Editorial

Circula cândva o glumă despre primul cosmonaut român. Respectivul, se pare, se întorsese din spaţiu cu o boală ciudată, de piele. Avea pe mâini nişte pete vineţii, pe care nici un doctor nu le putea explica şi despre care nici el nu putea (sau nu...

Într-o zi de sâmbătă, pe 24 aprilie 1915, 600 de personalităţi armene din Constantinopol erau asasinate din ordinul ministrului de interne Talaat Paşa, membru al guvernului otoman al aşa zişilor "juni turci".

Există locuri în lume, unde gestul de a cumpăra o carte este răsplătit cu o floare. Nu chiar în fiecare zi, e drept! Doar de Ziua Cărţii, în luna lui Prier.

Acum mai bine de cinci mii de ani, lumea a integrat deplin maşinăriile organizaţionale în structura statală. Tot de atunci, funcţiile şi demnităţile publice au fost asociate cu puterea, prestigiul şi privilegiile.

Se împlinesc, zilele acestea, o sută de ani de la primul atac cu gaz letal din istorie. Pe 22 Aprilie 1915, armata germană din Flandra a deschis robinetele unor cilindri metalici. Nori grei de clor, galben-verzui, au fost duşi de vânt până în...

Populismul nostru cel de toate zilele (dar şi de toate nopţile, căci atunci se ating ratingurile ameţitoare) este din ce în ce mai apăsător.

România aduce tot mai mult cu Olandezul Zburător. Fantomatica corabie a căpitanului Van der Decken, despre care nimeni nu ştie dacă pluteşte în derivă pe oceanele lumii sau navighează sub flamurile negre ale unui blestem care o ţine departe de...

În titlul acestui editorial nu s-a strecurat o greşeală de tipar. Nu este vorba despre statul modern numit "România", ci despre Imperiul Bizantin, numit "Romania" de către locuitorii săi.

Dar şi sărac aşa ca anul acesta, ca în anul trecut şi ca de cînd sunt, niciodată n-am fost!

Ofensiva împotriva "statului laic" este însoţită de creşterea confuziei, din societatea românească, în jurul temelor complementare: religia ca materie de studiu şcolar, obligativitatea sau neobligativitatea studiului religiei în şcoală,...

"Lumea nouă" este emblema, dar şi destinul Modernităţii. Puţine "presimţiri" au fost mai puternice şi, pe cît de puternice, pe atît de des repetate: "Stăm sub semnul naşterii lumii noi!"

Începem cu un indicator statistic. Procentul cheltuielilor alimentare din totalul veniturilor unei gospodării. În România, 43 la sută, la nivelul anului 2013. Altfel spus, într-o gospodărie tipică, aproape jumătate din buget se duce pe mâncare....

În România, a critica "justiţia" a devenit o infracţiune. În numele "statului de drept" criticarea "justiţiei" - formulă de natură magică prin care se desemnează de ceva vreme acţiunile punitive al procurorilor - este...

Nici textul Evanghelistului Matei, nici edulcorata imagine creată pe pînza lui Lucas Cranach cel Bătrîn nu acoperă dimensiunile monstruozităţii.

"Nu puteţi să munciţi voi, cît putem fura noi" este motto-ul nimerit să stea pe pagina de căpătîi a caietelor din "Arta Prădăciunii".

Istoria noastră începe aşa: un ambasador se prezintă într-o audienţă. Este foarte supărat.

Controversatul vot al Senatului în privinţa cererii DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova a aprins spiritele.

Senatorii României nu sunt muţi, sunt posesori de grai articulat! Muţi am rămas noi, după ce am văzut filmul votului prin care şi-au exprimat marile lor crezuri politice.

În realitatea dură a politicii internaţionale şi în cancelariile unde se face agenda acestei politici, "chestiunea românească" a redevenit subiect de actualitate.

Un banc sec de pe vremea comunismului suna cam aşa. Bulă şi fiul său stăteau în sufragerie.

Este politica - în special politica aşa cum o practică partidele politice - coruptă?

În timp ce, pe pluta noastră politică, nebunii îşi iau în serios joaca de-a hoţii şi vardiştii, în jurul nostru, marea devine tot mai învolburată. Nu că ar fi careva în stare să facă ceva, dar poate e bine de ştiut!

"În faţa legii, toţi suntem egali! Tocmai egalitatea dă atîta poezie justiţiei!"

S-a întâmplat acum 30 de ani. Atunci mi-am luat ultimul bilet la o partidă de fotbal. Cred că era Cupa României, pe "23 August", nici nu mai ştiu exact...

Pentru cei ce au putut să-şi explice cauzele înfrângerii lui Victor Ponta în alegeri prezidenţiale din noiembrie 2014, teoria conspiraţiei a reprezentat o redută pentru a-şi menaja confortul intelectual şi a se replia ideologic.

Ce ne spun primele 100 de zile de mandat despre profilul Preşedintelui Iohannis?

Două instantanee aparent fără nici o legătură, intersectate de pura întîmplare, au explodat într-o lumină orbitoare. Abia aşa, orbi, începem să vedem!

Într-o secvenţă memorabilă din Rebel fără cauză (1955), James Dean este angajat într-o cursă dementă împotriva lui Corey Allen.

Pentru prima dată de la începutul aşa numitei crize greceşti, un oficial al FMI - şi nu unul oarecare, ci chiar un membru ales al Consiliului director al acestei instituţii, brazilianul Paolo Nogueira Batista - a spus public că "banii (pentru...

S-au luat americanii de gînduri! Ce e prea mult strică, şi-au zis ei! Despre dosarele de corupţie ale DNA-ului din România era vorba, dacă nu ştiaţi!

Specia: asasinat politic. Întrebările cheie: cine a ordonat crima?

În 1951, sociologul american David Riesman publica o scurtă povestire intitulată "Războiul nylon-ului".

Cunoaşterea realităţii pune serioase probleme de percepţie. Când vorbim despre o realitate economică, socială sau politică, despre ce vorbim? Lucrurile au devenit cu atât mai complicate cu cât atât noţiunea "realitate", cât şi cuvântul...

Speriat de lanţul fără de sfîrşit al denunţătorilor şi de consecinţele incalculabile ale dezvăluirilor care se revarsă ca un potop peste lumea corupt-păcătoasă a României, Dumnezeu şi-a sunat şi el avocatul... aşa... preventiv!

Cînd nu visează la "guvernul său", Preşedintele Iohannis caută, şi chiar găseşte, cîte un prilej să iasă în public şi să dea cu bîta în prima baltă care-i iese în cale.

Recent, am văzut o statistică care arată că, luând în calcul licenţiaţii facultăţilor de medicină, pensionările şi plecările în străinătate, România pierde anual în jur de 500 de medici.

Conducătorul local era o marionetă a Moscovei, pe al cărei sprijin se bazase pentru a reprima o rebeliune.

Între acţiuni militare tot mai violente şi reuniuni politice la vîrf, încheiate cu semnături puse pe diferite înţelegeri, Ucraina se destramă de la o zi la alta.

Încotro împinge Rusia căruţa destinului? Spre ruperea, supunerea sau distrugerea Ucrainei? Spre un conflict, globalizat, cu Occidentul? Spre propria ei distrugere?

Când o bătălie este câştigată? Când un stat este victorios asupra altuia? Întrebările acestea par elementare.