Frames: Ajutorul „direct în factură" riscă să adâncească criza din sectorul energetic

Programul de guvernare al premierului desemnat Luca Niculescu promite sprijin la plata facturilor la energie pentru milioane de români cu venituri de până la 3.500 lei net pe persoană, potrivit unei analize realizate de think tank-ul economic Frames. Analiza arată că măsura ridică multe întrebări legate de aplicare şi de finanţare, iar chiar şi în varianta ideală, ea nu reduce preţul energiei, ci doar mută o parte din factură în bugetul de stat, conform aceleiaşi surse. Soluţia durabilă este creşterea producţiei de energie ieftină, în special solară cu stocare, împreună cu o reţea capabilă să o preia, potrivit documentului.

Un program generos pe hârtie, cu multe necunoscute

Măsura M13 prevede un mecanism unic de sprijin, cu eligibilitate verificată automat şi reducere aplicată direct în factură, potrivit analizei. Beneficiarii estimaţi sunt 3,7 milioane de persoane la electricitate şi 1,7 milioane la gaze, conform aceleiaşi surse. Ideea este corectă, însă experienţa ultimului an arată cât de greu se aplică astfel de scheme, potrivit documentului. Mecanismul voucherelor de 50 de lei a fost gândit pentru 2,1 milioane de gospodării, dar în aplicaţia dedicată s-au înscris mai puţin de un milion de consumatori, faţă de cei 2,5 milioane estimaţi de Guvern ca având nevoie de sprijin, conform analizei. În plus, Poşta încasează un comision de 15 lei pentru fiecare voucher de 50 de lei, aşa că aproape o treime din valoarea ajutorului se pierde pe drum, potrivit documentului.

Adrian Negrescu, managerul Frames, a declarat că statul a bugetat ajutorul, dar oamenii nu au ajuns la el, potrivit analizei. El a arătat că acum Guvernul promite o schemă de aproape două ori mai largă, bazată pe un registru naţional care încă nu există, ceea ce este o promisiune făcută înainte de a avea instrumentele necesare, conform aceleiaşi surse.

Prima problemă este nepotrivirea dintre pragul de venit şi numărul de beneficiari anunţat, potrivit documentului. Pragurile actuale sunt de 1.940 lei pentru persoanele singure şi 1.784 lei pe membru de familie, iar un prag de 3.500 lei net pe persoană ar include majoritatea pensionarilor şi o parte importantă a familiilor cu copii din clasa de mijloc, conform analizei. Prin urmare, cifra de 3,7 milioane de persoane pare fie subestimată, fie dependentă de criterii suplimentare care nu au fost încă anunţate, potrivit documentului.

A doua problemă este registrul naţional pe care se sprijină întregul mecanism, conform analizei. Interconectarea dintre ANAF, Ministerul Muncii şi furnizori trebuie să lege fiecare persoană de locul ei de consum, potrivit aceleiaşi surse. Aici apare o dificultate practică: multe contracte sunt pe numele proprietarului, al unei rude sau chiar al unei persoane decedate, aşa că chiriaşii şi o parte dintre vârstnici riscă să nu primească ajutorul, conform documentului. ANAF nu vede nici veniturile agricole, banii trimişi din străinătate sau economia informală, iar fără o verificare a averii, sprijinul poate ajunge şi la persoane cu venituri declarate mici, dar cu proprietăţi importante, potrivit analizei. Gospodăriile racordate la termoficare sau care se încălzesc cu lemne nu primesc factură de gaze, deci tocmai o parte dintre cei mai vulnerabili rămân în afara schemei, conform documentului.

Rămâne şi întrebarea încrederii furnizorilor, potrivit analizei. Statul a acumulat deja restanţe la plata schemelor de sprijin, iar potrivit estimărilor ANRE, sumele datorate furnizorilor de energie şi gaze ajung la aproximativ 8 miliarde de lei, conform aceleiaşi surse. Dacă şi noul mecanism este prefinanţat de furnizori, aceştia vor include riscul întârzierilor în preţul plătit de toţi consumatorii, potrivit documentului.

Cât costă şi cine plăteşte

Programul nu precizează valoarea lunară a ajutorului, aşa că Frames a calculat mai multe scenarii, potrivit analizei. Raportate la gospodării, cifrele din program înseamnă aproximativ 2,2 milioane de facturi la electricitate şi un milion la gaze, conform aceleiaşi surse. Varianta minimală, cu 50 de lei pe lună la curent şi 100 de lei pe lună la gaze timp de şase luni de iarnă, ar costa aproximativ 1,9 miliarde de lei pe an, potrivit documentului. Dacă sumele se dublează, costul ajunge la aproximativ 3,8 miliarde de lei anual, conform analizei.

Fondul Social pentru Climă nu poate acoperi integral aceste sume, potrivit documentului. România primeşte 9,25% din fond, adică 6 miliarde de euro pentru perioada 2026-2032, conform aceleiaşi surse. Regulile europene limitează însă sprijinul direct pentru venit la cel mult 37,5% din costul planului, ceea ce înseamnă aproximativ 1,6 miliarde de lei pe an, suficient cel mult pentru varianta minimală, potrivit analizei. Orice sumă peste acest nivel trebuie plătită din bugetul naţional, într-un moment de consolidare fiscală, conform documentului.

