EY România: Controalele ANAF se mută pe analiza substanţei economice şi a datelor raportate digital

Digitalizarea administraţiilor fiscale redefineşte relaţia dintre contribuabili şi autorităţile fiscale, se arată într-un comunicat de presă al EY România, remis redacţiei. În România, implementarea sistemelor e-Factura, SAF-T şi e-Transport oferă autorităţilor acces la un volum de informaţii fără precedent şi permite utilizarea acestora nu doar în cadrul controalelor fiscale, ci şi în etapa de analiză de risc, potrivit comunicatului.

Potrivit EY România, în multe situaţii, informaţia despre o tranzacţie ajunge în sistemele ANAF înainte ca aceasta să fie analizată în detaliu de departamentele financiar-contabile sau fiscale ale contribuabilului. „Prin urmare, riscurile fiscale nu mai sunt identificate exclusiv în timpul unei inspecţii fiscale, pe baza documentelor solicitate ulterior de inspectori. Autorităţile pot analiza datele raportate aproape în timp real şi pot selecta pentru verificare tranzacţiile care ridică semne de întrebare din perspectiva tratamentului fiscal aplicat, a profilului contribuabilului sau a justificării economice a operaţiunii.”, conform reprezentanţilor EY România.

Compania menţionează că în acest nou context, provocarea pentru companii nu este doar respectarea obligaţiilor de raportare. Devine la fel de importantă capacitatea de a demonstra că tranzacţiile înregistrate sunt efectuate în interesul activităţii economice, au o raţiune comercială clară şi sunt susţinute de documentaţie adecvată, conform companiei.

În practică, autorităţile fiscale acordă o atenţie sporită tranzacţiilor pentru care există îndoieli cu privire la legătura cu activitatea economică desfăşurată de contribuabil, la beneficiul economic obţinut sau la documentele care susţin realitatea operaţiunii, transmite EY România.

Potrivit companiei, nu este vorba doar despre situaţii evidente ori despre bunuri sau servicii cu un potenţial caracter personal. Riscuri fiscale pot apărea într-o gamă mult mai largă de situaţii: servicii de consultanţă, management, marketing, IT, resurse umane, servicii suport, cheltuieli cu deplasări, evenimente, servicii logistice, achiziţii recurente sau alte costuri pentru care documentaţia disponibilă nu permite înţelegerea clară a necesităţii operaţiunii, a modului în care aceasta a fost prestată sau a rezultatelor generate pentru societate, se arată în comunicat.

„Această analiză nu vizează doar tranzacţiile cu persoane afiliate. Deşi serviciile intragrup rămân o zonă frecvent analizată în controalele fiscale, aceleaşi întrebări pot apărea şi în cazul achiziţiilor de la terţi, mai ales atunci când serviciile sunt recurente, au o descriere generală, implică valori semnificative sau nu sunt susţinute prin livrabile, rapoarte, corespondenţă, rezultate ori alte elemente care să permită înţelegerea substanţei economice. În esenţă, orice cheltuială poate deveni relevantă din perspectivă fiscală atunci când contribuabilul nu poate demonstra suficient de convingător de ce a fost efectuată, în ce mod serveşte activităţii economice şi care sunt documentele care susţin această concluzie. În practică, această analiză are adesea o componentă de apreciere, iar diferenţa dintre o documentaţie considerată suficientă şi una considerată insuficientă poate depinde de circumstanţele concrete ale fiecărui caz, de natura serviciului, de modul de organizare a activităţii şi de calitatea explicaţiilor oferite. Diferenţa faţă de anii anteriori este dată de vizibilitatea mult mai mare pe care autorităţile fiscale o au asupra datelor raportate de contribuabili şi de posibilitatea de a corela rapid informaţii provenite din surse diferite.”, potrivit comunicatului.

„Prin e-Factura şi SAF-T, ANAF poate observa furnizorul, natura bunurilor sau serviciilor achiziţionate, tratamentul TVA aplicat, conturile contabile utilizate, frecvenţa tranzacţiilor şi valorile asociate. Corelarea acestor informaţii poate evidenţia operaţiuni care nu par aliniate cu profilul economic al contribuabilului, cu istoricul său fiscal sau cu tipologia obişnuită a activităţii desfăşurate. În acest context, analiza de risc nu mai depinde exclusiv de documentele solicitate în cadrul unei inspecţii fiscale. Anumite tipare, valori neobişnuite sau tranzacţii care necesită clarificări pot fi identificate mai devreme, uneori chiar înainte ca procesul intern de validare, aprobare sau justificare să fie finalizat la nivelul contribuabilului.”, conform comunicatului EY România.

Compania informează că sistemul e-Transport are un rol diferit, dar complementar: adaugă perspectiva operaţională asupra mişcării bunurilor, iar pentru tranzacţiile care implică bunuri, în special bunuri cu risc fiscal ridicat sau fluxuri de import, export, achiziţii ori livrări intracomunitare, sistemul poate permite compararea informaţiilor fiscale şi contabile cu date privind deplasarea efectivă a bunurilor. Astfel, autorităţile pot privi aceeaşi tranzacţie din trei perspective: factura emisă sau primită, reflectarea contabilă şi fiscală şi, acolo unde este cazul, traseul bunurilor, iar dacă aceste elemente nu sunt aliniate, diferenţele pot deveni puncte de plecare pentru întrebări suplimentare sau pentru o analiză de risc mai detaliată, potrivit reprezentanţilor EY România.

Firma informează că direcţia adoptată de autorităţile fiscale poate fi observată şi din exemplele recente comunicate public de ANAF. Fără a transforma aceste exemple în reguli generale, ele indică o tendinţă clară: autorităţile analizează tot mai atent dacă o cheltuială este susţinută nu doar formal, ci şi economic, potrivit EY România.

„În unele cazuri, ajustările fiscale au vizat servicii de management, consultanţă, publicitate sau închirieri de autoturisme, pentru care contribuabilul nu a putut demonstra, în opinia autorităţilor, necesitatea economică şi utilizarea acestora pentru operaţiuni taxabile. În alte situaţii, verificările au privit servicii IT, financiare sau de resurse umane primite de la entităţi afiliate, unde beneficiul economic şi documentaţia justificativă au fost considerate insuficiente pentru susţinerea tratamentului fiscal aplicat. Mesajul acestor exemple este relevant pentru întreg mediul de afaceri. Accentul controalelor fiscale se mută treptat de la existenţa formală a documentelor către demonstrarea realităţii economice a operaţiunilor. Nu mai este suficient să existe un contract, o factură sau un proces-verbal. Autorităţile urmăresc tot mai atent dacă serviciile au fost efectiv prestate, dacă acestea au fost necesare sau utile activităţii contribuabilului, dacă au generat un beneficiu economic identificabil şi, foarte important, care sunt documentele disponibile pentru a proba toate aceste elemente. Această abordare este cu atât mai importantă în cazul serviciilor cu un grad ridicat de abstractizare, cum sunt serviciile de management, consultanţă, sau suport administrativ. Pentru astfel de servicii, documentarea nu se reduce, de regulă, la un singur document. Ea presupune un ansamblu de elemente: contracte, descrieri ale serviciilor, rapoarte, livrabile, corespondenţă, prezentări, minute, dovezi ale utilizării rezultatelor, metodologii de alocare a costurilor, explicaţii privind beneficiul economic şi corelarea cu activitatea concretă a beneficiarului.”, se arată în document.

Firma mai precizează că un alt element care se conturează tot mai clar este abordarea integrată a controalelor fiscale. Atunci când autorităţile pun sub semnul întrebării justificarea economică a unei cheltuieli, analiza nu se limitează la o singură categorie de obligaţii fiscale, potrivit companiei. Aceleaşi elemente de fapt pot influenţa simultan deductibilitatea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit şi exercitarea dreptului de deducere a TVA. În anumite situaţii, aceeaşi tranzacţie poate ridica inclusiv întrebări privind tratamentul contabil, preţurile de transfer, impozitul pe veniturile nerezidenţilor sau, acolo unde există un element personal, tratamentul aplicabil din perspectiva impozitării persoanelor fizice, se arată în comunicat. Această analiză integrată este facilitată de infrastructura digitală construită în ultimii ani. e-Factura, SAF-T şi e-Transport permit autorităţilor să privească aceeaşi operaţiune din mai multe unghiuri: documentul fiscal, înregistrarea contabilă, tratamentul TVA, fluxul bunurilor, relaţia cu partenerul comercial şi frecvenţa sau valoarea tranzacţiilor, potrivit documentului. În acest context, justificarea economică a tranzacţiilor şi documentaţia care o susţine devin elemente centrale ale gestionării riscului fiscal, iar companiile trebuie să poată explica nu doar ce au achiziţionat, ci şi de ce au avut nevoie de acea achiziţie, cum a fost utilizată în activitatea lor şi de ce tratamentul fiscal aplicat reflectă realitatea economică a operaţiunii, conform comunicatului.

„În România, e-Factura, SAF-T, e-Transport şi declaraţiile fiscale formează deja un ecosistem digital fiscal care oferă ANAF o imagine mult mai rapidă asupra tranzacţiilor raportate de contribuabili. În acest context, miza nu mai este doar raportarea corectă şi la timp, ci coerenţa informaţiilor transmise prin aceste sisteme şi capacitatea contribuabilului de a explica substanţa economică a tranzacţiilor. Pentru companii, riscul fiscal poate apărea încă din momentul în care o operaţiune este înregistrată şi raportată, nu doar atunci când începe o inspecţie fiscală. De aceea, justificarea economică, documentaţia suport şi tratamentul fiscal aplicat trebuie avute în vedere încă de la momentul operaţiunii şi documentate contemporan, nu doar explicate ulterior, la solicitarea ANAF.”, potrivit comunicatului de presă EY România, remis redacţiei.