English
Partidul Yashar al fostului şef al armatei Gadi Eisenkot iese primul în aproape toate sondajele dinaintea alegerilor parlamentare din 27 octombrie, iar Likud, partidul premierului Benjamin Netanyahu, al doilea. Primul loc nu decide însă cine guvernează. În Knessetul de 120 de locuri, guvernul are nevoie de 61 de voturi, iar pragul electoral este de 3,25%. Preşedintele Israelului îl desemnează pe politicianul cu cele mai mari şanse să adune o majoritate, nu neapărat pe liderul partidului celui mai mare. De ce poate pierde Netanyahu alegerile şi totuşi rămâne premier?
• Ce arată sondajele
Patru sondaje făcute între 14 şi 21 octombrie dau aceeaşi ordine şi aceeaşi concluzie: niciun bloc nu ajunge la 61 de mandate. Sondajele N12 şi Channel 13 au fost prezentate de Jerusalem Post şi Haaretz, sondajul Walla tot de Jerusalem Post, iar sondajul final al publicaţiei Zman Yisrael de Times of Israel.
Excepţia este Channel 14, televiziune care îl susţine deschis pe Netanyahu: sondajul ei din 13 octombrie, prezentat de Agenzia Nova, dădea Likud 29 de mandate şi blocului premierului exact 61. Benny Gantz s-a retras din cursă, iar Yashar a primit o parte din voturile lui.
Rezultatul poate depinde de două partide mici aflate la limita pragului: People of Israel, al fostului general Ofer Winter, apropiat de tabăra lui Netanyahu, şi alianţa Rezerviştilor lui Yoaz Hendel cu Partidul Economic al lui Yaron Zelekha. În sondajele Walla şi Zman Yisrael, Rezerviştii trec pragul cu 4 mandate, fără să se alăture vreunui bloc, iar People of Israel rămâne sub prag. Voturile unui partid care nu trece pragul se pierd, iar mandatele se împart între ceilalţi.
• Coaliţia lui Netanyahu s-a destrămat înainte de vot
Tabăra premierului cuprinde Likud şi dreapta radicală a miniştrilor Itamar Ben-Gvir şi Bezalel Smotrich. Partidele ultraortodoxe, aliatele tradiţionale ale lui Netanyahu, s-au rupt de el din cauza legii recrutării: Iudaismul Unit al Torei a părăsit coaliţia, iar Shas a ieşit din guvern, rămânând în coaliţie, şi a boicotat proiectele de lege ale acesteia. Dacă Netanyahu va avea din nou nevoie de ele, va trebui să negocieze cu ele regimul recrutării, temă despre care tratează articolul 2 al dosarului, ”Israelienii cer ancheta despre 7 octombrie pe care Netanyahu o refuză de trei ani”.
• Opoziţia: mai mulţi lideri, un singur scop
Pe lângă Yashar, opoziţia cuprinde alianţa B'Yachad a lui Naftali Bennett şi Yair Lapid, Yisrael Beiteinu a lui Avigdor Liberman şi Democraţii lui Yair Golan. Liderii ei au semnat un acord de cooperare pentru înlocuirea lui Netanyahu. Eisenkot a respins un guvern cu rotaţia premierilor.
• Partidele arabe: excluse, apoi readmise
La cererea Likud şi a partidului lui Ben-Gvir, Comisia Electorală Centrală a votat, pe 24 septembrie, cu 18 voturi la 5, excluderea din alegeri a celor două liste arabe, Ra'am şi Lista Comună. Pe 2 octombrie, Curtea Supremă a anulat în unanimitate decizia, constatând că dovezile nu îndeplineau condiţiile legale; liderul partidului Balad, Sami Abu Shehadeh, s-a retras din cursă.
Cele două liste ar obţine împreună 14 mandate în sondajul N12. Fără ele, opoziţiei îi lipsesc 6 mandate; cu ele, ar avea majoritate numerică. Dar Eisenkot spune că Ra'am şi Lista Comună nu pot fi parteneri de coaliţie, motivând că o parte dintre ei nu consideră Hamas o organizaţie teroristă. Alegătorii acestor partide sunt, cum arată articolul 1 al dosarului, ”Lumea îl judecă pe Netanyahu pentru Gaza, israelienii îl judecă pentru 7 octombrie”, cei care judecă războiul din Gaza cel mai aproape de felul în care îl judecă lumea. Likud îşi face campanie tocmai din dependenţa opoziţiei de ei, cu mesajul că Eisenkot nu are guvern fără Ra'am.
Rămâne o cale pe care The Economist o descrie: partidele arabe ar putea susţine din afară un guvern minoritar condus de Eisenkot, fără să intre în el. Ar accepta alegătorii opoziţiei un guvern care se sprijină pe voturile pe care liderul lor le-a refuzat?
• Procesul lui Netanyahu şi Qatargate
Netanyahu este primul premier israelian judecat în funcţie. Este acuzat de luare de mită, fraudă şi abuz de încredere în trei dosare, cunoscute ca 1000, 2000 şi 4000, şi şi-a încheiat depoziţia pe 24 iunie 2026, după 98 de şedinţe; sentinţa nu a fost pronunţată. Netanyahu numeşte procesul unul politic şi neagă acuzaţiile.
În afacerea Qatargate, consilieri ai premierului sunt suspectaţi că au fost plătiţi de lobbyişti ai Qatarului ca să promoveze imaginea acestuia în timpul războiului. Poliţia şi-a încheiat ancheta în ianuarie 2026, iar dosarul aşteaptă decizia procurorilor. Netanyahu a dat declaraţii, dar nu este suspect.
Ca premier, Netanyahu este preferat de mai puţini israelieni decât Eisenkot. Într-un sondaj al televiziunii publice KAN din 12 octombrie, prezentat de Anadolu, 43% l-au preferat pe Eisenkot şi 38% pe Netanyahu; într-un sondaj Maariv din 14-15 octombrie, prezentat de Jerusalem Post, proporţiile au fost de 48% şi 41%.
• Trei deznodăminte posibile
Netanyahu formează din nou guvernul, dacă blocul lui ajunge la 61 de mandate sau dacă atrage partide din afara lui. Eisenkot formează guvernul, cu majoritate proprie sau cu susţinerea din afară a partidelor arabe. Sau niciunul nu reuşeşte, iar Israelul merge la noi alegeri, cu Netanyahu premier interimar până atunci. Numai prima şi ultima variantă îl păstrează în funcţie.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului