Violenţa în şcoli, alarma care nu mai poate fi ignorată: Guvernul pregăteşte un plan de siguranţă pentru elevi şi profesori

Atacurile de la Bistriţa şi Piteşti readuc în prim-plan vulnerabilităţile sistemului de educaţie. Executivul promite prevenţie, intervenţie rapidă şi sancţiuni ferme, în timp ce preşedintele Nicuşor Dan atrage atenţia asupra consilierii psihologice, bullyingului şi agresivităţii din mediul online. Siguranţa în şcoli a devenit o urgenţă pe agenda Guvernului, după două incidente grave produse în mai puţin de o săptămână, în care au fost răniţi elevi şi un cadru didactic. Dincolo de reacţiile autorităţilor, evenimentele readuc în discuţie capacitatea instituţiilor de învăţământ de a preveni violenţa, de a identifica din timp comportamentele periculoase şi de a asigura un mediu în care elevii şi profesorii să nu se simtă ameninţaţi. Premierul Luca Niculescu a anunţat, la începutul unei şedinţei extraordinare de Guvern, elaborarea unui plan integrat pentru creşterea siguranţei în şcoli, care să includă măsuri de prevenţie, intervenţie rapidă şi sancţiuni ferme pentru actele de violenţă. Potrivit acestuia, planul trebuie să stabilească responsabilităţi clare pentru instituţiile implicate. „Niciun copil nu trebuie să plece de acasă către şcoală cu frică şi niciun părinte nu trebuie să se întrebe dacă acel copil se va întoarce de la şcoală în siguranţă”, a declarat premierul, subliniind că reacţia autorităţilor nu trebuie să se limiteze la intervenţii după producerea unor incidente grave. În opinia şefului Executivului, siguranţa copiilor reprezintă o responsabilitate fundamentală a statului. Rămâne însă esenţial ca planul anunţat să se transforme în măsuri concrete, aplicate în şcoli, şi nu să rămână o reacţie administrativă determinată de emoţia publică provocată de ultimele evenimente.

• Semnal de alarmă pentru sistemul de educaţie

Primul incident s-a produs la Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare” din Bistriţa, unde un elev de 13 ani a atacat cu un cuţit o profesoară şi a rănit un elev de 12 ani, iar al doilea la Colegiul Tehnic „Armand Călinescu” din Piteşti, un elev de clasa a IX-a a intrat în incinta unităţii de învăţământ cu o macetă şi a rănit doi colegi. Succesiunea celor două evenimente a amplificat îngrijorările părinţilor şi profesorilor şi a determinat autorităţile să anunţe măsuri urgente. Gravitatea faptelor nu poate fi însă redusă la problema accesului cu arme albe în şcoli. Aceasta este doar una dintre dimensiunile unei probleme care include conflictele dintre elevi, intimidarea, hărţuirea, dificultăţile emoţionale şi capacitatea adulţilor de a interveni înainte ca o situaţie să degenereze. Preşedintele Nicuşor Dan a descris cele două incidente drept „două semnale pe care nu ne mai permitem să le ignorăm”. Într-un mesaj pe platforma X, preşedintele a subliniat că legislaţia împotriva bullyingului, deşi necesară, nu este suficientă dacă regulile nu sunt aplicate în viaţa de zi cu zi. Potrivit preşedintelui, prevenirea violenţei presupune mai multă atenţie la ceea ce se întâmplă între copii, intervenţie la primele semne şi preocupare pentru cauzele comportamentelor agresive, nu doar pentru consecinţele acestora.

• Paza nu poate înlocui prevenţia

Una dintre întrebările pe care le ridică recentele atacuri priveşte eficienţa măsurilor de securitate din unităţile de învăţământ. Suplimentarea pazei şi controlul accesului pot contribui la reducerea unor riscuri, dar nu pot rezolva singure conflictele care se dezvoltă în interiorul comunităţii şcolare sau în afara acesteia. Potrivit informaţiilor publicate înmedia, noul ministru al Educaţiei, Sorin Costreie, a anunţat că va solicita suplimentarea numărului de paznici din şcoli, fiind evocată posibilitatea alocării a aproximativ 1.000 de posturi la nivel naţional. Ministrul a subliniat, de asemenea, necesitatea creşterii numărului de consilieri şcolari şi de profesori de sprijin. Aceste măsuri indică două direcţii distincte, dar complementare: protejarea fizică a unităţilor de învăţământ şi consolidarea capacităţii acestora de a identifica şi gestiona problemele elevilor.

