Joc periculos: fotbalul mondial - prins între politică, bani şi orgolii

Fotbalul mondial a ajuns în punctul în care trebuie să decidă ce e mai important, jocul în sine sau tot alaiul care îl însoţeşte, unde banii şi influenţa sunt în prim-plan. Un gest care, în aparenţă, ar fi putut trece drept o simplă întârziere de protocol s-a transformat într-un nou episod tensionat în relaţia dintre UEFA şi FIFA. Preşedintele forului mondial al fotbalului, Gianni Infantino, a ajuns cu două ore întârziere la cel de-al 75-lea Congres FIFA, desfăşurat în Paraguay, invocând dificultăţi legate de zbor. Totuşi, explicaţiile sale nu au fost suficiente pentru oficialii europeni, care au văzut în acest gest un semnal clar: interesele politice personale par să fi devansat interesele fotbalului. Infantino s-a aflat, în zilele premergătoare Congresului, într-un turneu în Orientul Mijlociu, însoţindu-l pe fostul preşedinte american Donald Trump în cadrul unei vizite oficiale. Preşedintele FIFA a subliniat importanţa prezenţei sale în Qatar - gazda Cupei Mondiale 2022 - şi în Arabia Saudită, ţară ce va organiza turneul final din 2034. Totuşi, pentru UEFA, aceste argumente nu au fost convingătoare. "Modificările de ultim moment ale programului Congresului FIFA sunt profund regretabile", a transmis UEFA într-un comunicat oficial. "Schimbarea programului în ultimul moment pentru ceea ce pare a fi doar o chestiune de interese politice private nu aduce niciun serviciu fotbalului şi pare să pună interesele acestuia pe plan secund." Gestul de protest al reprezentanţilor europeni, inclusiv al preşedintelui UEFA, Aleksander Èeferin, care au părăsit sala la începutul evenimentului, a fost o reacţie fără echivoc la ceea ce consideră o abatere gravă de la priorităţile reale ale sportului.

• Tensiune în creştere

Această situaţie aduce din nou în discuţie fragilul echilibru între sport, politică şi interese economice. În ultimii ani, fotbalul mondial a fost marcat de o tot mai evidentă interdependenţă cu puterea politică şi influenţa financiară. Alegerea gazdelor pentru Cupele Mondiale, strategiile de extindere în regiuni bogate şi relaţiile dintre oficialii fotbalului şi lideri politici sunt doar câteva exemple care conturează un peisaj din ce în ce mai îndepărtat de valorile sportive. Întrebarea care planează asupra scenei internaţionale este una cât se poate de clară: mai este fotbalul condus în interesul jocului şi al suporterilor sau a devenit un instrument flexibil în mâinile celor care deţin puterea - fie ea politică, fie economică? UEFA pare să fi tras linie, cel puţin simbolic, prin protestul de la Luque. Rămâne de văzut dacă acest gest va produce o schimbare de ton în relaţiile dintre cele două foruri sau dacă va adânci şi mai mult o prăpastie deja vizibilă între viziuni şi interese. Această situaţie reaprinde dezbaterea despre autonomia sportului în faţa puterii politice şi despre riscul ca marile competiţii internaţionale să devină simple unelte de influenţă globală, mai degrabă decât spaţii de competiţie curată şi meritocratică.