”Independenţa energetică”, abandonată în era globalizării, este înlocuită astăzi de o revenire forţată de la „securitatea energetică” la ”autonomiei energetică”

Ordinea în care România şi-a construit securitatea după 1990 se subţiază, se arată într-un comunicat remis redacţiei. În acest context Asociaţia Energia Inteligentă a realizat un Studiu numit Analiză energetică a României într-un context de insecuritate geopolitică şi retragere a garanţiilor externe. De la securitate energetică la autonomie energetică, ruptura strategică a României într-o lume post-globalizare, potrivit sursei.

AEI precizează că Strategia Naţională de Securitate a SUA (noiembrie 2025) ar putea reduce rolul american de „garant omniprezent” şi ar condiţiona protecţia partenerilor de capacitatea lor de a gestiona singuri riscurile. Astfel, România, ca beneficiar pasiv de securitate, devine instabilă, iar valoarea sa strategică depinde mai mult de capacitatea de acţiune decât de declaraţii politice.

Analiza subliniază că energia a trecut din registrul economic în registrul de securitate, deoarece alimentează continuitatea statului: industrie, transport, sănătate, comunicaţii, ordine publică şi apărare. AEI avertizează că un stat poate rămâne formal suveran, dar să fie vulnerabil dacă nu poate furniza electricitate, căldură şi combustibili în criză.

Globalizarea a permis anterior un model de securitate energetică bazat pe pieţe interconectate şi importuri „mereu disponibile”, însă competiţia între marile puteri transformă resursele în instrumente de presiune şi face ca modelul actual să fie insuficient. AEI recomandă trecerea la „autonomia energetică”, definită ca capacitatea de a acoperi consumul critic în vârf şi în criză prin resurse şi infrastructuri controlabile, nu ca autarhie sau izolare.

Studiul prezintă trei traiectorii posibile pentru România între 2025 şi 2035:

Scenariul A - Autonomie energetică reală: producţie internă suficientă, mix electric echilibrat, reţele redundante şi stocuri strategice gestionate pe criterii de risc. Energia devine instrument de suveranitate, reducând şantajul extern şi susţinând funcţionarea militară şi administrativă.

Scenariul B - Dependenţă de importuri la vârf de consum: energie rară, preţuri în creştere, raţionalizări, stres economic şi fragmentarea societăţii. În acest scenariu, apărarea şi funcţionarea statului sunt afectate.

Scenariul C - „Zona gri”: funcţionare insuficientă a sistemelor, importuri sezoniere, proiecte strategice întârziate şi intervenţii reactive. România rămâne dependentă de fluctuaţiile geopolitice şi nu câştigă autonomie reală.

AEI susţine necesitatea unei doctrine energetice care să prioritizeze securitatea faţă de logica strict economică: energia ca parte a apărării, producţie internă în criză, reţele critice, stocuri strategice, gaz ca flexibilitate de tranziţie, energie nucleară ca ancoră şi eficienţă pentru reducerea vulnerabilităţii.

Un punct esenţial al analizei este autonomia tehnologică: fără capacitatea de a produce şi întreţine echipamente, software şi piese critice, România poate fi afectată de blocaje similare celor cauzate de lipsa energiei. AEI recomandă ca România să devină integrator şi producător de subsisteme critice, prin contracte pe termen lung, transfer de tehnologie şi politici industriale compatibile european.

În concluzie, studiul arată că în mediul geopolitic actual, energia şi tehnologia energetică devin criterii de suveranitate efectivă. Diferenţa între stabilitate şi vulnerabilitate nu se mai măsoară prin discursuri, ci prin capacitatea de a menţine funcţionarea ţării în vârf de consum şi în criză, prin producţie, reţele, stocuri, guvernanţă şi lanţuri tehnologice controlabile. România riscă să rămână în „zona gri” sau expusă unei crize sistemice dacă aceste capacităţi nu sunt construite.