Gazul american din Grecia s-a izbit de Neptun Deep

În ianuarie 2026, Bogdan Ivan, ministrul Energiei de la acea vreme, a cerut un mandat pentru negocierea unui acord cu SUA privind importurile de gaz lichefiat, prin Coridorul Vertical din terminalul de la Alexandroupoli, Grecia. Cu o lună înainte, Romgaz respinsese termenii unei oferte de la traderul grec Atlantic SEE LNG Trade. Acum, o analiză S&P Global Energy, publicată ieri de ziarul grecesc Kathimerini, arată cât de puternică poate fi concurenţa gazului din Neptun Deep pentru importurile pe care Grecia mizează să le revândă în regiune.

La momentul ianuarie 2026, Bogdan Ivan a invocat relaţia strategică cu Statele Unite pentru a cere, în calitate de ministru al Energiei, un acord care să deschidă calea importurilor de GNL american. Romgaz făcuse deja calculul comercial. În scenariile nefavorabile analizate de companie, oferta primită din Grecia putea aduce pierderi de 50 până la 310 milioane euro pe an. Importurile ar fi început în 2030, la trei ani după începerea exploatării efective a gazelor din proiectul Neptun Deep, proiect la care Romgaz deţine 50%. Un cumpărător de talia Romgaz ar fi oferit astfel traderului grec Atlantic SEE LNG Trade o piaţă de desfacere pe termen lung pentru GNL-ul furnizat de exportatorul american Venture Global. Pentru compania românească de stat, acelaşi angajament însemna să îşi asume riscul de a cumpăra gaz la un cost peste preţul la care l-ar fi putut vinde. Aici se vede diferenţa dintre demersul ministrului şi interesul comercial al Romgaz în condiţiile ofertei de atunci. Bogdan Ivan a negat, după izbucnirea scandalului iscat de fosta ambasadoare a SUA la Atena, Kimberly Guilfoyle, scandal legat exact de gazele americane din Grecia, că ar fi cerut semnarea unui contract, iar Romgaz a declarat că niciun oficial român nu a exercitat presiuni. Cu toate acestea, mass-media - G4 Media şi Hotnews - au publicat în urmă cu o lună adresele prin care ministrul Bogdan Ivan a cerut acordul şi mandatul, în favoarea deschiderii negocierilor cu americanii.

• Neptun Deep schimbă calculele Greciei. Transportul gazului românesc până în Ungaria costă aproape la jumătate

Analiza de piaţă care explică avantajul gazului românesc a fost întocmită de Anna Galtsova, director de cercetare la S&P Global Energy, şi potrivit cifrelor din cadrul documentului, transportul până în Ungaria este estimat la 2,27 euro/Megawat-oră (MWh) din Marea Neagră, 4,43 euro/MWh de la Revithoussa, 5,85 euro/MWh de la Alexandroupolis pe ruta prin reţeaua grecească DESFA şi 7,51 euro/MWh de la acelaşi terminal pe ruta prin interconectorul Grecia-Bulgaria. Fiecare reţea traversată adaugă tarife. Chiar şi ruta grecească cea mai ieftină din comparaţie costă aproape dublu la transport, faţă de gazele care vor fi trimise din perimetrul Neptun Deep. Pentru cumpărător contează preţul total la destinaţie, iar furnizorul grec poate recupera o parte din diferenţă dacă achiziţionează gazul mai ieftin sau dacă operatorii reduc tarifele pe traseu.

Romgaz are 50% din Neptun Deep, iar OMV Petrom deţine cealaltă jumătate şi operează proiectul. Primele gaze sunt aşteptate în sistemul naţional în primul semestru al anului 2027, iar ritmul de platou, echivalent cu aproximativ 8 miliarde metri cubi pe an, ar urma să fie atins până la sfârşitul trimestrului al treilea. În urmă cu două zile, Aristotel Jude, membru al Consiliului de Administraţie al Romgaz, a pus această producţie alături de cele aproximativ 8 miliarde metri cubi furnizate în prezent din zăcămintele terestre şi de un consum mediu de aproximativ 11 miliarde metri cubi. Diferenţa ar fi de ordinul a 5 miliarde metri cubi pe an, cantitate din care se va stabili cât va ajunge la export în funcţie de consumul românesc, de evoluţia celorlalte exploatări şi de capacitatea disponibilă la frontieră.

De aici vine presiunea asupra terminalului de la Alexandroupolis, Grecia, unde se ajunge gazul exportat de SUA. S&P estimează, potrivit analizei efectuate, că România poate deveni un furnizor important pentru Republica Moldova, Ucraina şi, parţial, Ungaria. OMV a anunţat deja investitorilor că are un contract cu Energocom din Republica Moldova. Fiecare volum românesc contractat pe una dintre aceste pieţe lasă mai puţin loc, la acelaşi nivel al cererii, pentru gazul pe care traderii îl aduc prin Grecia. Atena are în continuare clienţi potenţiali mai aproape de terminalele sale şi trebuie să acopere propriul consum, inclusiv să înlocuiască gazul rusesc din conducte. De aceea, importurile totale de GNL american ale Greciei pot evolua diferit faţă de revânzările către nord. Preluările publice ale prezentării S&P nu cuantifică volumele americane care ar putea fi înlocuite de Neptun Deep.

