Preţurile petrolului rămân ridicate la final de septembrie, însă dau semne de stabilizare

Preţurile petrolului rămân crescute la finalul lunii septembrie, însă arată semne de stabilizare, în condiţiile în care blocajul negocierilor dintre Statele Unite şi Iran şi problemele persistente de aprovizionare continuă să afecteze piaţa, în pofida faptului că exporturile de ţiţei din Orientul Mijlociu dau semne de revenire, relatează Wall Street Journal.

Contractele futures Brent pentru noiembrie, se tranzacţionau în jurul valorii de 102 de dolari pe baril, în timp ce contractul mai activ pentru decembrie se situa la aproximativ 96 de dolari. Petrolul american West Texas Intermediate (WTI) era cotat în jurul nivelului de 89 de dolari pe baril.

Brent se îndreaptă astfel spre un avans de aproximativ 13% în septembrie, cea mai mare creştere lunară din iulie, în timp ce WTI ar urma să încheie luna cu un câştig de aproximativ 4%.

Evoluţia reflectă o piaţă prinsă între două forţe opuse. Pe de o parte, exporturile de petrol din Golf îşi revin după perturbările provocate de războiul cu Iranul, ceea ce reduce presiunea asupra ofertei. Pe de altă parte, lipsa unui acord între Washington şi Teheran, problemele de pe piaţa produselor petroliere şi costurile ridicate de transport continuă să susţină preţurile.

Preşedintele american Donald Trump a respins informaţiile potrivit cărora Washingtonul ar fi pregătit să ofere Iranului o relaxare a sancţiunilor şi acces la fondurile îngheţate în schimbul unor măsuri concrete privind programul nuclear.

Declaraţia a redus speranţele privind o apropiere rapidă între cele două părţi şi a readus în atenţia investitorilor riscul ca războiul şi perturbările transportului de petrol din regiune să continue.

Qatarul încearcă să medieze negocierile dintre Washington şi Teheran, însă până în prezent discuţiile nu au produs un acord care să elimine incertitudinile privind fluxurile energetice prin Strâmtoarea Hormuz.

Această incertitudine a contribuit la menţinerea Brent peste pragul de 100 de dolari în ultimele săptămâni. Piaţa reacţionează rapid la orice semnal privind negocierile dintre Statele Unite şi Iran sau situaţia transporturilor din Golf, ceea ce a provocat oscilaţii importante ale cotaţiilor.

La începutul săptămânii, petrolul Brent a urcat cu peste patru dolari pe baril în primele ore de tranzacţionare după respingerea de către Trump a unei propuneri iraniene privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Ulterior, creşterea s-a temperat după apariţia informaţiilor privind noi eforturi de mediere ale Qatarului.

• Exporturile din Golf îşi revin

Presiunile asupra ofertei încep însă să se reducă. Arabia Saudită a reluat încărcarea petrolierelor din portul Yanbu de la Marea Roşie după repornirea conductei East-West, oferind regatului o rută suplimentară pentru exporturile sale.

Goldman Sachs estimează că exporturile de petrol din Golf au revenit în ultima săptămână la aproximativ 23,3 milioane de barili pe zi, un nivel comparabil cu media din 2025, după ce volumele exportate s-au dublat în septembrie.

Estimările JPMorgan indică, de asemenea, o revenire a fluxurilor. Media pe zece zile a exporturilor totale s-a menţinut în ultimele cinci zile la aproximativ 20,5 milioane de barili pe zi, echivalentul a circa 89% din nivelurile din 2025.

Revenirea livrărilor a contribuit la temperarea presiunilor asupra preţului ţiţeiului, însă piaţa produselor rafinate rămâne tensionată. Analiştii MUFG consideră că recuperarea fluxurilor de petrol ar trebui să limiteze presiunile asupra cotaţiilor generate de problemele de aprovizionare, dar deficitul persistent de produse petroliere şi costurile ridicate ale transportului vor continua să menţină piaţa energetică tensionată.

Diferenţa dintre Brent şi WTI s-a mărit, ajungând la cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni. Investitorii urmăresc inclusiv posibilitatea introducerii unor restricţii americane asupra exporturilor de motorină, măsură care ar putea genera un surplus de combustibil pe piaţa SUA şi ar putea determina rafinăriile americane să proceseze mai puţin ţiţei.

• OPEC+ evită o nouă schimbare a producţiei

În acest context volatil, OPEC+ este de aşteptat să menţină neschimbate obiectivele de producţie pentru noiembrie.

Şapte dintre principalii producători ai alianţei - Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan şi Oman - urmează să se reunească online duminică. Două surse familiarizate cu discuţiile au declarat pentru Reuters că scenariul analizat este păstrarea actualelor ţinte, deşi o decizie finală nu a fost încă luată.

OPEC+ şi-a majorat ţintele de producţie în cea mai mare parte a acestui an, dar le-a menţinut neschimbate pentru octombrie. În septembrie, alianţa a finalizat eliminarea treptată a unei reduceri voluntare de 1,65 milioane de barili pe zi, introdusă iniţial în 2023.

Cu toate acestea, războiul cu Iranul a făcut ca producţia efectivă să rămână mult sub nivelurile permise de cote. Cei şapte producători principali ai OPEC+ au extras aproximativ 25 de milioane de barili pe zi în august, cu 630.000 de barili pe zi mai mult decât în iulie, dar cu aproximativ cinci milioane de barili pe zi sub nivelurile de dinaintea războiului.

Prin urmare, decizia de a păstra neschimbate ţintele pentru noiembrie ar putea avea un impact mai redus asupra preţurilor decât evoluţia exporturilor efective din Orientul Mijlociu.

• Piaţa rămâne dependentă de evoluţia războiului

Pentru petrol, principala necunoscută rămâne evoluţia conflictului cu Iranul şi capacitatea producătorilor din Golf de a readuce volumele pe piaţă.

Revenirea exporturilor pune presiune descendentă asupra cotaţiilor, în timp ce fiecare deteriorare a perspectivelor diplomatice readuce în preţ o primă de risc geopolitic.

Această dinamică explică de ce petrolul poate pierde sau câştiga câţiva dolari într-o singură şedinţă, chiar dacă situaţia fundamentală a pieţei nu se modifică radical de la o zi la alta.

În pofida recuperării recente a exporturilor, Brent se îndreaptă spre un câştig de aproximativ 13% în septembrie. Evoluţia arată că investitorii continuă să atribuie un preţ semnificativ riscului ca fluxurile de petrol din Orientul Mijlociu să fie din nou perturbate, în special dacă negocierile dintre Washington şi Teheran nu reuşesc să producă o soluţie pentru conflict şi pentru circulaţia prin Strâmtoarea Hormuz.