Adevărul a ieşit la iveală: Călin Georgescu nu are susţinători

• În perioada 8-12 iunie ar fi trebuit, conform unui tsunami de postări de pe TikTok şi Facebook, să asistăm la momentul în care votanţii lui Călin Georgescu îşi iau ţara înapoi

• Postările de pe reţelele de socializare anunţau că vor participa la eveniment peste 900.000 de cetăţeni, majoritatea din Diaspora

• În realitate, în Piaţa Victoriei, s-au plimbat zilnic doar 20, maximum 30 de adepţi ai lui Călin Georgescu

• Lipsa protestatarilor arată că oamenii nu au ascultat îndemnul la revoltă exprimat de Georgescu pe treptele Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Călin Georgescu a rămas cu 30 de susţinători. I-am văzut în Piaţa Victoriei, la umbră. Se căinau că poporul nu iese la protest. Poporul nu a ieşit la protest în niciuna dintre cele cinci zile în care a fost chemat. Ba chiar cei 30 s-au şi certat între ei: era unul care avea pe mânecă însemnul AUR, dar îl susţinea şi pe Georgescu. Organizatorul, însă, nu, el nu accepta decât exclusivitate pentru Georgescu. Aşa că din 30 au rămas 29. Poporul i-a dezamăgit.

În loc de protestul masiv, de o revoltă anunţată pe Facebook, TikTok, la România TV şi la Realitatea Plus, a celor care doresc turul doi înapoi şi care au anunţat că vor să îşi ia ţara înapoi, fostul candidat la prezidenţiale a fost nevoit să se mulţumească cu câteva zeci de simpatizanţi care s-au plimbat prin preajma Pieţei Victoriei.

Dacă ar fi fost să ne luăm după entuziasmul afişat pe Facebook, TikTok şi în numeroasele grupuri suveraniste care au inundat internetul în ultimele săptămâni, municipiul Bucureşti ar fi trebuit să fie paralizat între 8 şi 12 iunie 2026. Se vorbea despre un protest istoric, despre momentul în care românii din diaspora şi din ţară urmau să „îşi ia ţara ânapoi”, despre o demonstraţie de forţă care avea să răstoarne calculele politice. În unele apeluri publice distribuite pe reţelele sociale se vorbea chiar despre participarea a 900.000 de oameni, majoritatea veniţi din diaspora.

Numai că realitatea are uneori un obicei enervant: apare şi strică propaganda. După cinci zile de proteste, chemări, mobilizări şi mesaje apocaliptice despre salvarea naţiunii, Piaţa Victoriei nu a fost ocupată de sute de mii de oameni, nici de zeci de mii şi nici măcar de câteva mii. Imaginile şi relatările disponibile public au arătat grupuri reduse numeric, care au însumat în cele mai bune momente câteva zeci de participanţi. Diferenţa dintre promisiunea de 900.000 de protestatari şi prezenţa efectivă este atât de mare încât nici cele mai generoase calcule nu o mai pot ascunde sub preş.

Este poate cel mai clar indicator de până acum că fenomenul politic construit în jurul lui Călin Georgescu s-a dezumflat.

Fâs!

Timp de doi ani, susţinătorii săi au cultivat imaginea unei majorităţi tăcute, uriaşe, care aşteaptă doar semnalul pentru a ieşi în stradă şi pentru a răsturna sistemul. De altfel, aşa s-a şi exprimat Georgescu - "Eu dau acum semnalul!” Şi a cerut parlamentarilor demararea procedurilor de suspendare a preşedintelui Nicuşor Dan. George Simion a ascultat, dar susţinătorii lui Călin Georgescu, nu.

Pentru că ei au dispărut.

Atunci când semnalul a fost dat, iar chemările la mobilizare au fost repetate obsesiv pe reţelele sociale, majoritatea promisă nu s-a materializat.

Ironia este cu atât mai mare cu cât protestul fusese prezentat drept demonstraţia supremă de forţă a diasporei. Exact diaspora care, în naraţiunea promotorilor mişcării, ar fi trebuit să se întoarcă masiv în România pentru a cere reluarea turului al doilea al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2024 şi pentru a sancţiona clasa politică. În schimb, între promisiunea unei invazii civice şi realitatea din Piaţa Victoriei s-a căscat un hău atât de mare care poate fi observat şi din satelit.

