Dosar special BURSA: Alegerile parlamentare din Israel, 27 octombrie 2026

Ilustraţie concepută de MAKE

Israelienii îşi aleg pe cei 120 de membri ai Knessetului (Parlamentul Israelului) la 27 octombrie 2026. Cine va conduce guvernul depinde de majoritatea care se va forma în noul Parlament.

Este acesta un eveniment politic atât de important încât să merite un Dosar special în BURSA?!

Israelul este o ţară mică, are o populaţie, un teritoriu şi o putere economică comparabile cu ale Belgiei, dar nimeni (care nu este specializat politic) nu ştie când au loc alegeri în Belgia.

Apropo, în 2029.

Ar consacra BURSA un Dosar special alegerilor din Belgia?

Nu.

Dantela, brânza şi ciocolata belgiene nu sunt motive de Dosar special.

Bruxelles este interesant, dar nu din perspectiva politicii interne belgiene.

Care este diferenţa în cazul Israelului?

În primul rând, se suprapune teritorial peste ceea ce este numit ”Ţara Sfântă” (eventual ”Ţara Făgăduită”) şi contează drept centru pentru trei religii derivate din acelaşi trunchi - iudaismul, creştinismul şi islamul, supranumite ”religiile abrahamice”.

Centrul a fost atât de disputat religios, încât se spune că nisipul s-a întărit din cauza sângelui cu care a fost inundat milenii, pe fiecare centimetru de pământ.

Orice se întâmplă în Israel afectează două etaje, pentru că are ecouri religioase.

În al doilea rând, Israel înseamnă ”cel ce s-a luptat cu Dumnezeu”, nume care, conform tradiţiei, i-a fost dat de Dumnezeu, astfel că Israel are trei înţelesuri: este atât personaj biblic, cât şi ţara şi poporul care îi sunt atribuite.

Este o poveste palpitantă despre emanciparea omului, de la rob al lui Dumnezeu, la egal al lui.

Abia în al treilea rând Israel contează drept statul democratic de tip occidental din Orientul Mijlociu, izolat în lumea arabă, de a cărei ostilitate a fost protejat, până la 7 octombrie 2023, în spatele mitului invincibilităţii şi printr-o alianţă strânsă cu SUA.

Atacul Hamas şi războiul din Gaza au schimbat imaginea Israelului atât în lume, cât şi în ochii israelienilor înşişi: zeci de ani, evreii au fost protejaţi de complexul de vinovăţie al lumii, care a permis Holocaustul nazist, dar antisemitismul a mocnit în Orient, a făcut cu cruzime noi victime şi a dovedit că Israelul poate fi rănit.

Reacţia furioasă a guvernului israelian condus de Benjamin Netanyahu, amploarea distrugerilor din Gaza şi numărul victimelor palestiniene în cursul retorsiunii aplicate de Israel Defense Forces (IDF) au atras atenţia lumii întregi, iar revolta în faţa acestei răzbunări inumane s-a generalizat, realizând confluenţa cu antisemitismul milenar latent.

Acest al doilea focar de conflict militar, adăugat celui din Ucraina, a abătut atenţia opiniei publice mondiale de la agresiunea rusească la cruzimea israeliană.

Continuarea războiului prin atacul americano-israelian asupra Iranului a convenit Rusiei, deoarece a divizat sprijinul militar american, slăbind asistenţa acordată Ucrainei şi împovărând Europa.

Toate aceste probleme majore ale Planetei sunt implicate în alegerile din Israel de la 27 octombrie.

Este motivul pentru care BURSA a considerat necesar un Dosar special dedicat Israelului, iar nu şi Belgiei.

În timp ce opinia publică internaţională îi reproşează lui Benjamin Netanyahu genocidul palestinian, în Israel întrebarea care îl urmăreşte este cu totul alta: cum a fost posibil atacul Hamas din 7 octombrie 2023 şi de ce responsabilitatea politică pentru eşec nu a fost stabilită.

