pîslaru, indica recent şi o ţintă de circa 10 miliarde euro din Fondul pentru competitivitate, bani care trebuie câştigaţi prin proiecte, nu o sumă rezervată automat României. Or, o anvelopă europeană redusă poate îngusta şi aceste oportunităţi.

La transporturi, riscul este prelungirea decalajelor: legături feroviare modernizate mai târziu, conexiuni rutiere amânate, investiţii în mobilitate urbană selectate dintr-un bazin de resurse mai mic. În sănătate, presiunea poate ajunge la dotări, infrastructură şi servicii comunitare. În energie, poate întârzia modernizarea reţelelor, interconectarea şi investiţiile care reduc dependenţa de importuri. Efectul asupra facturilor nu ar fi automat şi nici identic peste tot, dar amânarea eficienţei energetice şi a infrastructurii poate prelungi vulnerabilitatea consumatorilor la şocuri de preţ.

Alocarea fondurilor pentru Politica Agricolă Comună va fi şi ea impactată, chiar dacă fermierii nu vor simţi direct, deoarece nu vor fi modificate valorile privind subvenţia pe hectar. Reducerea se va aplica alocării pentru investiţiile în ferme, dezvoltarea rurală şi capacitatea producătorilor de a rămâne competitivi, fapt care atrage întârzierea modernizării, mai ales că în mediul rural accesul la creditare este mai dificil.

Dimensiunea socială riscă să fie şi ea impactată de o reducere a propunerii bugetare făcută de Comisia Europeană. Executivul blocului comunitar a rezervat cel puţin 14% din baza eligibilă a planurilor naţionale şi regionale obiectivelor sociale, cu excluderea sprijinului direct pentru fermieri şi a Fondului social pentru climă din baza respectivă. Comisia estimează investiţii sociale de cel puţin 100 miliarde euro: ocupare, educaţie, competenţe, incluziune şi combaterea sărăciei. Un procent protejat nu garantează însă aceeaşi sumă dacă resursele la care se aplică se micşorează. Pentru un şomer, această presiune se poate traduce prin mai puţine locuri la reconversie profesională. Pentru un copil vulnerabil, prin acces mai dificil la servicii educaţionale şi sociale. Pentru o persoană cu dizabilităţi, prin dezvoltarea mai lentă a serviciilor care îi permit să trăiască independent. Nu există încă o decizie europeană care să taie toate aceste intervenţii; există riscul ca, într-un buget comprimat, ele să primească mai puţin decât ar permite proiectul iniţial.

Cetăţenii statelor contributoare sunt şi ei beneficiari ai programelor europene. Cercetarea, formarea profesională şi investiţiile transfrontaliere nu se opresc la graniţa dintre plătitori şi beneficiari neţi. Calculul unui guvern care economiseşte la contribuţie trebuie confruntat cu oportunităţile pierdute de propriii cercetători, întreprinzători şi comunităţi.

• Locuinţele accesibile - promisiunea care poate rămâne fără suficienţi bani

Criza locuinţelor aduce disputa bugetară direct în viaţa tinerilor şi a familiilor. Comisia arată că preţurile locuinţelor în UE au crescut cu peste 60% din 2013, iar chiriile medii cu aproximativ 20%. Planul european pentru locuinţe accesibile încearcă să răspundă prin investiţii, mobilizarea capitalului şi reguli care facilitează sprijinul public. Pentru România, oportunitatea priveşte atât locuinţele sociale şi accesibile, cât şi renovarea, eficienţa energetică şi infrastructura care face o zonă locuibilă. Viitorul buget european nu conţine un cec universal pentru cumpărarea unui apartament. Locuinţele sociale şi accesibile sunt un obiectiv explicit al planurilor naţionale şi regionale propuse, iar garanţiile bugetare pot atrage investiţii suplimentare. Finanţarea depinde de priorităţile stabilite, de proiecte şi de instrumentele adoptate. Dacă anvelopa se va restrânge fără protejarea acestor investiţii, construcţia şi renovarea pot avansa mai lent, iar autorităţile cu resurse proprii mici vor avea mai puţine posibilităţi de intervenţie.