• Culisele Coridorului Vertical, de la memorandumul de la Atena la întâlnirea cu Kimberly Guilfoyle

În aceste condiţii, cum pot fi etichetate demersurile efectuate de Bogdan Ivan, din funcţia de ministru al Energiei, în perioada octombrie 2025 - aprilie 2026 în favoarea americanilor? Cronologia documentată începe la Atena, pe 7 noiembrie 2025. Transgaz şi Nova Power&Gas semnează cu traderul grec Atlantic SEE LNG Trade un memorandum pentru explorarea unei relaţii comerciale în perioada 2030-2049. În aceeaşi zi, exportatorul american Venture Global anunţă un acord de vânzare pe 20 de ani cu Atlantic SEE, cu livrări din 2030 şi un minim anual de 500.000 tone de GNL. Venture Global spune că şi-a asigurat deja aproximativ un sfert din capacitatea de regazeificare a terminalului Alexandroupolis. Pentru traderul grec, următoarea miză era să găsească suficienţi cumpărători în regiune. Memorandumul de la Atena deschidea negocierile pe partea română. Potrivit Nova Power&Gas, documentul a expirat în februarie 2026 fără să se ajungă la un acord sau la un proiect de contract.

În decembrie 2025, Romgaz a transmis Ministerului Energiei că termenii ofertei Atlantic SEE nu justificau semnarea. Propunerea comercială analizată prevedea un contract pe 20 de ani, cu livrare la Alexandroupolis şi un preţ legat de cotaţia americană Henry Hub. Romgaz estima un cost de 33-42 euro/MWh şi îl compara cu cotaţiile la termen de 30-40 euro/MWh ale reperului european TTF pentru perioada 2030-2040. Compania se declara dispusă să negocieze alţi termeni. Pe 16 ianuarie 2026, Bogdan Ivan le-a cerut în scris preşedintelui Nicuşor Dan şi premierului Ilie Bolojan un acord interguvernamental cu SUA şi un mandat de negociere. Printre argumentele invocate figura riscul unui blocaj în relaţia cu partenerul strategic american.

Pe 11 februarie, Ivan a discutat prin teleconferinţă cu şefii Romgaz şi Transgaz. HotNews a relatat, pe baza unor surse, că ministrul a pus în discuţie achiziţia a 1,5 miliarde metri cubi de gaz de origine americană, prin intermediari greci şi români, şi că Romgaz a refuzat din nou. Ivan a respins acuzaţiile de presiune şi a declarat că discuţiile Romgaz au avut caracter exploratoriu şi că el nu a cerut nimănui să semneze. Romgaz a transmis la rândul său că niciun oficial român nu a exercitat presiuni pentru semnarea unui contract de gaze.

La cinci zile după teleconferinţă, pe 16 februarie, Corpul de Control al Ministerului Energiei a început verificările la Romgaz, conform datelor comunicate de companie. Atât ministerul, cât şi Romgaz au indicat drept obiect al controlului investiţia întârziată de la centrala de 430 MW de la Iernut.

La 31 martie, Coridorul Vertical a ajuns şi la masa de la restaurantul Isoletta din Bucureşti, unde Sorin Grindeanu şi Bogdan Ivan, dar şi consilierul prezidenţial Florin-Lazăr Vlădică s-au întâlnit cu Kimberly Guilfoyle, pe atunci ambasadoarea SUA în Grecia. Grindeanu a confirmat că a discutat cu Guilfoyle despre Coridorul Vertical de gaze şi despre rolul de tranzit al României. El a declarat că la întâlnire nu s-au discutat contracte de gaze. Diferenţa are consecinţe economice concrete. Transgaz poate încasa tarife pentru transportul gazului unui trader străin, în timp ce un contract de import ar pune în sarcina cumpărătorului român preţul gazului şi riscul de a-i găsi clienţi.

Cu toate acestea, analiza S&P pune într-o nouă lumină discuţiile respective, iar comportamentul oficialilor români şi, în special, al ministrului Bogdan Ivan ar trebui să fie analizat de autorităţile de forţă ale statului. Mai ales că, începând din tamna lui 2027, eliminarea importurilor ruseşti în Europa prin conducte va pune din nou în joc contractele de aprovizionare din regiune. România poate încasa venituri din tranzitul gazului american, dar în acelaşi timp poate concura cu el pentru aceiaşi cumpărători. În aceste condiţii, autorităţile centrale de la Bucureşti, trebuie să ofere răspunsuri la ce s-a întâmplat la Ministerul Energiei, sub conducerea lui Bogdan Ivan, în perioada octombrie 2025-aprilie 2026: ce preţ, ce flexibilitate şi ce avantaj de securitate energetică justificau un angajament de import pe 20 de ani, cu începere din 2030, când gazul românesc va fi extras încă din 2027?