Această ruptură între judecata externă şi cea internă deschide dosarul BURSA.

Articolul 1. Lumea îl judecă pe Netanyahu pentru Gaza, israelienii îl judecă pentru 7 octombrie

Arată cum judecă lumea războiul din Gaza, în sondaje, la ONU şi la instanţele internaţionale, de ce israelienii nu văd în el o reacţie disproporţionată şi de ce votul lor nu răspunde judecăţii lumii.

Articolul 2. Israelienii cer ancheta despre 7 octombrie pe care Netanyahu o refuză de trei ani

Urmăreşte ancheta despre 7 octombrie, pe care Netanyahu refuză să o încredinţeze unei comisii de stat, precum şi celelalte dispute care au fragmentat societatea israeliană: rezultatele războiului cu Iranul şi recrutarea ultraortodocşilor.

Articolul 3. Eisenkot conduce în aproape toate sondajele, dar fără partidele arabe nu are majoritate

Confruntă sondajele electorale cu aritmetica parlamentară. Gadi Eisenkot conduce în aproape toate cercetările recente, dar opoziţia nu poate forma singură o majoritate, iar partidele arabe, ale căror mandate ar putea decide guvernarea, sunt respinse ca parteneri de coaliţie.

Articolul 4. Banca Israelului prognozează o creştere de 5,6%, dar fără producţia firmelor israeliene din străinătate creşterea este de 3,4%

Examinează economia pe care o va prelua viitorul guvern: creşterea prognozată de Banca Israelului, diferenţa dintre producţia internă şi cea realizată în străinătate de firmele israeliene, povara bugetară a apărării, preţurile mai mari decât în cele mai bogate state europene, ratingul pe care agenţia Fitch îl leagă de rezultatul alegerilor şi dependenţa parţială de ajutorul militar american.

Editorial. De două ori, războiul l-a scăpat pe Netanyahu de o ameninţare politică internă

Dosarul este însoţit de acest editorial, semnat de mine - Florian Goldstein (MAKE) -, care porneşte de la un fapt repetat: în 2021, războiul cu Hamas a întrerupt negocierile pentru înlăturarea lui Netanyahu; în 2023, războiul declanşat după atacul Hamas a întrerupt manifestaţiile împotriva guvernului său.

Editorialul examinează această repetare printr-o paralelă cu relatarea talmudică despre Iosua.

Efectul politic este documentabil; intenţia nu poate fi dedusă din el.

Lumea îl judecă pe Netanyahu pentru Gaza, israelienii îl judecă pentru 7 octombrie (Articolul 1)

Alegerile parlamentare din Israel de la 27 octombrie reprezintă primul vot al israelienilor după ce o mare parte a lumii a condamnat felul în care guvernul lor a purtat războiul din Gaza.

Condamnarea se vede în sondaje, în gesturile statelor şi în hotărârile instanţelor internaţionale, iar ţinta ei este premierul Benjamin Netanyahu, căutat de Curtea Penală Internaţională.

Alegătorii israelieni îl judecă însă pentru altceva: pentru eşecul care a făcut posibil atacul Hamas din 7 octombrie 2023, pentru ostatici şi pentru refuzul anchetei despre acel eşec.

Chiar dacă Netanyahu pierde, principalii lui adversari nu promit o altă politică în Gaza, aşa că votul nu va da de la sine răspunsul pe care îl aşteaptă lumea.

Citeşte De două ori, războiul l-a scăpat pe Netanyahu de o ameninţare politică internă (Editorial)

Citeşte Israelienii cer ancheta despre 7 octombrie pe care Netanyahu o refuză de trei ani

• Ce au făcut statele: sala goală şi recunoaşterea Palestinei

De trei ori în timpul războiului, în 2024, 2025 şi 2026, delegaţi la Adunarea Generală a ONU au ieşit din sală când Netanyahu a urcat la tribună.