Cele peste 43 de miliarde mobilizate de UE pentru locuinţe pentru perioada 2021-2027 şi cele 10 miliarde euro suplimentare urmărite pentru 2026-2027 nu constituie o alocare distinctă, garantată, pentru viitorul cadru financiar. Iar împrumuturile şi investiţiile atrase nu sunt echivalente cu granturile: pot extinde finanţarea, dar presupun proiecte viabile şi, după caz, rambursare. Aici se vede limita unei Europe care îşi multiplică obiectivele fără să îşi asigure resursele. Aceeaşi finanţare trebuie să susţină dezvoltarea regională, tranziţia energetică, integrarea socială şi locuinţele accesibile.

• Cine cere buget european mai mic şi ce încearcă România să salveze

Opoziţia europeană privind bugetul multianual pentru perioada 2028-2034 este conturată clar. Premierul suedez Ulf Kristersson a spus, joi, la Consiliul European că „o majorare cu 60% a contribuţiei suedeze este inacceptabilă”, referindu-se la contribuţia netă invocată pentru ţara sa, pentru un buget european mai mare. Cancelarul german Friedrich Merz a afirmat că niciun stat membru nu îşi permite contribuţii la nivelul propus. Premierul olandez Rob Jetten a solicitat o anvelopă mai mică şi modernizată. Premierul danez Mette Frederiksen a declarat propunerea irlandeză inacceptabilă şi a contestat ponderea Politicii Agricole Comune şi Politicii de Coeziune în raport cu fondurile alocate pentru apărare şi competitivitate.

Finlanda acceptă o creştere faţă de bugetul actual, însă respinge majorarea propusă de Comisie şi de Parlamentul European, precum şi propunerea preşedinţiei irlandeze a Consiliului UE. Austria cere şi ea o creştere mult mai mică. „Este vorba despre o creştere a bugetului UE cu 49%; este pur şi simplu prea mult”, a declarat cancelarul Christian Stocker, la Consiliul European de la finalul săptămânii trecute. Austria solicită un proiect de buget comunitar semnificativ redus, dar apără finanţarea agriculturii şi păstrarea contribuţiilor naţionale actuale pentru cele 27 de state membre.

În ceea ce priveşte Franţa, preşedintele Emmanuel Macron a cerut încheierea acordului până la finalul acestui an, în condiţiile în care Agenţia France Press, citată de Euronews, arată că autorităţile centrale de la Paris susţin un buget european ambiţios, care să conţin şi venituri europene suplimentare.

În tot acest context, România încearcă să îşi consolideze poziţia prin alianţe. Nicuşor Dan şi Giorgia Meloni au reunit „Prietenii Coeziunii”, cerând resurse suficiente, protejarea agriculturii şi coeziunii, contribuţii echitabile şi eliminarea rabaturilor. Preşedintele Dan a urmărit şi accesul companiilor româneşti la finanţarea competitivităţii.

În Parlamentul European, vicepreşedintele PPE Siegfried Mureşan, negociator pentru bugetul respectiv, a respins propunerea irlandeză şi a solicitat resurse suplimentare pentru finanţarea priorităţilor comune. După summitul PPE din 15 octombrie, domnul Mureşan a insistat asupra finanţării agriculturii, coeziunii, apărării şi întăririi economiei.

Victor Negrescu, vicepreşedintele Parlamentului European, a anunţat mobilizarea a peste 50 de eurodeputaţi din 13 state membre pentru protejarea agriculturii şi coeziunii. Demersurile prezentate includ venituri proprii suplimentare, eliminarea rabaturilor şi explorarea unei rambursări mai graduale a împrumuturilor NextGenerationEU. Educaţia, sănătatea şi locuinţele accesibile apar între priorităţile promovate, de cei 50 de parlamentari europeni.

Preşedintele Consiliului European, Antonio Costa a primit mandatul de a continua negocierile. Un acord până la sfârşitul lui 2026 ar permite adoptarea legislaţiei în 2027 şi pornirea finanţărilor fără întrerupere în ianuarie 2028.