O prezenţă mai bună a personalului de securitate poate ajuta la prevenirea accesului neautorizat şi la intervenţia în situaţii de risc. În schimb, identificarea conflictelor, a ameninţărilor şi a comportamentelor care se agravează presupune profesori pregătiţi să recunoască semnalele de avertizare, consilieri disponibili şi proceduri clare de sesizare şi intervenţie. Problema este dacă şcolile dispun de suficiente resurse umane pentru a îndeplini aceste atribuţii, în condiţiile în care un plan de siguranţă presupune nu doar reguli, ci şi oameni care să le aplice.

• Consilierea psihologică, de la promisiune la acces real

Preşedintele Nicuşor Dan a insistat asupra rolului diriginţilor, profesorilor consilieri şi al tuturor cadrelor didactice în recunoaşterea şi semnalarea comportamentelor problematice. Totodată, el a subliniat importanţa relaţiei de încredere dintre profesori, părinţi şi copii.

„Un dialog deschis, încrederea şi disponibilitatea de a lua în serios ceea ce ne spun copiii pot face diferenţa înainte ca lucrurile să ajungă într-un punct fără întoarcere”, a transmis preşedintele. Mesajul pune în centrul discuţiei o dimensiune care nu poate fi acoperită exclusiv prin măsuri de securitate: capacitatea şcolii de a asculta elevii şi de a interveni atunci când apar primele semne ale unui conflict sau ale unei situaţii de vulnerabilitate.

Consilierea psihologică nu trebuie să fie doar o resursă invocată după producerea unei tragedii. Pentru a contribui la prevenţie, aceasta trebuie să fie accesibilă, iar elevii trebuie să ştie că pot cere ajutor fără să se teamă de represalii, stigmatizare sau victimizare ulterioară. În acelaşi timp, profesorii nu pot fi lăsaţi singuri în gestionarea unor situaţii care depăşesc atribuţiile lor obişnuite. Ei au nevoie de sprijin specializat, de proceduri funcţionale şi de colaborare cu familiile şi instituţiile responsabile. Un plan integrat ar trebui, prin urmare, să precizeze nu numai cine intervine după un incident, ci şi cum sunt raportate ameninţările, cine evaluează riscurile, ce sprijin primesc victimele şi ce mecanisme există pentru urmărirea situaţiilor semnalate.

• Violenţa nu se opreşte la poarta şcolii

O altă dimensiune a problemei este reprezentată de mediul online, unde hărţuirea, ameninţările şi agresivitatea pot continua după încheierea cursurilor şi pot amplifica tensiunile dintre elevi. Nicuşor Dan a atras atenţia că, pentru mulţi copii, graniţa dintre lumea reală şi cea virtuală aproape că nu mai există. În acest context, protecţia minorilor nu se poate limita la supravegherea spaţiilor fizice în care se desfăşoară activitatea şcolară. Preşedintele consideră necesar un dialog între autorităţi, specialişti, profesori, părinţi şi elevi pentru identificarea unor soluţii privind siguranţa copiilor în mediul online. Abordarea este relevantă şi pentru prevenirea conflictelor şcolare: intimidarea poate începe sau continua pe platformele digitale, iar efectele sale pot fi resimţite în clasă, pe holurile şcolii sau în relaţiile dintre colegi. În lipsa unor mecanisme prin care copiii să poată semnala asemenea situaţii, conflictele riscă să rămână ascunse până când se agravează. Prevenţia presupune, astfel, atât educaţie digitală şi responsabilizarea utilizatorilor, cât şi cooperare între şcoală şi familie. În egală măsură, elevii trebuie să înţeleagă consecinţele hărţuirii şi să aibă la dispoziţie canale sigure prin care să ceară ajutor.

Siguranţa în şcoli nu înseamnă doar absenţa armelor sau prezenţa unui paznic la intrare. Înseamnă şi capacitatea de a preveni escaladarea conflictelor, de a identifica hărţuirea, de a oferi consiliere şi de a proteja copiii care cer ajutor. Miza depăşeşte gestionarea unor cazuri izolate. Şcoala trebuie să fie un spaţiu în care elevii pot învăţa şi se pot dezvolta fără teamă, iar profesorii îşi pot exercita profesia în condiţii de siguranţă. Pentru ca acest obiectiv să devină realitate, intervenţia statului trebuie să înceapă înainte de următorul incident grav, nu după acesta.