Pe 24 septembrie 2026, potrivit agenţiei Anadolu, citată de The Media Line, reprezentanţii a circa 70 de ţări au ieşit din sală sau nu au venit, printre ei cei ai Arabiei Saudite, Egiptului, Iordaniei, Turciei, Indoneziei, dar şi ai Spaniei, Braziliei şi Perului. Netanyahu le-a spus celor rămaşi să plece şi ei, dacă sunt ”laşi morali”.

Citeşte Eisenkot conduce în aproape toate sondajele, dar fără partidele arabe nu are majoritate

Citeşte Banca Israelului prognozează o creştere de 5,6%, dar fără producţia firmelor israeliene din străinătate creşterea este de 3,4%

Germania, Regatul Unit şi Franţa au rămas în sală, dar făcuseră cu un an înainte un gest mai greu decât ieşirea din sală. În septembrie 2025, Regatul Unit, Canada, Australia şi Portugalia au recunoscut statul palestinian, iar Franţa a făcut acelaşi lucru pe 22 septembrie, la ONU, prin preşedintele Emmanuel Macron (To Vima). Statul palestinian era atunci recunoscut de 147 dintre cele 193 de state membre ale ONU, potrivit Al Jazeera.

Pentru prima dată, aliaţi apropiaţi ai Israelului au recunoscut statul palestinian împotriva voinţei guvernului israelian.

• Ce cred oamenii: sondajul Pew

Pew Research Center a intervievat 44.657 de oameni din 36 de ţări şi teritorii, între 8 februarie şi 13 mai 2026. Părerea nefavorabilă despre Israel este majoritară în 30 dintre ele, iar mediana procentelor naţionale ale celor cu părere nefavorabilă a fost 67%, faţă de 25% cu părere favorabilă.

Dintre cele 24 de ţări măsurate şi în 2025, părerile nefavorabile au crescut în 13: în Statele Unite de la 53% la 60%, în Germania de la 64% la 73%, în Regatul Unit de la 61% la 69%.

Părerea cea mai proastă o au tinerii şi oamenii de stânga: în Ungaria, 72% dintre cei de 18-34 de ani au o părere nefavorabilă despre Israel, faţă de 45% dintre cei de peste 50 de ani; în Statele Unite, 83% dintre liberali, faţă de 37% dintre conservatori.

Lumea nu este, însă, unanimă: în India, Sri Lanka, Kenya, Nigeria şi Ghana, părerile nefavorabile sunt minoritare.

• De ce s-a schimbat părerea lumii

S-a întors lumea împotriva Israelului pentru că reacţia israeliană la atacul Hamas a şocat-o? Sondajul Pew nu poate dovedi cauza, dar părerile nefavorabile au crescut în anii războiului, odată cu faptele de mai jos.

Ministerul Sănătăţii din Gaza număra 74.237 de palestinieni ucişi până la 4 octombrie 2026, potrivit agenţiei palestiniene WAFA. Ministerul nu face deosebirea între civili şi combatanţi, dar o anchetă a publicaţiilor +972 Magazine, Local Call şi The Guardian a arătat că propria evidenţă a serviciului israelian de informaţii militare număra, până în mai 2025, 8.900 de luptători identificaţi nominal ca morţi sau probabil morţi, din circa 53.000 de morţi, ceea ce înseamnă, potrivit autorilor anchetei, că cel puţin 83% dintre morţi erau civili.

Pe 22 august 2025, Sistemul Integrat de Clasificare a Securităţii Alimentare (IPC), consorţiu de agenţii ONU şi organizaţii umanitare, a constatat foametea în guvernoratul Gaza, prima constatată de IPC în afara Africii.

Reacţia lumii nu a fost însă numai revoltă faţă de Gaza. Raportul anual al Universităţii din Tel Aviv arată că numărul incidentelor antisemite a atins maximul imediat după atacul din 7 octombrie, înaintea marii ofensive israeliene. O parte a ostilităţii nu a aşteptat deci reacţia Israelului, iar revolta faţă de ce s-a întâmplat în Gaza şi ura faţă de evrei sunt două lucruri diferite.