Analiza Frames subliniază că nu există ajutor gratuit, fiecare leu scăzut din factură este un leu luat din buget sau împrumutat, iar ajutorul trebuie plătit în fiecare an, fără să rămână în urmă vreo investiţie care să reducă preţul pe termen lung, potrivit aceleiaşi surse. Nici efectul asupra facturilor nu este spectaculos: la un consum de 150 kWh pe lună, 50 de lei reduc factura la curent cu aproximativ 20-23%, conform analizei. Pentru o familie care consumă iarna 1.200 kWh de gaze pe lună, 100 de lei acoperă aproximativ un sfert din factură, potrivit documentului. Acest câştig poate fi anulat rapid de liberalizarea pieţei gazelor din aprilie 2027 şi de introducerea taxei pe carbon pentru clădiri şi transport (ETS2), conform aceleiaşi surse.

Alternativa: energie ieftină produsă în ţară şi reţele care să o poată prelua

Experţii de la Frames consideră că preţurile mari nu se rezolvă prin compensări, ci prin mai multă producţie ieftină şi printr-un sistem de transport şi distribuţie eficient, potrivit analizei. Proiectul de la Ogrezeni, din judeţul Giurgiu, ilustrează această direcţie, conform aceleiaşi surse. Compania austriacă Enery a început aici construcţia unui parc hibrid, o investiţie de 460 de milioane de euro, potrivit documentului. Parcul va avea o putere instalată de 761 MWp / 534 MW AC şi peste 1 GWh de stocare în baterii, cu punere în funcţiune estimată pentru toamna anului viitor, conform analizei. Odată operaţional, va produce energie suficientă pentru echivalentul a aproximativ 684.000 de gospodării, potrivit aceleiaşi surse.

Comparaţia cu ajutoarele este relevantă, potrivit documentului. Investiţia de la Ogrezeni, de aproximativ 2,3 miliarde de lei, este mai mică decât costul unui singur an de sprijin în varianta cu sume dublate, conform analizei. Diferenţa este că ajutorul se consumă şi trebuie acordat din nou anul următor, în timp ce un parc fotovoltaic produce energie timp de 25-30 de ani, potrivit aceleiaşi surse. Mai mult, Ogrezeni este o investiţie privată: statul nu plăteşte centrala, ci doar trebuie să asigure condiţiile ca energia ei să ajungă la consumatori, conform documentului.

Acesta este, de fapt, punctul critic: reţeaua, potrivit analizei. Sistemul energetic începe să recupereze întârzierile, iar în 2026 au fost conectaţi 2.514 MW noi, din care 1.331 MW în fotovoltaice, iar la 1 august sistemul dispunea de 989 MW de capacităţi de stocare, conform aceleiaşi surse. Totuşi, accesul la reţea a fost mult timp blocat de proiecte care existau doar pe hârtie, iar în 2025 au expirat avizele de racordare pentru 247 de proiecte, însumând peste 9.248 MW, care ocupau artificial capacitatea reţelei, potrivit documentului. Transelectrica are un plan de dezvoltare a reţelei de transport pentru următorii zece ani, cu investiţii de peste 2 miliarde de euro, dar ritmul acestor investiţii trebuie însă accelerat, conform analizei.

Adrian Negrescu a declarat că fiecare megawatt solar pe care reţeaua nu îl poate prelua se transformă seara în energie scumpă din import, potrivit documentului. El a arătat că proiecte precum cel de la Ogrezeni, care combină producţia cu stocarea în baterii, sunt exact ce are nevoie România, dar ele depind de linii electrice, staţii de transformare şi reguli de racordare predictibile, conform aceleiaşi surse. Negrescu a subliniat că acolo ar trebui direcţionaţi prioritar banii publici şi fondurile europene, nu în compensări care trebuie plătite din nou în fiecare an, potrivit analizei.

Ce ar trebui să facă Guvernul

Experţii de la Frames consideră că ajutorul ţintit trebuie să rămână o plasă de siguranţă, nu să devină principala politică energetică a ţării, potrivit documentului. Sprijinul ar trebui limitat strict la consumatorii cu adevărat vulnerabili, ceea ce presupune verificarea averii, nu doar a venitului, o reducere treptată a ajutorului pe măsură ce venitul creşte şi plata la timp a sumelor datorate furnizorilor, conform aceleiaşi surse.

În paralel, prioritatea ar trebui să fie întărirea reţelelor de transport şi distribuţie, cu bani din PNRR, din Fondul pentru Modernizare şi din veniturile obţinute din certificatele de emisii, potrivit analizei. Accentul trebuie pus pe zonele cu proiecte solare mature, precum sudul ţării, conform documentului. Stocarea în baterii trebuie încurajată, pentru ca energia ieftină produsă la prânz să poată fi folosită seara, când preţurile sunt cele mai mari, potrivit aceleiaşi surse. Racordarea proiectelor deja finanţate trebuie să fie rapidă şi predictibilă, cu termene ferme atât pentru operatorii de reţea, cât şi pentru investitori, conform documentului. O parte cât mai mare din Fondul Social pentru Climă ar trebui direcţionată spre investiţii care reduc permanent factura: panouri solare pe acoperişurile gospodăriilor vulnerabile, izolarea locuinţelor şi pompe de căldură, potrivit analizei.

Adrian Negrescu a declarat că un ajutor de 50 de lei reduce factura o singură dată, în timp ce un parc solar conectat la timp şi o reţea modernizată reduc preţul pentru toată lumea, ani la rând, potrivit documentului. El a subliniat că România trebuie să aleagă între a plăti în fiecare an diferenţa de preţ şi a investi o singură dată pentru ca preţul să scadă, conform aceleiaşi surse.