Eurostat: Luxemburg şi România au înregistrat cel mai semnificativ avans al preţurilor producţiei industriale, în septembrie

Preţurile produselor care ies pe porţile fabricilor au crescut cu 0,6% în Uniunea Europeană şi cu 0,5% în zona euro, în septembrie, comparativ cu luna precedentă, iar Luxemburg şi România sunt statele membre UE cu cel mai semnificativ avans, arată datele publicate marţi de Oficiul European pentru Statistică, informează Agerpres.

În august, preţurile producţiei industriale au înregistrat un avans de 0,5% în UE şi cu 0,7% în zona euro.

În septembrie, comparativ cu luna precedentă, cea mai mare creştere a preţurilor producţiei industriale în UE s-a înregistrat în Luxemburg (28,5%), România (2,6%) şi Bulgaria (2,1%), cele mai semnificative scăderi fiind în Finlanda (minus 0,9%), Cipru şi Polonia (ambele cu minus 0,3%) şi Germania (minus 0,2%).

Eurostat precizează că în septembrie preţurile producţiei industriale în UE au fost influenţate în special de o creştere cu 2,1% a preţurilor la energie, cu 0,1% la preţurile bunurilor de capital, în timp ce preţurile au rămas stabile la bunurile de folosinţă îndelungată şi au scăzut cu 0,1% la bunurile intermediare şi cu 0,2% la bunurile de folosinţă imediată.

În septembrie, comparativ cu perioada similară din 2022, preţurile producţiei industriale au înregistrat o scădere de 12,4% în zona euro şi de 11,2% în Uniunea Europeană.

Cele mai semnificative scăderi ale preţurilor produselor care ies pe porţile fabricilor au fost înregistrate în Irlanda (minus 38,9%), Bulgaria (minus 32%) şi Italia (minus 18,3%) iar cele mai mari creşteri în Luxemburg (23,8%), Ungaria (7,1%) şi Slovenia (13,1%). România a raportat un declin de 1% în septembrie, după o scădere de 4,2% luna precedentă.

Eurostat precizează că în septembrie preţurile producţiei industriale în UE au fost influenţate în special de un declin de 28,5% al preţurilor la energie şi de 4,7% la preţurile bunurilor intermediare, în timp ce preţurile bunurilor de folosinţă îndelungată au crescut cu 3,7%, ale bunurilor de capital cu 3,8%, iar ale bunurilor de folosinţă imediată cu 5,4%.

Modificarea preţurilor la porţile fabricilor este transmisă de obicei pe seama consumatorilor finali şi de aceea poate fi un indicator al evoluţiei inflaţiei pe care Banca Centrală Europeană o vizează prin politica sa monetară.