• De ce israelienii nu văd o disproporţie

Pentru israelieni, războiul a început cu cel mai sângeros atac din istoria statului lor. Pe 7 octombrie 2023, Hamas a ucis în Israel aproximativ 1.200 de oameni, cei mai mulţi civili, iar alţi 251 au fost răpiţi şi duşi în Gaza, potrivit Foreign Policy.

Atacul a fost condus de Yahya Sinwar, pe care Israelul îl eliberase în 2011, deşi fusese condamnat la patru pedepse pe viaţă. Sinwar a fost unul dintre cei circa 1.027 de prizonieri palestinieni eliberaţi în schimbul unui singur soldat israelian, Gilad Shalit, potrivit Ynet.

Israelienii văd de cealaltă parte o populaţie care, în majoritate, a aprobat atacul. În martie 2024, 71% dintre palestinieni socoteau atacul din 7 octombrie ”hotărârea corectă”, iar în octombrie 2025 încă 53%, potrivit sondajelor Centrului Palestinian de Cercetare a Politicilor şi Sondajelor (PCPSR), iar 86% negau că Hamas ar fi comis atrocităţile filmate.

În 2014, sondajul ADL Global 100 găsise în Cisiordania şi Gaza cea mai mare proporţie de adulţi de acord cu stereotipurile antisemite dintre toate cele peste o sută de ţări şi teritorii măsurate: 93%, potrivit The Times of Israel.

Luptătorii Hamas nu poartă uniformă, iar guvernul israelian spune că organizaţia se ascunde în zone locuite. Pentru 64% dintre israelieni, ”nu există oameni nevinovaţi în Gaza”, potrivit unui sondaj al centrului aChord de la Universitatea Ebraică, publicat de Haaretz şi citat de Libertarian Institute. Printre susţinătorii guvernului proporţia a fost de nouă din zece, iar printre cei ai opoziţiei de stânga, de 30%.

Pentru israelienii care pornesc de la aceste fapte, morţii din Gaza nu sunt o reacţie disproporţionată, ci preţul unui război pe care l-a început Hamas.

• Dreptul internaţional pus la încercare

Pe 26 ianuarie 2024, Curtea Internaţională de Justiţie, sesizată de Africa de Sud, a ordonat Israelului, prin măsuri provizorii obligatorii, să prevină actele de genocid şi să permită ajutorul umanitar. Curtea nu s-a pronunţat asupra fondului.

Pe 21 noiembrie 2024, Curtea Penală Internaţională a emis mandate de arestare pe numele lui Netanyahu şi al fostului ministru al apărării Yoav Gallant, pentru crima de război de folosire a înfometării ca metodă de război şi pentru crime împotriva umanităţii. Mandatul nu este o condamnare, dar Netanyahu riscă arestarea în oricare dintre statele membre ale Curţii.

Occidentul s-a împărţit în privinţa Curţii. Statele Unite au sancţionat funcţionarii ei, inclusiv pe procurorul Karim Khan, iar o judecătoare federală americană a blocat aplicarea sancţiunilor. Statele europene membre ale Curţii au obligaţia să execute mandatul: ”nu este opţional”, a spus şeful de atunci al diplomaţiei europene, Josep Borrell.

• Ce judecă israelienii

Alegătorii evrei din Israel, care sunt marea majoritate a alegătorilor, privesc războiul din Gaza altfel decât restul lumii. Într-un sondaj Israel Democracy Institute din iulie 2025, numai 20,2% dintre evreii israelieni s-au declarat tulburaţi de relatările despre foametea din Gaza, iar 78,1% au spus că Israelul face eforturi mari să evite suferinţa inutilă a palestinienilor. Dintre arabii israelieni, 86% s-au declarat tulburaţi.