Iar această diferenţă a fost remarcată şi de participanţii la protestul eşuat din Piaţa Victoriei. Unul dintre ei şi-a vărsat năduful în direct, pe reţelele de socializare: „Vă întreb acum pe tiktokeri, pe manipulatorii ăştia de pe reţelele de socializare, unde sunteţi, mă? Bă, unde sunteţi, mă, neruşinaţilor şi nesimţiţilor? Şi cei care mai staţi în live-urile lor sunteţi complici cu ei”. Un alt cetăţean spunea: „Unde sunt, fraţilor, toţi românii? Unde e unitatea aia naţională? Că nu o văd”. O doamnă spunea că a venit din Italia ca să participe la marele protest, dar este dezamăgită de lipsa de unitate din cadrul mişcării suveraniste. Alt protestatar afirma: „Mi se pare incredibil ce se întâmplă pentru că nu ies oamenii (n.r. - la protest). Chiar dacă mai sunt unii pe la umbră, din păcate sunt foarte puţini aici în Piaţa Victoriei”. Bătrâna cu tricolor, nelipsită de la mitingurile pro-Georgescu, era şi ea nemulţumită de numărul foarte mic de protestari şi spera că, totuşi, sutele de mii de diasporeni nu participau la mitingul anunţat deoarece se odihneau în hotelurile din Capitală, după lungul drum către patrie. Din păcate pentru ea, în niciuna din cele cinci zile de proteste, diasporenii respectivi nu şi-au făcut simţită prezenţa în Piaţa Victoriei. Un alt cetăţean întreba tot pe live-ul de pe TikTok şi Facebook: „Unde eşti Simioane? Unde sunteţi, băi, suveraniştilor? Eu n-am nevoie, măi, frate. Lăsa-ţi-mă şi cu Şoşoacă, şi cu AUR, şi cu toţi!”. Alt participant la protest arăta: „Am văzut că pentru ţară nu vreţi să luptaţi, nu vă pasă de viitor, aşa că avem o ofertă pentru voi: o punem de un grătar, dăm doi mici, o apă plată şi am făcut rost şi de vaccinuri”.

De fapt, ceea ce s-a văzut în perioada 8-12 iunie 2026 seamănă mai degrabă cu sfârşitul unui ciclu politic decât cu începutul unei revoluţii. O mişcare care trăia din impresia de masă şi din senzaţia că reprezintă vocea unei majorităţi covârşitoare a fost pusă în faţa celui mai simplu test posibil: câţi oameni mai sunt dispuşi să răspundă efectiv la apel? Răspunsul nu pare să fi fost cel aşteptat de organizatori.

Momentul este cu atât mai relevant cu cât vine la scurt timp după o nouă apariţie publică a lui Călin Georgescu, miercuri, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, unde fostul candidat la prezidenţiale a fost întâmpinat, ca de obicei, de susţinători şi unde a continuat discursul său de confruntare cu autorităţile şi instituţiile statului. Dacă în urmă cu un an sau doi fiecare declaraţie a sa genera valuri de reacţii şi promisiuni de mobilizare naţională, evenimentele din perioada 8-12 iunie dovedeşte că influenţa acestor apeluri s-a prăbuşit (dacă a existat vreodată).

Pentru un observator neutru, concluzia este greu de evitat. Nu poţi pretinde că reprezinţi milioane de români şi să aduni câteva sute de persoane. Nu poţi susţine că ţara fierbe de revoltă şi să constaţi că, atunci când chemi oamenii în stradă timp de patru zile consecutive, piaţa rămâne aproape goală. Nu poţi clama că diaspora este gata să pornească spre Bucureşti pentru a schimba istoria şi să descoperi că istoria nu şi-a făcut apariţia la întâlnire.

Mai există, desigur, explicaţii. Unii vor spune că oamenii sunt dezamăgiţi, alţii că sunt obosiţi, alţii că au înţeles imposibilitatea juridică a reluării unui scrutin consumat. Pe TikTok au existat şi cetăţeni care au reîncâlzit ciorba conspiraţiei, dând vina pe fenomenele meteorologice extreme - ploaie puternică în anumite intervale orare -, care ar fi fost „fabricate” de oamenii puterii, prin sistemul HAARP, fenomene care şi-au făcut simţită prezenţa în Capitală în această săptămână. Alţii au dat vina pe europarlamentarul Diana Şoşoacă, preşedintele SOS România, că nu doreşte să îşi unească eforturile cu Călin Georgescu. Acestora din urmă, pe paginile sale de Facebook şi TikTok, Diana Şoşoacă le-a răspuns că eforturile sale suveraniste nu sunt compatibile cu Călin Georgescu, deoarece el a fost membru PSD, ar deţine încă un carnet de membru PSD şi a coordonat în trecut, de la nivel ONU, proiecte globaliste şi lgbt-iste.

Cea mai dureroasă lecţie pentru promotorii sloganului „Turul 2 ânapoi” este că reţelele sociale nu reprezintă realitatea. Un videoclip viral nu este o mulţime. O distribuire pe Facebook nu este un protestatar. Un comentariu scris cu majuscule nu reprezintă automat o prezenţă în piaţă, ci cel mult încă un bot. Timp de luni întregi, algoritmii au creat impresia unei forţe politice invincibile. Dar ea s-a împrăştiat la prima ploaie trimisă de Nicuşor Dan.