Când aleg partidul, evreii israelieni pun pe primul loc alte lucruri. În analiza Israel Democracy Institute din decembrie 2025, cinci teme au fost numite fiecare de 16-18% dintre ei drept cea mai importantă pentru vot: întoarcerea ostaticilor, evenimentele din 7 octombrie, recrutarea ultraortodocşilor, costul vieţii şi reforma judiciară. Felul în care a fost purtat războiul din Gaza nu se află printre ele.

Ce cer israelienii este răspunderea pentru 7 octombrie: 71% dintre evreii israelieni vor o comisie de stat de anchetă, pe care Netanyahu o refuză de trei ani, potrivit unui sondaj Israel Democracy Institute din octombrie 2026. Despre această anchetă şi despre motivele refuzului lui Netanyahu tratează articolul 2 al dosarului, ”Israelienii cer ancheta despre 7 octombrie pe care Netanyahu o refuză de trei ani”.

• Ce poate schimba votul din 27 octombrie

Principalii adversari ai lui Netanyahu, Gadi Eisenkot şi Naftali Bennett, susţin şi ei o politică dură faţă de Hamas şi Iran. Eisenkot a exclus şi o coaliţie cu partidele arabe, adică tocmai cu partidele alegătorilor israelieni care judecă războiul din Gaza cel mai aproape de felul în care îl judecă lumea.

O schimbare de premier ar schimba un lucru precis: viitorul premier nu ar fi vizat de un mandat de arestare internaţional şi ar putea călători în statele membre ale Curţii Penale Internaţionale.

Politica în Gaza nu s-ar schimba însă de la sine. Votul din 27 octombrie va arăta ce cred israelienii despre 7 octombrie, nu ce cred despre Gaza.

Opinia Cititorului

scrie opinia ta aici

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Comentariile antiromanesti sunt interzise.
- Utilizaţi un limbaj decent.
Redacţia îşi rezervă dreptul să elimine opiniile neinteligibile în mod grav şi pe cele mahalageşti, înţelegând prin asta pe cele cu tentă anti-socială, obscene şi/sau insultative, ca şi pe acelea care nu se referă la articolul în chestiune.
Sunt interzise comentariile prosteşti-agresive.
Nu sunt acceptate incitările la ură socială şi/sau xenofobie, discriminările referitoare la sex, vârstă sau de altă natură.
Nu sunt acceptate anunţuri publicitare.
Nu inseraţi linkuri sau adrese de email în textul opiniilor.

Repetarea deliberată a unuia şi aceluiaşi mesaj (sau variante) poate fi considerată drept propagandă; propaganda, în această formă, este interzisă.
- nu sunt acceptate ameninţările de orice natură;
- nu este acceptată hărţuirea ziariştilor Redacţiei BURSA;
- este interzisă defăimarea Ziarului BURSA;
- nu este acceptată dezvăluirea identităţii vreunui comentator de la secţiunea de opinii, fără acordul scris al aceluia, depus la Redacţie.
Nu este acceptată folosirea numelor ziariştilor BURSA pentru falsificarea semnăturii opiniilor.
Nu este acceptată substituirea de nume.
Redacţia îşi rezervă dreptul să şteargă opiniile şi să interzică accesul unora la postarea de opinii, atunci cînd apreciază că sunt de rea credinţă.
Abaterile de la acest regulament conduc la eliminarea opiniilor postate (un echivalent al autocenzurii celui care a scris mesajul, iar nu o cenzură practicată de ziar).
PRECIZĂRI:
- Toate opiniile exprimă punctul de vedere ale autorilor, iar nu ale administratorului (excepţie făcând mesajele scrise chiar de către administrator); nu ne asumăm responsabilitatea pentru materialele postate pe acest site de către alte persoane decât cele autorizate de ziarul BURSA.
- Postarea unui mesaj înseamnă acceptarea tacită a acestui regulament.
În cazul în care ne solicitaţi răspunsuri individuale, vă rugăm să completaţi cu adresa de email reală; vom încerca, în limita timpului disponibil, să răspundem tuturor întrebărilor dumneavoastră.